944 matches
-
Domniță... Împăratul: E un spion ticălos! Noroc că mai e și Marele Dregător, îngerul meu păzitor! Marele Dregător: Te omor, hodorog bătrân...Și pe tine, viperă tânără...Vă omor pe toți (iepurașului) și pe tine cu măsline te fac! Domnița: Tăticule...(leșină) Împăratul: Ajutor, ajutor, săriți că mă omoară!...(se ascunde sub pat) iepurașul: Ah, ah, nu mai pot de frică! Cotoșman: Stai tâlharule! Marele Dregător: În sfârșit, mi-ai căzut în gheară, cotoi blestemat! Te jupoi de viu!... Îl omor
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
descurajează din atâta lucru. De altfel, prin ușa Întredeschisă a autobuzului (Încă nu ne urcasem În el) puteau fi citite și alte anunțuri scrise cu aceeași vopsea pe aceeași tablă. CONDUCĂTPR AUTO U. V. COSTEL / PRIMUL CONTROLOR ESTE CONDUCĂTORUL AUTO / TĂTICULE TE ROG SĂ CONDUCI CU ATENȚIE, NU UITA CĂ NOI TE AȘTEPTĂM CU DRAG ACASĂ. Pe figura șoferului de cursă rapidă se putea citi orice, numai bunăvoință nu. Deocamdată el stă de vorbă cu un prieten În ușa autobuzului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
scăldat în razele de soare, ochii jucăuși și curioși, verzi ca nemărginita câmpie, obrajii albi ca spuma laptelui, dau chipului ei aura unui înger. Micuță și bondoacă, se ridică și alergă spre tatăl ei, aproape împiedicându-se în piciorușele mici. Tăticule, ce este aceasta? întrebă, în timp ce întindea mâna în care ținea câteva fire de iarbă. Este iarbă și are culoarea verde. De ce are culoarea verde? Pentru că a furat culoare din ochii tăi. Fetița privi spre el cu ochi uimiți de curiozitate
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
să trimită ploaie. De ce vrea greierașul ploaie? Pentru că pământul este uscat, iar lui îi este sete și nu are de unde să bea apă. De ce nu bea din fântână? Pentru că nu poate. Fetița tăcu, ascultând cântecul blajin al greierelui. Cri-cri! Cri-cri! Tăticule, pot să-i dau eu o cană cu apă? Sigur că poți. Angelina luă o cană cu apă din găleata așezată pe o băncuță, lângă ușa bucătăriei de vară și merse la locul de unde se auzea cântecul greierelui. În fața casei
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
prin care se scurgeau apele ploilor. Acolo, la rădăcina acelui fir, se auzea cântecul; aici, fetița turnă cu grijă apa, apoi duse cana la locul ei. Greierașul tăcu pentru câteva momente, după care își începu din nou cântecul. Cri-cri-cri! Cri-cri-cri! Tăticule, dacă i-am dat să bea apă, de ce mai cântă? Cântă ca să-ți mulțumească ție pentru că i-ai răcorit setea. Auzi? Cântecul lui este mai vesel acum. Cri-cri-cri! Cri-cri cri! veni răspunsul greierașului. Fetița se supuse pregătirilor de seară și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cine și-a ajutat părinții la culesul nucilor, cine avea mâinile mai înnegrite fusese mai harnic și era lăudat de tovarășa învățătoare. Și ușor-ușor începeau să curgă poveștile despre cum își petrecuseră vacanța. Dar anul acesta oare cum va fi? Tăticule, astăzi culegem nucile? Da, dar mai întâi mâncăm și ne odihnim puțin. De ce se culeg nucile de ziua crucii? Pentru că acum e timpul lor, sunt coapte și se desprind ușor din coajă. Azi e ultima zi când vara mai are
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
melodioase ale fetelor. Mulțumim pentru urare. Poftiți în casă. Odată cu ele pătrunse în casă un val de aer rece și o atmosferă de veselie. V-ați udat la picioare? V-a fost frig? Nu, mămico! Ce daruri ați primit? Uite, tăticule! spuse una dintre fetițe în timp ce răsturnă pe masă conținutul trăistuței. De toate! Bomboane, mere, nuci și o grămadă de colaci. Ce-o să faceți voi cu atâția colaci? Păi, o să-i mâncăm. Ghiduș, tata intră în atmosfera de sărbătoare și începu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
îl băga nimeni în seamă. Ce faci, bulgăraș de aur, ți s-a dezlegat limba ca la clopot? întrebă tata. Toți râseră cu poftă de micul năzdrăvan. Nu fi supărat, Auraș, anul viitor te luăm și pe tine cu uratul. Tăticule, mâine mergem să vedem focul? Vom merge. De ce se face focul? Ca să ardă anul cel vechi cu toate necazurile și relele pe care le-a adus, să-i ia locul anul cel nou, curat și aducător de bine. Și mascații
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
spre eimama dormea în brațele tatei. De câte ori Ilenuța fusese bolnavă, mama și tata o vegheau pe rând ținând-o în brațe, și de fiecare dată se însănătoșise. Oare mama o fi bolnavă? Dacă-i așa, o să se facă bine dacă tăticul o ține în brațe. Sau poate o fi doar obosită de atâta trudă. Atunci, în inima micuței se ivi o hotărâre. De mâine am s-o ajut pe mama la treabă! Închise cu mare grijă ușa, se întoarse în odaia
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
am felicitat pentru că eram destul de intuitivă ca să-mi dau seama de asta. Dar Înainte să apuc să mă minunez de propria mea inteligență, Elisa se aruncă În poala lui Davide, Își Încolăci brațele În jurul gâtului lui așa cum fac fetițele cu tăticii și-l sărută apăsat pe gură Într-o manieră deloc filială. —Dă-o Încolo, Elisa, scutește-ne de pipăielile la birou, dacă nu te superi! miorlăi Skye, dându-și ochii peste cap destul de mult. E destul de neplăcut că trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
disponibilă pe bază de invitație celor care Încasau minimum 150 000$ pe an. Eu de-abia aflasem de existența ei. Era menționată Într-o știre mondenă vagă, Într-o frază gen: „Cine are nevoie de Black Card când are un tătic cu conturi grase În bancă?“, cu referire la fiica unui om de lume anonim. Nimeni altcineva nu păru să arate vreun dram de interes. —Gata? Întrebă Elisa, netezindu-și rochia peste șoldurile mici și adorabile. Avem nevoie de două taxiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
își trase scaunul înapoi, îndeajuns ca să-i vadă clar fața: un Healy excitat, gata să-l ajute. — Dă-i drumul. Uneori impresiile contează. — Păi, cred că Marty era cam fetiță. Tipul mai în vârstă arăta mai a bărbat, genul de tătic finanțator. I-am văzut odată jucându-se cu picioarele pe sub masă, iar când Marty și-a dat seama, s-a îndepărtat de lângă tip - ca un copil pe care l-ai prins furând prăjiturele. Danny simți o furnicătură, gândindu-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
puse receptorul în furcă și ieși. Aerul rece contracară căldura degajată de alcool și îi permise să-și organizeze informațiile Avea trei ipoteze. Mutilările homosexuale se legau de remarcile lui Coleman Healy, conform cărora Marty Goines ar fi fost „fetiță”. „Tăticul” sau „finanțatorul” lui părea să fie tipul înalt și cărunt pe care barmanul îl văzuse noaptea trecută împreună cu Goines, îndreptându-se spre Buickul furat cu aproximativ o oră înainte de momentul aproximativ al morții. Supradoza de heroină provocase moartea. Descrierea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
care i-a făcut inima să plesnească. Mai erau și trecutul de consumator de droguri al lui Goines și recenta lui cură de dezintoxicare. Făcând abstracție de posibilele mutilări provocate de animale, avea un indiciu solid: bărbatul înalt și cărunt, tăticul capabil să procure heroina și seringile hipodermice și să convingă un drogat reformat să și-o bage-n venă pe loc, lăsându-și baltă colegii de trupă la finalul concertului de Anul Nou. Nu se putea aștepta la nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
deschise un vizor, apoi ușa. O blondă plinuță și apetisantă de vreo douăzeci și cinci de ani, într-o fustă în carouri și o cămașă roz, cu năsturei, stătea cu mâna pe clanța ușii. — Bună. Sunteți tipul de la asigurări? Ați venit la tăticul? Buzz își trase pulpana hainei peste pistol. Da, eu sunt. Dar, vă rog, vreau să vorbim numai între patru ochi. Nici unui om nu-i place să discute probleme așa de grave în prezența familiei. Fata încuviință, îl conduse pe Buzz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
părinți. Iar avocatul lui Celeste nu va fi niciodată de acord cu așa ceva. Dacă o fac praf la proces - și o fac -, atunci el o să-l vrea pe Stefan acolo, în eventualitatea că va alerga la mămica lui, nu la tăticul. Nu putem face nimic. Mal îl revăzu pe Stefan Heisteke în Praga anului 1945, după trei ani de violuri și mâncare pentru câini. — Te descurci tu. Sau găsești alte mizerii de-ale Celestei, de după război, cu care s-o ataci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ori. Stefan scoase un chicot. Celeste și tânărul cu servietă diplomat grăbiră pasul. Mal își aburcă fiul pe umeri și intră rapid înăuntru, apoi se strecură în toaleta bărbaților. Cu răsuflarea tăiată, îl puse pe Stefan jos și îi spuse: — Tăticul tău e căpitan. Vârî mâna în buzunar și scoase una din tresele primite de la Buzz. — Și tu ești căpitan. Ține minte. Ține minte asta dacă avocatul mamei tale începe să vorbească urât despre mine. Stefan strânse în pumni tresele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Danny zise: — Da, dar nu știu dacă are vreo legătură cu cazul nostru. — Păi, am trecut pe la secția Wilshire și-am verificat raportul. Pare curat. Nu există semne de intrare prin efracție sau de violență. Fata lui Hartshorn zice că tăticul ei era disperat din cauza marelui juriu al tău. Danny simți că se enervează. Îi reveni în minte scena cu De Haven: știau, știau, știau! Gata cu Ted cel Roșu. — Jack, ai ceva nou pentru mine? Shortell zise: — Ceva nou-nouț. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la mitingurile CASL împreună cu tatăl lui/falsul său frate, povestește despre bărbatul alb și imens, dar nimeni nu-l crede. 1942-1944: perioada lipsă din dosarul psihiatric al lui Loftis. 1950: asasinul Coleman. Oare psihopatul încerca să-i pună în cârcă tăticului său, lui Reynolds, uciderea homosexualilor, îmbrăcându-se ca Loftis, caz în care fragmentele de perucă de la doctorul Layman ar reprezenta indiciul final? Buzz îi arăta fotografia: — Ăsta e Coleman, doamnă? Delores zâmbi. — Seamănă binișor. Ce bărbat frumos! Păcat că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îi spusese lui Mal că „fratele mai mic” al lui Reynolds arăta exact ca el, dar bărbatul de aici era Reynolds în toate privințele, cu excepția părului. Fiecare contur și unghi facial era identic cu cele ale tatălui - imaginea leită a tăticului, dar cu douăzeci de ani mai tânăr. Buzz se gândi la semantică, se gândi că „identic cu” putea fi expresia unui mârlan needucat pentru „geamăn perfect”. Delores apreciase că „seamănă binișor”. Luă o lupă de pe biroul unei secretare și urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
poveste. Buzz îl privi pe Lux cum își recuperează demnitatea, apoi îl împinse la perete, țintuindu-l cu bastonul. Când l-ai văzut ultima oară pe Coleman? Vocea lui Lux era subțire și pițigăiată. — Prin ’45. Cred că băiatul și tăticul se cam certaseră. Coleman a venit la mine cu două mii de dolari și mi-a spus că nu mai vrea să semene atât de mult cu tatăl lui. Mi-a cerut să-i distrug fața în mod științific. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în căutarea lui Coleman. Mal și Buzz căzură de acord: Marty Goines, o veche cunoștință de-a lui Coleman, constituise, probabil, o victimă accidentală - apăruse atunci când asasinul-șobolan trebuia să ucidă. Victimele doi, trei și patru trebuiau să facă legătura cu tăticul Reynolds - o tactică infernală de defăimare. Ajunseră pe Central Avenue Strip, o stradă cu fațade multicolore, cuprinsă de liniștea amiezii: Taj Mahal, palmieri decorați cu beculețe de Crăciun, chei muzicale argintii, dungi de zebră și un monstru din ghips cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
78, colț cu Normandie. Buzz întrebă: — Te gândești la Lesnick? Suntem pe aceeași lungime de undă, flăcău. Nu-mi mai spune ”flăcău”, că mă ia cu friguri. Șefu’, am citit un raport acasă la Ellis. Fata lui Lesnick zice că tăticul ei se gândea să intre într-un sanatoriu, unde să dea ortul popii liniștit. Era acolo o întreagă listă, da’ n-am reușit s-o șterpelesc. — Hai să încercăm mai întâi la Normandie. Ai aflat ceva? — Coleman s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
celofan, ce clipeau. Muzica era asurzitoare, cu puțin sub nivelul de gălăgie. Trompetistul, contrabasistul, bateristul, pianistul și trombonistul erau negri și purtau cămăși albastre cu dungi. Saxofonistul alto era Coleman, fără barbă, iar un bec albastru pâlpâia exact în ochii tăticului Reynolds. Mal îl îmbrânci ușor pe Buzz și-i spuse tare în ureche: — Claire și Loftis sunt la bar. Într-un colț discret. Buzz se răsuci pe călcâie, îi văzu pe cei doi, apoi aproape că țipă pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
permanent excitantă. Se simțea ca și cum ar fi fost o wolverină și ar fi mișunat printr-o casă străină și întunecată douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Postura de frate mai mic și iubit platonic constituia un subterfugiu incitant. Coleman știa că tăticul se temea îngrozitor că relația lor va fi descoperită și, în același timp, mai știa că Reynolds participa la mitinguri și dona bani pentru diverse cauze fiindcă se simțea vinovat de seducerea lui. Poate că operația estetică nu fusese făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]