1,757 matches
-
TĂMÂIA BUCURIEI Era o dimineață frumoasă, și am intrat în garaj să îmi iau bicicleta. M-a izbit deodată un puternic miros de tămâie. Hm! Mi-am zis. De când miroase la mine în garaj, a tămâie?! Niciodată nu păstrasem acolo, așa ceva. Mirosul a fost brusc, pătrunzator, plin de cea mai curată aromă. Am luat bicicleta de coarne, și am ieșit nedumerit, afară. Interesant! Mi-
Liviu Florian Jianu: TĂMÂIA BUCURIEI () [Corola-blog/BlogPost/339274_a_340603]
-
TĂMÂIA BUCURIEI Era o dimineață frumoasă, și am intrat în garaj să îmi iau bicicleta. M-a izbit deodată un puternic miros de tămâie. Hm! Mi-am zis. De când miroase la mine în garaj, a tămâie?! Niciodată nu păstrasem acolo, așa ceva. Mirosul a fost brusc, pătrunzator, plin de cea mai curată aromă. Am luat bicicleta de coarne, și am ieșit nedumerit, afară. Interesant! Mi-am zis. Simțurile noastre... Nu poți stabili întotodeauna o cauză... Dar constatam
Liviu Florian Jianu: TĂMÂIA BUCURIEI () [Corola-blog/BlogPost/339274_a_340603]
-
bicicleta de coarne, și am ieșit nedumerit, afară. Interesant! Mi-am zis. Simțurile noastre... Nu poți stabili întotodeauna o cauză... Dar constatam. Niciodată, la mine, în garaj, de când mă știam intrând in el, stând, sau ieșind, nu a mirosit a tămâie. Și în acea dimineață, m-a îmbătat, deodată, parfumul ei, în igrasia, tencuiala pe alocuri căzută, și crăpăturile lui, din tavan, și pardoseală. Am ieșit, mirat, și bucuros, afară. Am pedalat înviorat, prin aerul curat, pe Tudor Vladimirescu, Sfinții Apostoli
Liviu Florian Jianu: TĂMÂIA BUCURIEI () [Corola-blog/BlogPost/339274_a_340603]
-
întrebări, și primeau răspunsuri, la o margine de mare, de la ei, sau de la peștii, cu care stăteau de vorbă, sau - de la un om, ca și ei, care venise la ei, să îi facă pescari, tocmai de pe marea cea mare. Și tămâia acelor întrebări și răspunsuri, era deasupra atâtor tratate de doxologie... Ba, poate, nu s-a scris încă nici cea mai frumoasă poezie, care să o redea. Și nici nu se poate scrie. Și pe drum - mă bate gândul să mă
Liviu Florian Jianu: TĂMÂIA BUCURIEI () [Corola-blog/BlogPost/339274_a_340603]
-
Sticlă lor este rece. Niște haine? Tu ai o mulțime de haine, care nu îți țin de cald. Ce să gusti tu acolo? Pâine - anafura, și apa - agheasma - sfințite? Tu, care mănânci cea mai bună ciocolată? Ce să mirosi acolo? Tămâie? Ce să iei tu de acolo? Sfaturi - tu care știi atât de multe, și ai personalitate? Și vrei un serviciu în care să câștigi cât mai mult, pe masura personalității tale? Cuminecătura - sângele și trupul lui Dumnezeu? Pâine înmuiata în
Liviu Florian Jianu: DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE () [Corola-blog/BlogPost/339328_a_340657]
-
Am citit eu că oamenii care fumează pot să nu aibă copii. Și m-am lăsat. Foarte greu. Îmi ardeau plămânii după o țigară. Și intrăm într-o Biserică, si cand trecea preotul cu cădelnița, trăgeam pe nas fumul de tămâie. Și focul din plămâni se stingea. Eram liber. Nu am mai fumat. Și Dumnezeu, care este dragoste, mi-a dat imediat un dar: pe tine. 26 noiembrie 2013 Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Liviu Florian Jianu: DUMNEZEU ESTE DRAGOSTE () [Corola-blog/BlogPost/339328_a_340657]
-
Sticlă lor este rece. Niște haine? Tu ai o mulțime de haine, care nu îți țin de cald. Ce să gusti tu acolo? Pâine - anafura, și apa - agheasma - sfințite? Tu, care mănânci cea mai bună ciocolată? Ce să mirosi acolo? Tămâie? Ce să iei tu de acolo? Sfaturi - tu care știi atât de multe, și ai personalitate? Și vrei un serviciu în care să câștigi cât mai mult, pe masura personalității tale? Cuminecătura - sângele și trupul lui Dumnezeu? Pâine înmuiata în
Liviu Florian Jianu: Gânduri () [Corola-blog/BlogPost/339455_a_340784]
-
Am citit eu că oamenii care fumează pot să nu aibă copii. Și m-am lăsat. Foarte greu. Îmi ardeau plămânii după o țigară. Și intrăm într-o Biserică, si cand trecea preotul cu cădelnița, trăgeam pe nas fumul de tămâie. Și focul din plămâni se tingea. Eram liber. Nu am mai fumat. Și Dumnezeu, care este dragoste, mi-a dat imediat un dar: pe tine. Dumnezeul nostru, în care am fost botezați, a spus: “Lăsați copiii să vină la mine
Liviu Florian Jianu: Gânduri () [Corola-blog/BlogPost/339455_a_340784]
-
las de fumat. Din nefericire, nu am tehnoredactat acea scrisoare. Poate, s-a pierdut. Îmi aduc aminte. Îmi ardeau plămânii după o țigară. Intrăm într-o Biserică, trecea preotul, cu cădelnița, eu, aplecat, cu nasul la pământ, trăgeam fumul de tămâie pe nas. Ba, mă bucurăm și când mă atingea, fără să vrea, preotul, cu pantoful. Ieșeam afară eliberat de arșiță din plămâni. Dar am început prin a ma spovedi. Cam tare. Unui preot bătrân. Din Basarabia.El. săracul, mi-a
Liviu Florian Jianu: Portocala. Din manuscrise () [Corola-blog/BlogPost/339494_a_340823]
-
lumii” - cum, la un moment dat, George Călinescu definea poezia - sau de la mărturisirea trăirii provocată de întâlnirea în cuvânt cu un „Prieten”, ce i-a fost model: ,,Lacrimi de busuioc înflorit, de vară în pârg și chiciură noaptea! Chihlimbar și tămâie rănită. Pe sub porțile Raiului, îți trimit crizanteme. Lăcrimează împăturită, scrisoarea ta. Te vestesc cu alaiul întreg al vorbirii mele: a sosit, a sosit Pessoa, a sosit, în sfârșit, Primăvara”, ci și de la percepția cititorului citind-o, dincolo de plăcerea lecturii: Cu
RADIOGRAFII LIRICE. Cronică, de Prof. Dr Nicoleta Milea () [Corola-blog/BlogPost/339489_a_340818]
-
jos...12 februarie 2010 ( zi de salariu )”. Lumina este, pentru acest autor, elementul esențial de construcție lirică. Lumina, Infinitul, Crucea, minunea, orizontul, Mitul lui Sisif, muntele și urcarea pe munte, treptele, făclia, marea, Raiul, Iadul, veșnicia, taina, icoana, cățuia pentru tămâie, Cuvântul și sângele cuvântului, - tot atâtea cărămizi la edificiul sufletesc propriu sau la edificarea celorlalți. Poezia lui Liviu Jianu are multiple nuanțe și înțelesuri și, cu cât înaintezi în lectură, ea se dezvăluie, ori dimpotrivă, se acoperă cu văluri tainice
Jianu Liviu-Florian: Caligrafii pe sufletul inimii () [Corola-blog/BlogPost/339598_a_340927]
-
din porți în porți va bate să ne ierte de păcate. CRAINIC 2 : Să vedem acuma, hai cum din Răsărit Trei Crai merg călăuziți de-a Stea să-l afle pe Mesia. Aducându-l, să-l mângâie Aur, smirnă și tămâie. CRAINIC 1 : Toate acestea zise-fiind să începem un colind. pentru Pruncul cel divin. care din Înaltul Cin adumbrit de Duhul Sfânt coborât-a pe pământ. CRAINIC 2 : Cânt de leagăn să-ți cântăm noi venim să te-adorăm, să te
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341513_a_342842]
-
gust de mere Coapte. În grădina Sarmizegetusei Zamolxis o binecuvântează. O așez Pe ceasul solar, să bată ora la poarta Strămoșilor. Înscriu iubirea noastră În poemul înviorat de roua dimineții Cuvântului. Și ne-o dăruim la echinocțiul Verbului său, în tămâia zilei întâi, de Martie. Elisabeta IOSIF Decembrie, 2012 Referință Bibliografică: DIMINEAȚA CUVÂNTULUI / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 727, Anul II, 27 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elisabeta Iosif : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DIMINEAŢA CUVÂNTULUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341535_a_342864]
-
asocieri surprinzătoare: arhaisme, regionalisme, termeni religioși, neologisme, dar și termeni pe care singur îi construiește: „Arderea Babilonului cel Mare. Au mai rămas consoane-n cornul serii, vocalele mă cheamă-n așternut ... ”, „Să ieși din ea, Poporul meu, pe lacrimi de tămâie zimbrul moare ... ”, „Litanii la poarta Raiului. Nu plângă nimeni, caii-mi sunt departe...”, „La nunta Mielului. Neprihănire, chipul tău mă colindă în somn ... ”, „Voi, amăgiri deșarte, Cuvântul înzidește ... ”, „Final în tăcere. Apocalipsa după apocalipsă. Da, vin curând! ” Metaforele din titluri
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
el stătea în mijloc, nu ca un trup care arde, ci ca o pâine ce se coace, ori ca aurul și argintul, ce se prelucrează în cuptor. Tot în acel moment, am simțit o mireasmă plăcută, ca un miros de tămâie sau de alte miresme prețioase". După cum se poate observa, biograful vieții Sfântului sublinia cu toată evidența caracterul liturgic al acestei morți. Episcopul Smirnei aduce înaintea lui Dumnezeu o ultimă euharistie, el fiind de data aceasta, pâinea care se asează pe
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341723_a_343052]
-
capcanele acesteia, dacă, bioneînțeles, nu suntem prea comozi, leneși și lași, ignoranți sau aroganți... Sfântul Ioan Evanghelistul lămurește aceasta trăire eclezială când spune: "cei 24 de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută și cupe de aur, pline cu tămâie, care sunt rugăciunile sfinților". Mucenicii au trăit cu adevărat în "strâmtoarea cea mare"și de acolo au venit cu hainele spălate în sângele Mielului. Faptul că ei cunosc strâmtoarea și suferința îi determină în mod cert să se îndrepte spre
JERTFA EUHARISTICĂ – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341723_a_343052]
-
Publicat în: Ediția nr. 1208 din 22 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului îți șovăi taina-ntreagă / făptura mea din ceruri,/ spiritu-ți să înțeleagă / mireasma-n flori de doruri./ cu ochi tăcut, privirea fixă / spre fața-ți luminată, / ador mireasma de tămâie / ce trupul tău o poartă. / cu lumânările-n mână / din cântec te oprești: / pe chipul tău cel sfânt / văd flori de crini cerești./ pășești din ce în ce mai mult, / te-apropii și slăvești: / În fața Altarului Sfânt, / doar cântece dumnezeești. Referință Bibliografică: Făptura mea
FĂPTURA MEA DIN CERURI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1208 din 22 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341849_a_343178]
-
Iisus răstignindu-l pe crucea infamiei. Unde este gloria Dumnezeului vostru? Unde este puterea și răzbunarea lui? I-a făcut cineva acestuia măcar o statuie, în viață fiind? Însă uit...în cultul vostru statuile nu sunt acceptate. I-ați ars tămâie și i-ați hotărât cumva preoți măcar? Ponțiu Pilat tăcu, ridică un deget în sus și rămase cu el așa, alegându-și cuvintele. -Dacă cumva acest Dumnezeu al vostru există, dar mă îndoiesc, înseamnă că e un zeu slab, poate
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]
-
propriul tău ochi și taci ! Bisericile creștinilor de azi sunt supermarketul, stadionul, discoteca, ștrandul și pârtia. Sărbătorile lor sunt concertele și festivalurile de toate soiurile. Icoanele lor sunt posterele cu femei goale, fotbaliști și vedete TV. Aghiasma lor e alcoolul. Tămâia lor e fumul de țigară. Raiul lor e iadul. Suferința colectivă comprimă distanțele dintre oameni, însă doar pe termen scurt. O rană produsă de adevăr este mai bună decât o mângâiere adusă de minciună. Dar numai atunci când adevărul lovește împreună cu
ECOURI ALE BĂTĂILOR INIMII MELE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341682_a_343011]
-
volbură, cu pălămidă, cu tot felul de buruieni dar mai ales cu spaima tuturor, turița, o buruiană cu mii de ace, bobițele acelea înțepătoare intrau în ciorapi, în țesătura pantalonilor, în orice haină ajungeau și nu mai ieșeau nici cu tămâie, aleluia, aruncam hainele și gata! Primii struguri care se coceau erau văraticii, așa le ziceam, recunoșteam butucii pentru că erau mai înalți decât ceilalți, cu frunzele parcă mai palide și mai puțin crestate. Strugurii erau negri de parcă erau dați cu cremă
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > TOAMNĂ AMĂRUIE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1372 din 03 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Această toamnă amăruie, Cu gust de struguri și gutuie, Paradoxal, nici dulce nu e Și are-aromă de tămâie ... Copacii-și schimbă lent veșmântul, Tristele frunze-ating pământul, Le poartă-n zare, aprig, vântul, Suratele-și așteaptă rândul... O bufniță întârziată, Cu ochelari din pene, roată, Stă pe o cracă,-nfrigurată, Ascunsă-n haina-i demodată ... Cerul nostalgic se-nfioară, Apare
TOAMNĂ AMĂRUIE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341143_a_342472]
-
către nr. 2. Pe breteaua pasajului de la Băneasa. O instituție a statului. Fără locuri de parcare, bineînțeles. Semne de staționare interzisă din cinci în cinci metri. Pioșenia mea regăsită acum nici un ceas s-a evaporat la fel de repede ca fumul de tămâie din candela popii. Opresc fix sub semnul de interzis. Pun avariile. Perfect regulamentar. Colegul Cristi sare din mașină și se pierde în viteză după colțul clădirii în încercarea lui de a-mi scurta perioadă de ilegalitate. Sună telefonul (din nou
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
publicat aici, s-a produs multă încrâncenare. S-au auzit vibrații de spadă în teacă, clinchet de cădelnițe, scârțâit de seceri pe ciocane, șuierat de zvastici cu muchii tăioase-n văzduh, demonii mei interiori încă tușesc înecați de fum de tămâie. Cer armistițiu! Citiți, vă rog, cu detașare, istoria pastorală a omenirii. Nu am creat-o eu. O știu de la un moș din munți, cioban. E mult de astă-vară și e posibil, povestind, să mai încurc unele lucruri. Fiindcă omul se
Teoria ciobănească a conspirației () [Corola-blog/BlogPost/337856_a_339185]
-
o redare spre viață a ceea ce era mort, o apariție a celui dispărut. Dar pentru o înviere autentică ne trebuie un templu, o jertfă, o slujbă și-un mormânt care să fie deschis prin har sfânt. „Templul este fierbinte mereu/ tămâia și jertfele și inimile/ îl țin încins/ așa cum cuprinsul se încinge de necuprins.” Eternul Cuvânt Prin urmare, citind versurile scrise de Theodor Damian, ajungem la acel „Țipăt dintâi”, la acea întâlnire cu originile a tot ce există, pentru ca în final
IN CAUTAREA IERUSALIMULUI SPIRITUAL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344231_a_345560]
-
Doamne, pe apele gândului, o corabie trece, cu pânzele albe și catarg de rubin, iar în vis, licăre steaua iubirii pe cerul de fum! Scriu poeme lângă unicul far, pe când Îngerul vine cu Floarea pustiei în dar și parfum de tămâie pe tâmple și suflare de viață pe pleoape adie, ca un dor, ca o flacără vie, în care Îngerii ascund păsări cu aripi de foc ce se înalță în zori, peste uitare și învață să fie, să zboare și cântă
POEME SFERICE de IULIANA PALODA POPESCU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344004_a_345333]