1,606 matches
-
Inima începe să-mi bată cu putere, mă cuprinde un val de greață când scutur din cap, încercând să mă lămuresc, să-mi dau seama ce se întâmplă. Apoi aud zgomote în bucătărie, farfurii care se lovesc una de alta, tacâmuri care scârțâie. Trag pe mine un halat și, cu mâna la cap, ca să-mi apăr mahmureala de vreun alt sunet brutal ce-ar putea veni din cealaltă parte a apartamentului, îmi fac ușor drum spre bucătărie. Rămân în tăcere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
care să-l pot simți, spuse ea. Vreau o pisicuță care să-mi stea În poală și să toarcă atunci când o mângâi. — Mdaaa? făcu George din pat. — Și mai vreau să mănânc la o masă pe care să fie așezate tacâmurile mele de argint; și vreau lumânări. Mai vreau să fie primăvară și să mă pieptăn la oglindă și mai vreau o pisicuță și niște haine noi. — Of, mai taci și ia-ți ceva de citit, spuse George. El se apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acest episod. Fir-ar al dracu’! Moff o transformase Într-un Cerber dezlănțuit care nu-și dorea decât să atace și să ucidă orice ființă posesoare de penis. O scosese definitiv din circuitul Întâlnirilor amoroase pe viitor. Și, ca să fie tacâmul complet, insulta supremă: „Cât despre ochii ei căprui pe care i-ai admirat atâta? Lentile de contact, prietene!“, Îi spusese Moff. Ce naiba vedeau femeile la Moff? Harry Încerca să-l vadă prin ochii femeilor... Era mai Înalt decât media (adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
spuse Heinrich pe un ton nepăsător. Dar vedeam că avea o privire evazivă, spatele țeapăn și umerii Încordați. După părerea mea nu lăsa să se vadă cât de Îngrijorat era de fapt. Se aplecă spre o masă și Îndreptă niște tacâmuri care erau deja perfect aliniate. Aveți răbdare și, vă rog eu mult, luați cina. În seara asta avem un fel special cu creveți. Ar fi păcat să nu-l guste nimeni. Harry sări peste cină și bău patru sticle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
întoarseră la masa lor. Cine mai e și Pavlov ăsta? Tot un muscal? Tot un fel de muscal, dar mai școlit. A observat că el salivează mai abundent ca de obicei atunci când o auzea pe nevastă-sa în sufragerie punând tacâmurile pentru masă și a numit chestia asta "reflex condiționat". Dacă se aude muzica găina dansează, dacă dansează primește grăunțe. E simplu, nu? Celelalte reflexe i-au fost atrofiate. Altceva nu mai știe să facă decât să danseze același vals. Iar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
noi și numindu-ne pe fiecare în parte, ne comunică elegant: „Băieți, azi e sâmbătă, deci ne vedem la școală joi. Sper că m-am exprimat destul de clar!” Ce Dumnezeu căuta el pe strada aia tocmai atunci?! Și ca să fie tacâmul complet, exact când săream gardul la internat, ne și trezim cu lumina lanternei paznicului pe noi: „V-am văzut, vă știu, discutăm mâine cu tovarășa directoare!” Era cel mai al dracului dintre paznici și scăpa de fiecare dată de chelfăneala
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
o să iasă iute la iveală. Cu un tremur, Audbert își spuse că, după spectacolul oribil al ambuscadei pentru prinderea lui Waldomar, fuga disperată cu hunii pe urmele lui și baia în Rhon, tortura era exact ce îi mai lipsea pentru ca tacâmul să fie complet. Câteva clipe, își mută înfrigurat privirea îngrozită când la unul, când la celălalt, de parcă ar fi vrut să afle care dintre cei doi părea cel mai aplecat spre a-i arăta îndurare. în sfârșit, se întoarse iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întoarseră la masa lor. Cine mai e și Pavlov ăsta? Tot un muscal? Tot un fel de muscal, dar mai școlit. A observat că el salivează mai abundent ca de obicei atunci când o auzea pe nevastă-sa în sufragerie punând tacâmurile pentru masă și a numit chestia asta "reflex condiționat". Dacă se aude muzica găina dansează, dacă dansează primește grăunțe. E simplu, nu? Celelalte reflexe i-au fost atrofiate. Altceva nu mai știe să facă decât să danseze același vals. Iar
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Tony Pavone fiind cătrănit de situația bizară care Îi zdruncina nervii, se lăsă dominat de voința acestuia, având Încredere În promisiunea făcută nevesti-si. Ca de fiecare dată Însă, Începutul a fost greu...După primele păhărele de „Tărie” a urmat tot tacâmul bine cunoscut. Ne având altă alternativă, Tony Pavone se Înscrise În euforia Șefului de Șantier, dând la o parte toate pronosticurile zilei de mâine și, ca de obicei părăsiră localul la ora Închiderii. A doua zi dimineața Tony Pavone, care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la masă, pe Margotte servind, Împrăștiind picături pe fața de masă; Încântătorul ei zâmbet larg, Întunecat și tandru, cu dinți mici, curați, imperfecți, și ochi albastru-Întunecat și fără pic de răutate. O creatură sâcâitoare, dornică, veselă, pornită, stângace. Ceștile și tacâmurile erau unsuroase. Uita să tragă apa. Dar peste toate astea se putea trece ușor. Tocmai dăruința ei aducea bucluc - tratarea a tot ce e sub soare cu asemenea căpoșenie nemțească. Ca și cum nu era destulă belea că e evreică, biata femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
surprinzătoare, pentru că nu avea lumină la bicicletă. Pe la ora cinci, era deja înghețată. Pedala prin orașul înghețat, în căutarea unei cafenele deschise. În Clerkenwell, a găsit una - înghesuită, supraâncălzită, plină de aburi de mâncare și de zăngănitul aspru, metalic, al tacâmurilor. A comandat ouă și pâine prăjită și o ceașcă de ceai, iar apoi, cu ochii pe geamul mizerabil al cafenelei spre strada întunecată de afară, a stat și s-a gândit ce să facă în continuare. Trebuia să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
contrastul. - Tocmai de aceea, îmi replică el, ar trebui să te bucuri și mai mult de ziua de azi. Carpe diem e cu atât mai necesar pentru tine. Atunci nu l-am înțeles. Mă dureau toate. În mintea mea pluteau tacâmurile de pui, imaginea mea noaptea pândind gazele, bătutul discret la ușa din dos la o casă de comenzi unde aveam pile și tremuram că vine miliția economică și mă prinde în delict cu ruda de salam și patru pachete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
zahăr și unt și o pregăteam în casă. Și tot ne simțeam norocoși și un pic rușinați. Într-una din serile acelor ajunuri, am văzut femei tinere, de vârsta mea de atunci, cu ochii strălucind de bucurie. Reușiseră să găsească tacâmuri de pui cu mai mult spate și gât decât cu gheare. Veneau spre casă, pendulând plasa și o crenguță de brad pe lângă pulpele lor încă suple pe care iarna nu le vedea nimeni. Umblam încotoșmănate cu două-trei perechi de ciorapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
prost situate într-un nod de relații (capital social redus, cum se zice acum), își făceau săpun de casă din slănină râncedă, sodă și eventual parfum bulgăresc sau rusesc. Probabil că tot ele erau cele care își purtau plasele cu tacâmuri, în seara de Ajun, mândre că le aveau și pe acelea. Multe dintre ele sunt acum femei care se uită cu groază în anunțurile de slujbe: „Angajăm vânzătoare, vârsta maximă 30 de ani”. Dumnezeule, acum mă gândesc la Ignat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mixați în puteri. Până la urmă am avut și Falafel, și salate, somon, humus, curcan, cașcaval, plăcinte cu spanac, avocado, guacamole, struguri cu brânzeturi franțuzești, baclava, cozonac, vinuri, sucuri naturale, bere. Adică, de toate și frumos, fără frustrații în afară de împrumuturi de tacâmuri de la eterna și solidara Adriana, căreia îi datorez patul în care dorm, vasele din care mănânc, televizorul mititel și, mai presus de toate, capacitatea să îmi înțeleagă nevoile fără să apuc să mi le formulez. Când am ajuns în Bloomington
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și-n timp ce se așeză în fotoliu, comod, picior peste picior, ferestrele fură inundate de lumina pală a primei zile de Crăciun. O oră după aceea, și ea și doamna Pavel se ridicară de la locurile lor, începură să strângă tacâmurile, farfuriile, paharele și le spălară în bucătăria cu apă încălzită anume, scuturară șervetele și fețele de masă, iar la urmă terminară măturând în cele trei odăi și în hol, reașezară covoarele, astfel că spre mijlocul dimineții totul fu ca în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și bancheta de lemn de lângă zid - asimetric, dar cu intenția intimității, viitoarea adunare ce aveam s-o formăm. Deocamdată intrai în casă condus de doamna Agripina să-mi las valiza cu care venisem și pachetul cu vase de Jena și tacâmuri cu coroana imperială a casei de Austria, cumpărate de ocazie de la un fost moșier de către doamna Pavel pentru mine spre a le da drept dar de nuntă Anei și soțului ei, și împachetate tot de ea într-o lădiță cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
unele înspăimântătore despre regimul de acolo. Dar mulți - printre ei mă număram și eu - nu dădeau crezare, noi cei crescuți în lumina altei civilizații... Deodată, domnul Pavel se ridică în picioare și începu să se ocupe de așezatul farfuriilor și tacâmurilor până ce doamna Pavel intră în sufragerie, retezându-i, indignată, elanurile de gazdă, ca un domeniu al ei, pe care n-avea nimeni voie să-l încalce. Domnul Pavel, fericit, adăugă o curtoazie ipocrită de care zâmbea în sinea lui „Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Modificată în minciună și ipocrizie, domnule Pavel. Chiar de cei care o pun în practică, Puterea adică, pentru că oamenii transferă doctrinei toate scăderile, micimile, arivismul, orgoliul și refulările lor. Era în ziua a doua a anului următor. Doamna Pavel strângea tacâmurile acelui prânz întârziat, ajutată de Marga Popescu, a cărei veselie stătea parcă să nege, ca un argument absurd, concluziile vorbirii dintre mine și stăpânul casei. - Atât aveți de spus, domnule judecător? mi se adresă deodată surprinzător Marga Popescu, brusc interesată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tovarășele, inclusiv soția, discutam un meniu, apoi pregăteam totul în ambasadă, fără restaurante, bucătari sau chelneri. Saloanele ambasadei erau primitoare, grădina arăta splendid după plantările de trandafiri și palmieri inițiate de subsemnatul, aveam încă servicii de masă de porțelan și tacâmuri de argint masiv (aveau să fie ulterior trimise în țară, la ordinul expres al "tovarășei", și depuse la Banca Națională). Serviciul era excelent, asigurat la "bar" de șoferul meu, un bărbat "stilat" de 2 metri înălțime, familiarizat de altfel în timpul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nervos. „Hm! cugeta nana Floarea. Ciudată vorbă au ei pentru boala asta; cât nici nu poți s-o ții minte.“ — Oare, într-adevăr, să se facă bine? se răsuci ea cu pasiune; apoi urmă a smulge din dulap șervețele și tacâmurile. Să n-ai grijă de asta nană Floare, hotărî domnul Ieronim Dragu. — Așa cum a fost și mai nainte? — Ba se va face mai voinic și mai bine, căci până acuma el niciodată n-a avut odihnă. —Asta așa-i, domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Amasia, am umblat ca o săgeată, fericite doamne. —Văd, Omar, și-ți mulțămesc și ție. Ca să cunoști mila mea, iată, îți dăruiesc acest roib pe care am poftit să-l încalec în dimineața asta. Al tău să fie, cu tot tacâmul lui. Robul a bătut metanie, sărutând poala lui șahzadè. — Și pe lângă asta, îți dăruiesc, Omar, și această naramză înghețată de miere. Mânânc-o aici în fața mea și să-ți aduci aminte de mine. Da, mărite stăpâne; până la sfârșitul vieții mele n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a întors. — Îmi pare rău, a zis. Sincer. Nu aveam de a face cu un moment à la doamna Danvers 1. Părea să regrete sincer că m-a tulburat. — Poți să vii jos oricând ești gata pentru cină. Cina includea tacâmul complet de Ziua Recunoștinței: un curcan uriaș, munți de cartofi și legume, vin, șampanie și pahare de cristal, lumânări, tot ce vreți. Atmosfera era foarte primitoare, eram aproape sută la sută sigură că doamna Maddox nu-mi scuipase în supă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
petrecusem jumătate din noaptea trecută uitându-mă la Knight Rider, în loc să dorm, nu mă ajutase. Fusesem frântă toată ziua- extenuată și grea de cap - Lauryn îmi tot dădea sarcini, Franklin mă bătea la cap să mă tund și, ca să fie tacâmul complet, o bandă îndârjită de fete de la EarthSource credea că sunt alcoolică. Una dintre ele - Koo? Aroon? Un nume stupid și reavăn, oricum - a venit drept la biroul meu vineri dimineață și m-a invitat la masa de prânz- o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
intrat într-un magazin ca ăsta, dacă încerci să pleci fără a cumpăra ceva, te împușcă în spate cu o armă de lunetist. Capitolul 24tc " Capitolul 24" Vineri, nouă iulie, ziua mea de naștere; împlineam treizeci și trei de ani. Ca să fie tacâmul complet, în loc să mă bucur de o seară liniștită acasă, în care să îmi umflu ochii de plâns, eram obligată să suport o „seară pe cinste în oraș“. Rachel voia să se asigure că prima mea zi de naștere fără Aidan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]