949 matches
-
de la niște copii din vecini, mai mari ca ea, că barza a venit la spital, i-a adus frățiorul, dar că mama ei a fost chemată la Doamne-Doamne și nu se mai întoarce acasă. Atunci a început să înțeleagă de ce tăticul ei este îmbrăcat mereu în negru, nu s-a bărbierit și aleargă toată ziua pe drumuri iar ea este lăsată în grija unei vecine. Stăpânită de nerăbdare, a hotărât că trebuie să facă ceva ca să poată să-și vadă mama
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Dumnezeu. De asemenea, Andrei află că orice vis se poate împlini dacă-l rostești în rugăciune cu ardoare. Visul lui Andrei este ca tatăl său să se întoarcă de sărbători din străinătate. Și într-adevăr, dimineața, se trezește în brațele tăticului său, venit în acea noapte acasă. Ultima povestire, „Mâinile” este construită pe ideea darului lui Dumnezeu pentru om: mâinile. Mâinile care-l ajută să muncească, să mângâie, să scrie, să facă bine, să ajute un bolnav. Estera își admiră mama
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
răspunde mai repede?! Vreau să mă rog și eu pentru un frățior sau o surioară... Vrei, mami? Mama zâmbea cu ochii strălucind. Minunea asta de copil o uimea. Îi spuse surâzând: - Uite cum facem: eu mă rog, se roagă și tăticul, te rogi și tu, dar să îi spui și îngerașului tău să îl cheme pe frățiorul lui și atunci el nu va veni singur, va veni cu un copilaș care va fi frățiorul sau surioara ta. Din momentul acela, Angelica
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
l-a găsit tatăl lui, când soarele nu mai era și mantia albastră a serii își întindea faldurile peste dealurile și văile din apropierea satului. - Costeluș, ce s-a întâmplat? Ai adormit aici? Ai visat urât? îl întrebă tatăl speriat. - Nu, tăticule! M-am întristat, dar nu, nu vreau să te întristez și pe tine, spuse băiatul. - Dragul meu copilaș, orice tătic e mai puternic decât copiii lui. Inima lui poate duce multe poveri și multe tristeți. În inima lui se transformă
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
și văile din apropierea satului. - Costeluș, ce s-a întâmplat? Ai adormit aici? Ai visat urât? îl întrebă tatăl speriat. - Nu, tăticule! M-am întristat, dar nu, nu vreau să te întristez și pe tine, spuse băiatul. - Dragul meu copilaș, orice tătic e mai puternic decât copiii lui. Inima lui poate duce multe poveri și multe tristeți. În inima lui se transformă toate în zâmbete și îmbrățișări. Hai, pune tristețea ta în inima mea și vei vedea! - Tată, inima ta e mai
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
arhitecți cu toții. Colectiv și individual, capul nostru vîjîie de proiecte eleusine, pîntecele ne fierbe mocnit ca o oală sub presiune, iar fantasmele ne încolăcesc diafan și lasciv, uneori mult mai pătrunzător decît faptul de viață însuși. Un bun prieten, astăzi tătic de adolescent cu toate funcțiile întregi, dar pe atunci un tînăr filiform și timid, deși în planul real evita femeile și părea posedat de vocația neprihănirii, mi-a mărturisit odată că marea lui fantasmă erotică se leagă de o scenă
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
sinistre nu mă mai sperie acum. Nu-mi mai pasă de trecut și viitor, nu vreau s-aud decît niște cuvinte banale și prietenești. — O, te cunosc, Thaw, știu totul despre tine, despre copilul isteric, adolescentul sîrguincios, violatorul crud, despre tăticul bătrîn și înțelept, vai, ți-am suportat toate trucurile și știu cît de găunoase sînt, așa că nu plînge! Să nu cutezi să plîngi. Jalea e cel mai blestemat dintre toate trucurile. Lanark era prea tulburat ca să-și simtă lacrimile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tremură sub mîngîieri pricepute, și întrebă: — Janet! Tu ești prietena lui Marjory. E cuplată cu altcineva? — Nu cred, Duncan. Atunci ce-i cu ea? Ce-i cu ea? Cred că se simte prea bine acasă, Duncan. E foarte fericită alături de tăticul și mămica ei. — Așa, deci. E îndrăgostită de părinții ei. în loc să învețe să fie adultă, arătîndu-mi mie cum să mă port ca un adult, ea se răsfață acasă. O, Dumnezeule, dacă exiști, fă-i ceva, rănește-o cumva, Doamne, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aparține. Morala acestei povestiri e la fel de elevată ca și culmile la care a ajuns înțelepciunea umană, dar eu nu-mi puteam da seama de asta atunci. Tata mi-a spus că-l tot întrebam: „Următorul zeu va fi cel adevărat, tăticule?“. Nu încape îndoială că mi-ar fi plăcut ca mica negresă să-l fi întîlnit pe creatorul universal ca tatăl meu: mai vast, desigur, dar cu același simțămînt vital al valorii mele. Mă bucur că nu m-a învățat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toate și noi muream acum de foame pentru că tata nu mai avea nici salar și nici pensie. În timpul secetei din 1946 1947 culegeam spicele de orz le puneam în râșniță și făceam din ele turte ca să nu murim de foame. Tăticul a primit pensie până la 70 de ani. A trecut prin mari necazuri și suferințe și a decedat în anul 1979 . Este înmormântat la Vișina. Mama a murit și ea după trei ani. În anul 1957, în luna ianuarie am venit
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ortansa I. Bălan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1673]
-
în iarbă, ne stropeam cu apă de la canal, iar fetițele aveau în păr flori de iasomie și salcâm uneori. Urma apoi pomana mare a Caloianului la care participau toți copiii, rareori și părinții acestora. Sarcina organizării revenea mămicilor noastre, iar tăticii supravegheau în tăcere. Mama a organizat ceremonialul Caloianului de două ori, mesele fiind pe cinste și cu o audiență foarte mare din partea noastră a copiilor. Totul era un amestec de arome și pregătit în consonanță cu cerințele vârstei noastre: sărmăluțe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
în iarbă, ne stropeam cu apă de la canal, iar fetițele aveau în păr flori de iasomie și salcâm uneori. Urma apoi pomana mare a Caloianului la care participau toți copiii, rareori și părinții acestora. Sarcina organizării revenea mămicilor noastre, iar tăticii supravegheau în tăcere. Mama a organizat ceremonialul Caloianului de două ori, mesele fiind pe cinste și cu o audiență foarte mare din partea noastră a copiilor. Totul era un amestec de arome și pregătit în consonanță cu cerințele vârstei noastre: sărmăluțe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
care le va purta copilul. Nu știu, însă, cum s-a întâmplat că au uitat, cu toții, un lucru mic, dar tare important: ce nume să poarte noul născut? Bunicii, unchii, mătușile și toți ceilalți au pus, mai întâi, această întrebare tăticului. Acesta, însă a scos un ă! de parcă cineva i ar fi pus cea mai grea întrebare dintre toate întrebările din lume. N-a știut să răspundă. S-a scărpinat în cap, apoi, a privit, rând pe rând, pe toată lumea, cerând
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de soare. Ce-ar fi să-i spunem fetiței care s-a născut astăzi - adică verișoarei mele - Sorina? Nu-i rău deloc! au răspuns, aproape într-un glas, toți ceilalți. E minunat! E cel mai frumos nume. De-acum încolo, tăticul și mămica au o mică rază de soare care-i doar a lor. Sorina doarme și visează ceva foarte frumos: e fetiță mare și se plimbă cu mămica de mână, pe stradă. Deodată, mama a dispărut. Nu-i! Sorina o
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
dorm. Am încercat, dar nu mai pot, crede-mă. De durut nu mă doare nimic, numai că nu știu de ce, somnul meu a fugit. Eu știu, dar fii fără grijă! Astăzi, Sorin și mămica vor veni acasă. În această dimineață, tăticul va merge la maternitate, o să-i ia de acolo și-o să-i aducă la noi. Și..., și..., încearcă Sorina o întrebare, chiar Sorin îl cheamă? Da, așa cum ai vrut tu. Da’, ia spune, de ce-ai ales acest nume pentru
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
s-ar cuveni. Ce-o să spună Sorin? Că-i o fetiță dezordonată? A început cu șifonierul. Și-a aranjat rochițele și fustițele, bluzele și toată îmbrăcămintea. Apoi a trecut la jucării. Vai, ce multe sunt! Nu degeaba spun mămica și tăticul că Sorina e copilul care are cele mai multe jucării din lume. De-acum încolo, ele vor fi și ale lui Sorin. Ce-ar fi dacă i-ar pregăti frățiorului ei un cadou? Nu se cade să-l întâmpine așa, cu mâna
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
e fratele meu? Chiar el. Iar acesta nu e un pachet, este frățiorul tău înfășat în scutece, îi explică tata. Păi, așa mic?! La început, toți copiii sunt ca el, intervine bunica. Și tu ai fost așa, și mămica, și tăticul... Da? Hm! Și eu care credeam că o să fie mai mare și o să mă joc cu el mereu de-acum înainte. Dar așa, cu cine să mă joc, că frățiorul meu e foarte mic. Și doarme tot timpul. Acum e
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
plimbă agale pe obrazul de catifea al mamei. O lacrimă și un zâmbet. Ma-ma, ma-ma! La spălat Când a văzut, prima dată, cădița cea verde, n-a știut ce se întâmplă. Până să-și dea seama, mămica și tăticul îi scoseseră hăinuțele, iar acum, Sorinel e deja așezat în apa călduță și parfumată. La început i-a fost cam teamă: oare, o să-l doară? Nu, nu doare. E tare bine aici, în cădiță. O, o, o!, dar e chiar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
La început i-a fost cam teamă: oare, o să-l doară? Nu, nu doare. E tare bine aici, în cădiță. O, o, o!, dar e chiar minunat. Mămica îi mângâie ușor pielea cu un burete moale și catifelat, pe care tăticul pune, din când în când, ceva gălbui și plăcut mirositor. Trupșorul băiatului se umple, deodată, de ceva albicios. Parcă ar fi vată. Sau vată pe băț, dulce și pufoasă, din aceea de care cumpără părinții, ori de câte ori ies cu copiii în
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
spus Sorina - zâmbește, apoi reușește să îngaime: Nu papa. Păi, mămica nu ți-a spus că nu-i papa? Prostuțul mamii! Și-i șterge cu prosopul spuma de șampon de pe față și bărbie. -Acum, să dăm băiatul la spălat! spune tăticul. Începe să-i spele părul blond și bucălat, apoi urechiușele ascunse, parcă, de șuvițele aurii și tare jucăușe. Vine rândul spatelui, în timp ce mămica îi spală brațele și mânuțele... ‘A ‘pă-la’ ! zice Sorin. Apoi, râde cu mare poftă. Da, la spălat
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să-i spele părul blond și bucălat, apoi urechiușele ascunse, parcă, de șuvițele aurii și tare jucăușe. Vine rândul spatelui, în timp ce mămica îi spală brațele și mânuțele... ‘A ‘pă-la’ ! zice Sorin. Apoi, râde cu mare poftă. Da, la spălat! repetă tăticul. După ce băița este gata, părinții-l înfășoară într-un prosop mare. Parcă l-ar înfășa, iarăși în scutece. Dar, nu! Cu același prosop, îl freacă bine și pe obrăjori, și pe căpșor și pe ceafă, peste tot. Ce bine e
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Apoi, îl îmbracă în hăinuțe curate și frumoase și, la urmă, îi usucă părul cu ceva care suflă-nspre el aer cald. ‘A ‘pă-la’! - gângurește micuțul. Gata, am fost la spălat. Acum, că am uscat și părul, la joacă! - îl îndeamnă tăticul. ‘A ‘pă-la’, ‘a ‘pă-la’ ! zice, iarăși, Sorin. Pe Sorina o dăm la spălat. Dar, ceva mai târziu. Și mama începe să spele câteva vase rămase în chiveta de la bucătărie în timp ce tata ia cădița, o duce la baie și varsă apa
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pluș. Apoi, cu camionul cel roșu, cu cămila, cu ... Băițelul e, acum, tare fericit: tocmai a început filmul. Pe neobservate, Sorin iese din cameră, se-ntoarce iarăși, pe urmă pleacă din nou. Deodată, de la chivetă se aude un zgomot asurzitor. Tăticul sare ca ars. Unde-i băiatul? Unde se aude tărăboiul ăsta? O fi făcut cel mic vreo poznă? Se duce, glonț, către bucătărie. Sorin abia a reușit să pună în chiuvetă un capac mare și verde. Peste ursuleț, peste camion
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
era o zi de vară, foarte călduroasă și cu mult soare. Sorina a privit cât a privit autoturismul și, deodată, în căpșorul ei s-a strecurat o idee. S-a dus într-o fugă în casă și i-a zis tăticului ei: Eu zic că ar fi mai bine să dai haina jos de pe Tinuța. Cum așa? Și de ce? Făcu tatăl. Acum e vară, da? Desigur. Și - continuă fetița - purtăm cu toții haine foarte ușoare, ca să nu ne fie foarte cald. Da
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și ... Alo, bună ziua, sunt Sorina, vreau cu mămica. La telefon. Ce-i, ce s-a întâmplat? Nimic, mama, nu te speria! Auzi, unde-i Tinuța? La Service. Undeee? La spitalul mașinilor. Sau, mă rog, doar la dispensar. A dus-o tăticul azi dimineață acolo. De ce? Ce-i cu ea? E bolnavă? Ce are? Ei, prea multe întrebări deodată. E puțin cam bolnavă, dar se face ea bine, nici o grijă. Mama a închis telefonul. Fetița simte că-i vine să plângă. De
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]