5,450 matches
-
fină pastă de lut, de consistența smântânii, concentrarea lui Victor care scotea un colț de limbă afară atunci când reușea să ridice la rang de artă „făcutul oalelor”, o măiestrie care dintotdeauna a Împletit meșteșugul cu arta, Într-o adevărată simbioză tainică. Dar Valerică-Va mai avea un motiv special de a fi atent la Victor; În timp ce lucra, Victor vorbea sau cânta. Știa foarte multe poezii de facturi diferite: eroice, de dragoste, de jale și până la cele „fără perdea”. Cu o voce baritonală
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și nu putea Înțelege cum de Valerică Învață și reține poezii lungi și uită În care parte este Răsăritul. Realizând că În casă este rece, astrul zilei simți nevoia să procedeze ca de obicei, trimise grabnic un smoc de raze tainice, care lumină mica fereastră din fața „roții de oale”, două din ele se opriră pe gâtul puternic al olarului și restul Încălziră perna improvizată din sumanul rupt al bunicului Ghiorghi și, Într-un joc de lumini și umbre poznașe, Încălzeau și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mama Ileana, Ochenoaia și-a zis că vine duminică să vorbească... cu nanu’ (Victor și Viorița o botezaseră pe Vergina, fata fratelui său șchiop de un picior) și că dacă vrea să-l aducă dimineață În piață! După un sfat tainic cu Maria, Victor Își Întrebă fiul: Vrei să mergi pentru o lună la Mamaia? Dacă vrei și mata, vreau!, zise Valerică a cărui bucurie Începuse să crească de la primele cuvinte ale Verginei. Bine, eu sunt de acord! Să fi-i
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
incluse versuri pentru copii („...Rața face mac-mac mac, / Broasca face oac-oac-oac, / calul face clac-clac-clac / Și găina cotcodac“), cugetări („Prin aerul tare al înălțimilor, urcușul e falnic, iar coborâșul e jalnic.“), poeme „filozofice“ („...prin cele șapte puncte, / vitale - în șapte glasuri tainice - / de la bază la creștet, / în șapte păcate eterne, / etern antistres: / stresul ca o boală / a vindecării / de propria identitate / nealtruistă...“), folclor aromânesc („Bate cuclu spuli tut / Fug armânii, tu munț, / Un-spri-un-ti l’ea haraua, / L’izlipsesc tuta duneaua“) etc. etc.
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în largul firii mele / O eclatantă, pură galaxie / Magnetizând miraculos, din germen. / Ideile. Iar dacă nu se știe / Noianul tumultuos de sentimente / Irupe, se revarsă și inundă / Coclaurii adânci cu-o frenezie / Dramatică, fragilă și fecundă / Imaginea telurico-celestă / Acoperindu-ți tainica retină / Mustește de căldură și lumină / Atâta bogăție nu atestă / Natura-mi sacră, cosmică, divină?/ Tu, zi-mi nebun, câți pot să te susțină?“ Atras de ideea de performanță formală, autorul merge uneori și mai departe. Se obligă, de pildă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să-l lase să-i desfacă sutienul, nu renunță la stilul pompos-sacerdotal: „În pat să-ți lepezi caldă cuviința / Și sânii dornici de-ncleștări avide / Să îi frământ cu palma ce decide / Cât de fierbinte-i carnea și putința. Desfă cuibarul tainic să pătrundă / Un aprig lup ținut prea des închis.“ (Îneacă-mă-n sărutul ce ucide) Solemnitatea în sine nu este de disprețuit, problema constă în practicarea ei fără discernământ, fără simț artistic, în orice împrejurare. Poți să mergi îmbrăcat în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de piatră, / Cu stânci abrupte și bizare, / Mă apropiam de Duhul Sfânt, / Ce cobora din ceruri pe pământ, / Pe coama razelor solare. /... / Ajuns trudit pe creastă, / M-a-ntâmpinat crăiasa munților, / Cu ochii mari, puțin speriată, / C-un zâmbet cald și-un tainic dor, / Mi-a dat o floare-nmiresmată.“ (Idilă alpină) Și mai stângace sunt poemele satirice. Ele aduc aminte de textele brigăzilor artistice de agitație care evoluau pe vremuri pe scenele căminelor culturale sătești: „Când nu vrea să muncească, / Găsește un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
poetii spun lucruri trAsnite „Într-o zi dăruită / cu ape de ceruri / neauzit / m-a chemat grădina / Vino la mine / Vino! / N-a uitat niciodată/ clipele noastre de tăcere / de visare și dragoste / Voia încă o zi / de surâsuri / și tainice îmbrățișări / Și aștepta sub cer / ca un sân cald / în fremătare.“ (Măr de azur) Aceste versuri, din care reiese că poetul a făcut dragoste cu o grădină, au fost extrase din volumul: Gheorghe Novac, Mirele Pământului. Amintiri din Paradis, Ed.
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
căzut de aproape o sută de ani în desuetudine, este utilizat de el cu dezinvoltură: „A căzut o lacrimă când ți-am trimis un gând / Și-un vis, ca dintr-o altă lume, m-a amăgit c-un dor; / O tainică chemare mă-ndeamnă suspinând, / Mă va-nșela - a câta oară - cu șoapte de amor.“ Acest limbaj aparținând altei ere poetice sună straniu atunci când autorul îl folosește pentru a incrimina Securitatea: „Azi, nu ne mai pândește nimeni în taină pe la uși
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
în situația de a fi machiavelic, și nu pentru că n-ar fi știut să fie. Nu putem înțelege în întregime Principele fără cunoașterea scrisorii către Francesco Vettori (10 dec. 1513) și a dedicației către ilustrul Lorenzo de Medici. Semnele unei tainice învestituri subiective a pasionatului doctrinar al artei de a guverna, se pot citi în palimpsest. Nu e nici o îndoială că afirmațiile făcute, în varii locuri din operă, pe tema omului din popor ajuns în poziții înalte prin calitățile personale și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a lui Cezar, fiul lui, ca și despre faptele săvîrșite de ei. Iar cînd Giovanni și ceilalți răspunseră la aceasta, el dintr-o dată se sculă în picioare, spunînd că acestea sînt lucruri despre care trebuie vorbit într-un loc mai tainic; se retrase, așadar, într-o odaie, unde Giovanni și toți ceilalți îl urmară. Dar de-abia se așezară, cînd, din ascunzișuri, ieșiră soldații, care îl omorîră pe Giovanni și pe toți ceilalți. După această crimă, Oliverotto încalecă și străbătu întregul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să-și dea pe loc „demisia”, întrucât nu mai suportă compania unor nelegiuiți. Cererea le va fi însă respinsă de către Dumnezeu Însuși puțin mai târziu. Așadar Mihail reintră în cerul al cincilea, ducând imensa cupă doar pe jumătate plină. Din tainicul dialog care se desfășoară dincolo de poartă, zăvorâtă la loc, nu se aude decât... un tunet puternic. Apoi arhanghelul revine, de data aceasta aducând răsplată pentru cei merituoși: ulei tămăduitor. Iar pentru îngerii „greviști”, cuvânt de mângâiere și încurajare: păcătoșii fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
gazda e să spele, în semn de bună primire, picioarele oaspetelui. Al doilea semn, declanșat în mod spontan și oarecum irațional, este plânsul în care izbucnește Abraham atunci când se apleacă deasupra apei binecuvântate. Plâns stârnit din senin, ca o presimțire tainică și, în același timp, plâns molipsitor. Căci, văzându-și tatăl podidit de lacrimi amare, Isaac începe și el să plângă, iar arhanghelul Mihail nu se poate abține nici el, contemplând scena. Lacrimile sale cerești se transformă în pietre prețioase. Aplecat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
celelalte femei, poate i-ar fi fost mai ușor. Poate și mie mi-ar fi fost ușor s-o văd. Pe măsură însă ce priveam la chipul fără viață, mi se părea că lacrimile ei și chipul acela își vorbeau tainic un șuvoi de viață și durere trecea din ființa ghemuită la pământ spre cealaltă, întinsă, împăcată, luminoasă și... la fel de tăcută. Între ele două, vii erau doar lacrimile și tăcerea fără sfârșit. Și lumina. Dar cum să vezi lumina în atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
barba deasă, încărcată de senzualitate, oprindu-se un lung răstimp pe conturul buzelor care le absorb și sug cu sațietate. Le eliberează cu greu din gura prea flămândă pentru a-și continua cu și mai multă febrilitate drumul spre locul tainic al mugurelui tinereții, înainte ca acesta să se piardă cu voluptoasă delicatețe în intimitatea începutului începuturilor. Se pierd amândoi în umbra protectoare a învelișului cald care îi adăpostește ca pe doi copii care s-au înfruptat pentru prima dată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lin, fără hârtoape, fără opreliști. Chiar și zurgălăii au încetat să sune. Nici un zgomot în afara propriilor bătăi ale inimilor care și ele se liniștesc cu încetul făcând loc liniștii. Ascultă ! Auzi liniștea ? Dora își concentrează auzul care, iată, înregistrează șoapta tainică a fulgilor de zăpadă care nu contenesc să cadă din înălțimi. Aud, aud pașii fulgilor care ne-ar putea troieni și scoate pentru totdeauna din timpul și locul de azi. Continuă să ningă, confirmă Dragoș care și-a scos capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Dar hai să încercăm să îi întâlnim pe plecații noștri la masa dorului. Acum știu la ce să mă aștept, știu că mă va cuprinde o emoție care nu se poate compara cu nici o trăire anterioară, asemănătoare cu o așteptare tainică de iubire. După o nouă tăcere Dora rupe iarăși tăcerea : Te-aș ruga... dar mi-e frică de refuzul tău... Și totuși... În noaptea asta o poți chema și pe mama, și pe Isidora ? Am ezitat până acum să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a luat cu delicatețe brațul stâng și și l-a potrivit pe sânul ei potrivit de mare și ispititor, cu adevărat incitant... Și-n ritmul dansului, au ieșit de pe ring spre a se afunda în întuneric, în căutare de singurătate tainică încărcată de pasiune și vrajă... Cu adevărat, Natașenka, femeia sovietică este cea mai... și cea mai... va vsiom mire! Îi șoptea la ureche Emilian în timp ce tânăra comandantă i se abandonase total, într-un tangou prelungit, odată reveniți printre dansatori. Spasiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
când oamenii nu se hotărau la un asemenea pas, atunci se apela la varianta fericirii de împrumut sau mai bine zis a ibovniciei care se înscrie în zona marilor păcate. Și atunci, mamele, grijulii cu fetele lor, au impus obiceiul tainic al prenuntirii. Ei, Paraschivo-fată! Spune-i tu mamei drept pre cum a fost! Dar așa, mai încetișor ca să nu audă tata! Care oricum trebuia să afle adevărul, dar numai și numai din gura ei nicidecum de la fii-sa care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
diferite culturi atrăgătoare pentru ovine, oricând pregătite de mari stricăciuni. Din tot necazul, Ionela s-a ales și cu oarece bucurii, anume că băiatul cel bubos al scripcarului se mai furișa adesea prin lanurile de păpușoi pentru o partidă de tainică iubire juvenilă. Mai greu le-a fost după ce s-au eliberat câmpurile de recoltă că erau nevoiți să se ferească de ochii curioși ai lumii tocmai prin tufele din luncă. Dar și mai mult au avut de pătimit odată cu venirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ale unor piese corale din anii tinereții. Celor de la mese li s-au alăturat și dansatorii. S-a lăcrimat cu voie și fără voie că melodiile au adus în actualitate duioase aduceri aminte, amplificate de ambientul feeric și de ecoul tainic al pădurii. Se părea că undeva, departe, mai cântă un cor pe patru voci "S-au scuturat toți trandafirii... Plângea pădurea și zefirii... Să-mi fie somnul lin/ Și codrul aproape... Căci vin ți-oi da și bani ți-oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aminte de acele nopți lungi, în care, deși stai cu ochii închiși, chinuindu-te să adormi, nu izbutești decât să te foiești de pe o parte pe alta, fără să-ți găsești locul deloc, ceasurile alunecând pe lângă tine cu o greutate tainică și din cale-afară de chinuitoare. Ei bine, printr-o astfel de noapte trecea acum și Anton, căci, deși se băgase demult în pat, cugetul lui se străduia în zadar să cumințească neastâmpărul nervos, care îl stăpânea, iar somnul nu reușea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fost să se mai miște cumva din loc, pentru tot restul nopții. Astfel, făcându-și de bunăvoie penitența meritată, se ghemui strâns lângă oglindă și se hotărî să își prelungească acel rendez-vous1 cu aceasta până în zori. Apoi, adormi. Dar negura tainică a nopții se lăsa peste el cu o uriașă putere de apăsare, dorind dinadins parcă să prevestească evenimentele nefirești, ce aveau să se petreacă în continuare. O răbufnire năvalnică și furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl trezi brusc. Era, într-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
zbaterea năvalnică din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului. Pe la orele amiezii, dânsul se deșteptă și, buimac și fără să știe prea limpede de ce, îmboldit fiind doar de niște îndemnuri cu totul tainice și neobișnuite, se îmbrăcă și se duse pios, mai mult în fugă decât la pas, la biserică, unde îl căută pe duhovnicul său, la care se spovedi și de la care, de asemenea, primi apoi și Sfânta Împărtășanie. Când ieși de pe
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trăia nu mai simțea că îl mai poate ademeni cu vreo ceva deosebit. Totuși, continua să o frecventeze, fiindcă ideea întotdeauna se naște în mijlocul societății, ca doar abia apoi ea să fie așternută, după cum se cuvine, pe hârtie, în liniștea tainică a odăii scriitorului. Iar acest lucru se întâmplă la toți scriitorii și nimeni n-ar putea nega vreodată, pe drept cuvânt, asta. Nici măcar răscolitorul sentiment de dragoste pe Osvald nu-l mai răscolea defel, iar el era conștient de asta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]