643 matches
-
chestia cu pensia lungă nu-i tocmai OK. Și Mitocaru ăsta, ce nesimțit este! Dacă aș putea să ies basma curată luna asta... De luna viitoare m-aș descurca. Pandele gesticulează, vorbește singur și acasă a devenit nesuferit. Familia îl tachinează și cam rîde de orice soluție născocită ca să salveze fabrica. Ieși la pensie, omule, că te dilești, se zborșește și nevasta la el. Să tai frunze la cîini, asta vrei, nu? Crezi că mai poți învia mortul? Gata, acum chemați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și ei că ursulețul avea exact privirea aceea a Zuzei, dementă și caraghioasă totodată. A întors spre mine un chip șmecher: care Zuza? Era clar, se prefăcea, altminteri nu ar fi zâmbit așa mefistofelic. You don’t fool me!, am tachinat-o cu titlul unui hit al celor de la Queen. A râs tare, cu capul dat pe spate. În felul ăsta am urcat până la cazarma din apropierea Peleșului. Vorbeam într-una și o priveam cu coada ochiului. Chiar dacă zâmbea și părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu laburiștii - am încercat întotdeauna să ne ferim de subiect, aproape tot timpul, dar în sinea mea cred că în general spune numai tâmpenii. Oricum, unchiul l-a simțit imediat că este un bevanit înrăit și a început să-l tachineze cu tot felul de chestii. L-a întrebat ce părere are despre ideea înființării unui serviciu național de sănătate și bineînțeles că Gillam a început s-o ridice în slăvi. Și atunci unchiul a spus: “în acest caz, de ce crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
noi să le cumpărăm de la englezi pentru că erau mai scumpe. — Nici gând. Sunt patriot, atâta tot. Generalul râse din nou, și mai tare. De-a lungul anilor ajunsese să aprecieze simțul umorului al lui Mark. — Ești atât de demodat, îl tachină el. Trăim într-o epocă a internaționalismului. Aceste baze o dovedesc. Supape elvețiene, generatoare germane, uși italiene, sisteme de comunicație britanice, hangare franceze. Ce poate fi mai cosmopolit? Mark nu răspunse. Ochii îi erau ascunși în spatele unor ochelari de soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
recunoscu de îndată ce-l văzu în ochii lui. Lucila își feri privirea. Terminară jocul într-o atmosferă mai liniștită și pe urmă veni vremea să se întoarcă în restaurant. Îl găsi pe Mark și pe prietenii lui certându-se gălăgioși, dar tachinându-se în timp ce desenau cercuri cu creionul pe șervețele și pe fața de masă. Fiecare cerc era împărțit în patru segmente inegale, având scrise în interior literele GB, D, NL și B. Cu puțin efort, Graham a reușit să scoată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Cel care a scris Tărâmul pustiu? Tabitha izbucni într-un râs sclipitor, muzical. — Vai, prostuțule! spuse ea. N-ai aflat? E mort de ani de zile! Se alătură râsului ei, nesigur pe el. — Da, desigur. Sper că nu încerci să tachinzi o bătrână doamnă, spuse ea înghiotindu-l jucăuș în coaste cu o andrea. — Cine, eu? Bineînțeles că nu. — Eu mă refeream, spuse ea cu ochii încă sclipind de gluma pe care o făcea, la domnul George Eliot. Cel care a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spuse Frank. Prudence Mitchell e iubita lui. — Ba nu e. — Se duce s-o vadă-n fiecare zi. — Ba nu mă duc. Stând Între cei doi băieți, În Întuneric, Nick se simțea deopotrivă gol pe dinăuntru și fericit să fie tachinat În privința lui Prudence Mitchell. — Nu-i iubita mea, spuse el. — I-auzi, spuse Carl. În fiecare zi Îi văd Împreună. — Carl nu e-n stare să-și facă o iubită, spuse maică-sa. Nici măcar o indiancă. Carl tăcu dintr-o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
să apari în sat, să vezi oftat pe capul fetelor. N-are cine să ofteze decât Maranda, femeia mea. Apoi Maranda trebuie să se țină pe urmele tale, că de... Nu se știe de unde sare iepurele - a continuat să-l tachineze sora, furându-l cu coada ochiului... La magazie, un „majur” cu fața zâmbitoare i-a luat în primire de la intrare: Bine ai venit, domnișoară! De când aștept să-mi calci pragul, da’ singurică, nu... Asta nu se poate întâmpla niciodată, fiindcă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Nu știu cum a auzit el, acolo unde era, de spectacolul vostru, dar Adrian a recunoscut imediat legătura: totul a pornit de-acolo, de la petrecerea aceea. Pentru că a doua zi, la birou, când ne-am întîlnit cu Elefterescu, am început să-l tachinăm: Tot pe-aici, Siddharta, tot pe-aici, printre curve și bucureșteni?" Evident, a încercat să râdă, dar am simțit că e ceva schimbat în el. - Schimbat? se miră Lorinț. În ce sens? - Simțea, poate, că ce se întîmplase cu o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
O să mă uit cum joci tu, i-am spus și-l strigai pe chelner să ne-aducă nota. — Unde mergeți voi? ne Întrebă Manolita de la capătul mesei. — În cameră. Venim și noi mai Încolo. Tipu’ Ăsta-i foarte haios. — MĂ tachinează la modul cel mai fioros, spuse englezul. Se ia de erorile mele În vorbirea spaniolei. La naiba, leche nu Înseamnă lapte? Ăsta e unul dintre sensuri. Înseamnă și ceva animalic? — MĂ tem că da. — Știi, este o limbă animalică, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
doar... Cărbunii s-au terminat de multișor. Pipăindu-și stomacul, ieșeanul mi-a zâmbit trist, dar a catadicsit a-mi răspunde: Cam ai dreptate, vere, dar nu mor caii când vor câinii. Da’ profund ai mai devenit, dragule! - l-am tachinat eu râzând. Am luat calea întoarsă și în cele din urmă am intrat pe strada Tudor Neculai. Din dreapta, de la înălțimea turlelor sale, ne privește biserica Sfântul Vasile. Mă opresc și privesc întrebător la ieșean... Nici nu mi-am dat seama
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cât cepele - la drum - a continuat moș Dumitru, stăpânindu-și cu greu râsul. Il știa bine pe Pâcu. La drum era ca o zvârlugă și ochii îi fugeau în toate părțile. Nu-i scăpa nimic. Doar plăcerea de a-l tachina prietenește îl împingea să-l învinuiască de toate relele pământului... Că bine zici, Dumitre! Ia să aprind eu luleaua, că mi-ai luat-o înainte și am uitat de ea. Uita-m-ar relele și pe tine belelele! De acum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
luleaua stinsă mult și bine - nu l-a iertat moș Dumitru. Da’ ce crezi tu că eu nu am scule? a întebat Pâcu, zăngănind amnarul și cremea din pungă. Cu așa scule îți pleacă fimeia prin vecini, Pâcule - l-a tachinat din nou moș Dumitru. Dacă n-o plecat ea la tinerețe, acum cine o mai întreabă? a răspuns Pâcu amuzat. Pâcule, tu ne duci cu vorba arătându ne scule moarte, în loc să ne spui vreo poveste mai hazlie, la care ești
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
când trebuie să finalizezi unele lucrări, În vederea... Ei! Da’ ce? Eu trebuie să te dădăcesc?” „Oprește-te, gură spartă, că am priceput!” „Păi era și momentul. Cred că e de ajuns o măciucă la un car de oale” - l-a tachinat din nou gândul de veghe. Cu mintea limpede, Gruia a răspuns: ― Am Înțeles, domnule profesor. Mâine vă voi da detalii asupra punctului În care am ajuns cu pregătirea lucrărilor... ― Abia aștept să aflu. Vom fixa și o zi În care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
un pietroi, Gruia a pornit spre casă. Gândul Îi fugea mereu la Tudorel. Îi plăcea felul cum Îl privea atunci când Îi vorbea. Era tot numai ochi, iar când zâmbea avea găuri În obraji. Semăna ruptă bucățică cu Maria. El o tachina: „Uite-o pe mami În miniatură”. Când a ajuns acasă, Maria l-a luat În primire În felul ei: ― Ce primesc eu În schimbul unei scrisori care a sosit de la... ― De la cine, scumpo? ― Întâi plata și pe urmă... În clipa următoare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
venea la profesor să-i ceară părerea asupra unui pacient. A trecut pe lângă el cu aerul că nici nu l-a văzut măcar. „Ori mi se pare ori <doctorașulă nu mai are ochi pentru voi: profesor și asistent?!” - l-a tachinat gândul de veghe. „Încă se crede stăpân pe situație, dar sper să i găsim ac de cojoc, vecine”. ― Să trăiți, domnule profesor. Ați avut o discuție „frontală” cu doctorul Cuc? ― Bine că ai venit. Simțeam nevoia să discut cu cineva
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai transmisese lui A. Toma că volumul (în piele de căprioară, pe hîrtie cretată) îi pare o batistă cu muci uscați. "Coane Victorache, rîdea Iordan de tata se ironizau civilizat, cordial, cu afecțiune; mi-e dor de felul cum se tachinau, de ironia blîndă a tatei; Iordan era mai tranșant, avea replica mai tăioasă coane Victorache, mata ai fost la tinerețe sensibilizat de Weltschmerz. Le-ai plîns de milă vitelor de povară". "Ce vrei, Iordan. Proletarii au ajuns la dictatură. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să-i salveze viața și a continuat: — Ne bucurăm atât de mult că ești aici! Două fete În uniforme cenușii cu fuste mini au dat serioase din cap În spatele lui. — Zău? De ce? Nu mă puteam niciodată stăpâni să nu Îl tachinez pe Sebastian, măcar așa, un pic. Era incredibil de lingău. S-a aplecat conspirativ spre mine, surescitarea lui era aproape palpabilă: — Ei bine, știi ce gândește Întreg personalul aici, la Smith and Woolesky, despre domnișoara Priestly, nu? Runway e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
i le spusese el, când, ca din senin, Christian Collinsworth a apărut drept În fața mea. — Andrea. Încântătoarea Andrea. Trebuie să mărturisesc că sunt cam surprins să constat că ești o admiratoare a restaurantului Benihana... Ce ar zice Miranda? m‑a tachinat el și și‑a petrecut brațul pe după umerii mei. — Păi, ăă... eu.. Bâlbâiala a devenit imediat totală și deplină. Nu era loc de cuvinte când gândurile mi se izbeau unul de altul În cap și ricoșau dintr‑o ureche În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cu mine Însumi, că nu are rost să-mi creez dificultăți inutile; Îmi promit că nu voi mai vorbi În contradictoriu cu profesorii, că nu-mi voi mai lua peste picior colegii când debitează inepții, că nu-mi voi mai tachina colegele pentru amorurile și visele lor banale, că n-am să mai vorbesc când toți tac și că n-am să mai tac când toți vorbesc. Viața mea este lectura și toate aceste hărțuieli pentru gesturile mele „iresponsabile“ mă Îndepărtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu acea moliciune a pronunției dată de corpul erotic: „Te aștept, iubitule!“. Toată ziua va sta acolo nemișcată, la postul ei, pândindu-mă să mă Întorc și recunoscându-mă imediat, chiar dacă eram Într-un grup numeros de colegi, ce mă tachinau Împingându-mă spre fereastra deschisă. Cuvântul ei tandru spus numai mie pe care-l țineam secret este berbantule. (vineri) Vocea lectorială Ea nu a murit sau nu a murit de tot; el stă Închis Între patru pereți și citește tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
cu o curiozitate abia stăpânită. Vorbiră numai despre lucruri agreabile, nici măcar politică. Îndeosebi dezbătură pe larg numeroase baluri, spectacole, recepții și petreceri de tot felul care agitau Bucureștii și-i dădeau o culoare zvăpăiată. Predeleanu chiar observă, mai mult ca să tachineze pe cumnată-sa: ― Sezonul parc-ar fi comandat special pentru Olguța, dans și dans pretutindeni... ― Cu petrecerile lumea își mai uită necazurile și primejdiile, zise Tecla. ― Da, dar nu știu dacă ați băgat de seamă că toate dansurile au început
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Acum „bronzatul” e la ea. Septuagenarului care se plânge că „ia luat Dumnezeu puterile” Când simți pentru desfrâu pohtire, Dar trupu-i prins de vlăguială, Să ceri la Domnul milostire, Au, nu ca tine...socoteală! Nevastă-mea, o visătoare Cândva mă tachina, stând împreună S-o duc, măcar odată, și pe lună. Tot visătoare e și azi, căci, iată, Pe lună tot mai vrea, măcar odată. Femeia tot femeie Intrat la bănuieli, Dau totul la iveală: Când crezi în ea, te-nșeli
GEORGE PETRONE by GEORGE PETRONE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83929_a_85254]
-
și noapte peste 37 de grade. Alți guvernatori angajau culi pentru a le face vânt copiilor lor, dar părinții mei nu-și puteau permite nici măcar unul. În fiecare dimineață, cearșafurile mele erau îmbibate de transpirație. — Ai făcut în pat! mă tachina fratele meu. Cu toate astea, am iubit Wuhu cât am fost copil. Lacul de acolo e o parte din marele fluviu Yangtze, care trece prin China săpând defileuri, formând piscuri sălbatice și văi acoperite de ferigi și ierburi dese. Coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
frig din cap până-n picioare. Lumânările roșii emană un parfum dulce de iasomie. Epuizarea mă apasă, precum o pleoapă grea. De ce să mai adaug o greutate în plus la cea deja existentă? Tinerețea din sufletul meu se deșteaptă și mă tachinează, numindu-mă „baston făcut din gheață“. Mă dojenesc pentru a-mi fi creat propria vreme rea. Simte lumina soarelui! strigă înțelepciunea-mi tinerească. De ce să-ți trădezi curajul, Orhideea? De când a murit tatăl tău, nu ai găsit nici o potecă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]