1,130 matches
-
nu. Din rusește a transpus din Derjavin, Jukovski, Pușkin (Șalul negru, Cârjaliul, La Maria) și împreună cu Al. Donici, din Antioh Cantemir (Satire și alte poetice compuneri, 1844) și din A. F. Veltman (povestirea haiducească Tunsul, iscălită Radul Curălescu). A mai tălmăcit din Alphonse Karr și Edmond About. Într-un fragment de memorial din „Propășirea”, Călătoria arabului patriarh Macarie de la Alep la Moscova, e pus la contribuție un text rusesc al lui P. Saveliev. Fragmente atingătoare de istoria Moldovei, trase din istoria
NEGRUZZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
și neinspirat, din Heine. Grigore Alexandrescu e și autorul unor scrieri moralizatoare și patriotice la limita dintre publicistică și nuvelistică, în care se referă la rolul educativ al oștirii sau la faptele de arme ale lui Mihai Viteazul; tot el tălmăcește din Ed. Laboulaye câteva basme (seria acestor transpuneri o începuse în „Pressa”). Celelalte încercări în proză îi aparțin lui Pantazi Ghica: schițe, nuvele, mici eseuri despre literatură și artă, precum și un fragment de roman social, cu subiectul luat din viața
OPINIUNEA CONSTITUŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288548_a_289877]
-
Moise (scrise în colaborare cu N. N. Hârjeu) și poemul într-un act Zile de purpură, în colaborare cu Ion I. Pavelescu, editat în volum probabil în 1916. Totodată a realizat traduceri, în mare parte risipite în revistele vremii, ambiționând să tălmăcească în românește fragmente din operele unor clasici ai literaturii universale: Ovidiu, Ronsard, Goethe, Schiller, Byron, Lamartine, Heine, Baudelaire, Edmond Rostand ș.a. În volum a publicat doar versiunea la Hermann și Dorothea de Goethe. SCRIERI: În umbra iubirii, București, 1909; Poezii
ORESTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288570_a_289899]
-
incertă, câștigându-și existența cu traduceri din literatura sovietică. Semna și o lucrare originală, O poveste adevărată (1950). Mai târziu, numele îi apare în „Scânteia”, „Flacăra”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Ramuri”, „Cronica”, „Magazin” ș.a. De asemenea, tălmăcește ori adaptează pentru radio numeroase piese din dramaturgia universală, iar în 1963 și 1964 susține un ciclu de emisiuni literare, textele acestora fiind reunite, împreună cu altele din același registru, în volumul Scriitori în lumina documentelor (1968). A mai editat un
OPRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
lui I. L. Caragiale se reproduce, în 1897, Un om cu noroc. D. Nanu, A. Steuerman-Rodion (sub pseudonimul Tristis), Eugen Herovanu, I. Adam (autor al unor spirituale Poznășii țărănești) semnează nuvele, amintiri de călătorie, schițe satirice. Eugen Herovanu, C. Săteanu ș.a. tălmăcesc din proza lui Herder, Byron, Schubart, Chateaubriand, L.N. Tolstoi, Turgheniev, Al. Dumas, Zola, François Coppée și Maupassant. A. Steuerman- Rodion, Șt. Cruceanu, Gh. D. Mugur și G. Botez-Gordon sunt autori de versuri, alături de consacratul D. Nanu și de începătorul Mihai
OPINIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288547_a_289876]
-
Ivan Ghilia, Darie Magheru. Cronicarii teatrali sunt acum G. Dem. Loghin și N. Barbu (cu pseudonimele Radu Noveanu, Radu Naumescu), în timp ce note și recenzii referitoare la literatura vremii publică Gh. Agavriloaie, Jacob Popper, Traian Țanea. Din Pușkin și S.I. Marșak tălmăcește George Lesnea, iar din Pușkin, Titus Hotnog. R.Z.
OPINIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288547_a_289876]
-
Hristos) și prefața la Triod Penticostar (atribuită lui cu solide argumente) constituie veritabile breviare ale concepțiilor sale umaniste. Textele care au făcut faima de literat a lui N. au fost însă, datorită și posibilităților de circulație sporite, traducerile. Cărturarul a tălmăcit din latină în slavonă, cu deosebit talent și aplicație, cunoscuta scriere ascetică De imitatione Christi atribuită lui Thomas a Kempis. Exercițiu de durată și acțiune programatică, traducerea introducea pentru prima dată în mediul ortodox est-european o lucrare catolică a cărei
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
asemenea constatare fundamentală aparținând unui român. Vorbind despre „țările dacice” peste care domnea Matei Basarab, el se referă, probabil, și la neîncetata continuitate a românilor pe pământul lor de geneză. Adept al unui umanism de limbă slavonă, dar scriind și tălmăcind pentru ai săi într-o limbă românească plină de har, afirmând cu consecvență marile adevăruri istorice legate de limba și ființa poporului român, N. a fost unul dintre primii ctitori ai spiritualității românești moderne. SCRIERI: La prea luminata stemă a
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
sub semnătura Lilly A. apar numeroase pagini din H. G. Wells, Martin Andersen Nexș, Alberto Casella, Clement Wood, Vladimir Korolenko ș.a. Miron Grindea traduce Marșul nupțial al Selmei Lagerlöf, în vreme ce M. M. Geron optează pentru Ernest Hemingway (Satul indian). G. Rădulescu tălmăcește din portughezul Eça de Queiróz (Comoara), iar din Luigi Capuana, Luciano Zuccoli și Mihail Zoșcenko traduce Liviu Andrei. În fine, Carol Drimer transpune din germană o piesă de Carmen Sylva (Constantin Brâncoveanu), un lung serial intitulat A treia dragoste (Din
OGLINDA LUMII. WELTSPIEGEL. LE MIROIR DU MONDE. VILÁG TU˝KRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288512_a_289841]
-
Culturale” (1907). Altă dramă, Voichița, este publicată, tot fragmentar, de „Almanahul Ligii Culturale” pe 1909. „Cu învoirea autorului”, a tradus împreună cu D. Nanu o piesă a lui François Coppée, Pour la Couronne (Pentru sceptru, 1898). Tot împreună cu D. Nanu a tălmăcit tragedia lui Corneille, Cidul. Din 1909 este membru al Societății Scriitorilor Români. Înainte de Mateiu I. Caragiale, imaginația lui O., romantic cernit, se închide într-o zonă a tainei și a visului, în care se perindă avatarurile unui trecut aristocratic și
ORLEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
Naum, Petre Liciu. Din versurile postume ale lui N. Beldiceanu au apărut Neguri și Doina ochilor albaștri. D. Anghel traduce din Lenau, Uhland, Lermontov, Rückert, Heine, Gautier și Verhaeren, St. O. Iosif din Lenau, Heine și Longfellow, iar C. Xeni tălmăcește din Bürger, din Heine și câteva anacreontice. În P.l. se tipăresc pentru prima dată versuri din ciclul În grădină al lui D. Anghel și traduceri din poezia populară spaniolă, italiană, maghiară etc. ale aceluiași, Cântec și Romanță de St. O.
PAGINI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288620_a_289949]
-
lucrare tipărită la propunerea Comitetului pentru premierea tinerilor scriitori needitați; este și anul când refuză un post de asistent la catedra lui P.P. Negulescu și când se orientează mai hotărât către activitatea filosofică. Retras la Sinaia, meditează la cărți filosofice, tălmăcește lucrări din Descartes și din Kant, iar pentru a se întreține face traduceri literare, singur ori în colaborare cu soția sa, Wendy Muston. Acum îi apar Concepte deschise în istoria filosofiei la Descartes, Leibniz și Kant (1936; Premiul Academiei Române), De
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
1945 și 1947, și a semnat un număr relativ mare de traduceri. Între 1939 și 1948 transpune din versurile lui Catul, Petrarca, Francis Jammes, Paul Verlaine, Friedrich Nietzsche, Rabindranath Tagore, Guillaume Apollinaire, Pablo Neruda ș.a., iar între 1943 și 1957 tălmăcește romane, nuvele și povestiri de Maurice Bedel, D’Ennery, Charlotte Brontë, Edgar Wallace, Upton Sinclair, Jorge Amado, Langston Hughes. În 1939 lucra la un Tratat de traduceri comparate, pe care nu a reușit să îl termine. SCRIERI: Îngerul din butoi
PAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288643_a_289972]
-
N. Iorga, J. Voilquin, Sandu Tzigara-Samurcaș, Léo Bachelin ș.a. Se traduce din poezia lui Al.T. Stamatiad, D. Nanu, Ion Al-George, Mircea Dem. Rădulescu ș.a. Proza aparține lui Francis de Niomandre, André Joubert, Fr. de Thauby, Henri Bordeaux ș.a. Se tălmăcește din literatura lui Ion Creangă (Le Père Douhou), I.L. Caragiale (Les Deux conseillers), Victor Eftimiu (Katalina, Maître Manole), Mihail Sadoveanu, se publică articole și eseuri de Ioan Bianu, Ovid Densusianu, G. A. Anastasiu, Gh. Marinescu, D. Gusti, Costin Petrescu, G.
PARIS–BUCAREST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288696_a_290025]
-
Onițiu, I. A. Bassarabescu, I. Al. Brătescu-Voinești, Th. D. Speranția, D. Nanu, J-B. Hétrat. Aici St. O. Iosif traduce din Schiller și Heine. Alte traduceri, din Lenau și Uhland, sunt făcute de I. Prișcu și N. Bracinschi, iar C. Berariu tălmăcește parțial tragedia Valurile mării și amarului de Fr. Grillparzer. Cu versuri și proză sunt prezenți Em. Grigorovitza, Maria Ciobanu, Radu I. Sbiera, Teodor V. Ștefanelli, Mihai Teliman, Dimitrie Dan, C. Berariu, Elena Niculiță-Voronca, Valeriu Braniște și Victor Braniște. Săptămânal, gazeta
PATRIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288715_a_290044]
-
a ținut să le adune, în 1840, într-un volum, rămas în manuscris: A poeziilor de Nicolae Paulethy. Bun cunoscător al limbilor latină și greacă, P. încearcă să transpună mai multe lucrări printre care și opera lui Ovidiu. În întregime tălmăcește doar Antia și Avrocom, romanul lui Xenofon, lăsând în manuscris o versiune a acestei cărți. Punctul de rezistență al activității lui rămâne culegerea de folclor Cântări și strigături românești de cari cântă fetele și ficiorii jucând, a cărei valoare documentară
PAULETI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288721_a_290050]
-
Mircea Cărtărescu, Mircea Nedelciu), eseuri, studii (Mircea Eliade, Emil Cioran), poezie (Mircea Dinescu, Mariana Marin, Magda Cârneci, Cezar Baltag). Bun cunoscător al celor două limbi, P. este profund preocupat că lectorul francez să nu aibă dificultăți în înțelegerea scrierilor românești tălmăcite în limba lui Voltaire. Cand traduce o carte românească face investigații în literatura franceză apropiată tematic și lingvistic, pentru a găsi corespondențe adecvate. Pentru o bună versiune din Ostinato de Paul Goma citește din Jean Genet, „pentru a intra în
PARUIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288698_a_290027]
-
de cultură, bibliofilul și bibliograful K. și-a făcut o pasiune din strângerea și editarea unui număr însemnat de scrisori și documente. Cu modestie, își recunoaște doar rolul de „cucernic copist care s-a străduit să rânduiască textele, să le tălmăcească pe cât i-a stat în puteri și să le caligrafieze”. Le-a strâns în Facsimile (1975), debutul său editorial, și în cele patru volume de Simple note (1980-1985), acestea din urmă cuprinzând textele autorului din revista „Flacăra”, pe când era condusă
KALUSTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287700_a_289029]
-
predilecție proză contemporană, publicând un număr impunător de volume. Debutează editorial în 1968, cu transpunerea unui volum de schițe și nuvele de Vasile Rebreanu (Talita Kumi). Apoi realizează varianta maghiară a romanului Lunga călătorie a prizonierului de Sorin Titel (1975), tălmăcește trei romane de Anton Holban (Romanul lui Mirel, O moarte care nu dovedește nimic, Ioana), adunate în volumul Értelmetlen halál (1978), un roman de Radu Flora (Capcana, 1980), Vestibul de Alexandru Ivasiuc (1983), jurnalul parizian Timpul trăirii, timpul mărturisirii al
KANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
lui Tudor Arghezi K. realizează în anul 1970 o serie de traduceri în broșuri cu câte o poveste în versuri, apoi volumul A világ szája, apărut la București în 1983 și la Budapesta în 1985. Pe lângă poezie română contemporană, K. tălmăcește în maghiară din folclorul minorităților etnice din România. Din creația originală a lui K. s-au editat în românește volumele Cai verticali (1969), în traducerea lui Haralambie Grămescu, și Monolog interior cu ușa deschisă (1982), în tălmăcirea lui Paul Drumaru
KANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287701_a_289030]
-
Marcel Breslașu; astfel, transpune în germană Cântec de leagăn al Doncăi (1955) și participă la traducerea unei antologii din versurile acestuia (1958). Calea de acces a traducătoarei spre opera poetică a Ninei Cassian a fost literatura destinată copiilor, din care tălmăcește mai întâi Nică fără frică (1958). Împreună cu Lotte Berg realizează traducerea unei culegeri cuprinzătoare din poezia Ninei Cassian, Die täglichen Feste (1963). Merită consemnat faptul că Nina Cassian prețuia la poeta K. puritatea sufletească, viziunea clară și blândă asupra lumii
KORNIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287721_a_289050]
-
exprimare literară, chiar poetică. Conștiința rostirii cu efect, calitățile de narator, tensiunea interioară a necesității de a comunica sunt evidente în mai toate textele elaborate sau doar traduse de M. El a avut însă și preocupări literare propriu-zise atunci când a tălmăcit Viața și pildele lui Esop, romanul popular Varlaam și Ioasaf, romanul Belizarie de Marmontel, traduceri care nu s-au păstrat. Utilizând elemente ale limbii populare, realizează în Istoria cea adevărată, versiune transpusă din Lucian de Samosata (tipărită în „Cultura creștină
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
fi plasată, ca orientare politică generală, în rândurile presei socialiste. Mai colaborează St. Micu (probabil un pseudonim al lui C. Al. Ionescu-Caion), Mircea Demetriade, N. Țimiraș (cu versuri), A. Naum (cu versuri), Elena Sevastos (cu însemnări de călătorie). P. Mușoiu tălmăcește din La Bruyère și din Schopenhauer. Alte traduceri fragmentare, nesemnate, sunt făcute din Lamennais, Paolo Mantegazza, Goethe, Herbert Spencer, Claude Bernard, Jules Renard. Un D. Paltin (probabil un pseudonim) transpune în românește poezia Tânguire a poetului rus N.A. Nekrasov. Mircea
MISCAREA SOCIALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288183_a_289512]
-
Durtain, Charles Vildrac, André Salmon, Pierre Mac Orlan, H.R. Lenormand. În privința traducerilor, se remarcă preferința pentru clasici. Ion Foti transpune în românește fragmente din Prometeu de Eschil, din Triumful lui Epicur de Lucrețiu traduce D. Murărașu, pe când I.U. Soricu tălmăcește fragmente din Faust de Goethe, iar D. Nanu, din Britannicus de Racine. În versiunea lui Al. Busuioceanu apar câteva poeme de Walt Whitman. Mai semnează Elena Protopopescu (Horia Bottea), Vladimir Corbasca, A. Mihăileanu, George Baiculescu. M.V.
MISCAREA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288182_a_289511]
-
și franceză (Corneille, Racine, Molière). Merge frecvent la spectacole teatrale, învață să cânte din flaut. Își formează o cultură solidă și multilaterală, întemeiată mai ales pe capodoperele literaturii universale. Studiază, tot acum, franceza, engleza, italiana, latina și greaca. Încă elev, tălmăcește o povestire din Jean Paul, pe care o trimite, în 1857, la „Gazeta Transilvaniei”, însoțind-o de câteva rânduri în care blamează literatura franceză de foileton, dar apreciază literaturile engleză și germană. Tălmăcește de asemenea din scrierile lui Lessing și
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]