744 matches
-
fațete creatoare de curcubeie neașteptate... mda... am mîngîiat țăndările albăstrii cu buzele, le-am supt pînă ce mi-am simțit gustul sîngelui pueril, neviciat de dorinți, am lins acadelele produse ad-hoc, am jubilat... Apoi s-a declanșat lupta. Tija puternică, talgerul final, blăngănitor în dreapta și în stînga, mă agasa la maximum. Am cuprins-o într-o îmbrățișare răzbunător-pătimașă și m-am trezit ridicat, balansat dulce, legănat ca de-adormirea agresivității mele, ca de alintare în aerul îmbălsămat de lemnul de trandafir
Nu vă lăsați momiți de orologii (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15152_a_16477]
-
ținte mișcătoare... toate, toate există în jur, abia ne strecurăm, abătuți și crispați, pe brînci, printre anevoințe și surprize... Desigur, sînt subiectiv, n-am ținut nicicînd să mă dau brav stîlp de-nțelepciune, n-am răbdarea, destoinicia de-a cumpăni talgerele minuțios, de-a pipăi precizia la imprecizie... Mereu o iau pe miriști știrbe, calc prin scaieți cît varza, dărîm codobelcilor spirala de aur, strivesc mușuroaie ce s-ar cuveni ocolite, măcar din prudență, dacă nu din pudoare, din grija de-
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
Clepsidra o dată pe an, îngerul trece prin lume înspre ninsoare am bătut în zidul după care, măcinat de sloiuri și de aparență, văzduhul se amestecă-n pământ dă-mi un înger, Doamne, am bătut și dincolo de colbul gravitațional, în talgerul cu viață și cu moarte, mi-am spălat, în dimineață, fața cu ether te țin în viață mai mult pentru tine, a spus apoi a luat după sine ce-a mai fost din amurg și a întors clepsidra într-o
Nazaria Buga by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/10533_a_11858]
-
întreagă la groapă în ritmul lui: dui dui du-i du-i du-i! până când ți se-ntoarce, acum la persoana a treia: du-l du-l/ c-o trăit destul 5. poți să te vaccinezi împotriva alămurilor? si a talgerelor?! - când te strigă pe nume aramă sunătoare/chimvalzângănitor. după ce, ani de zile, ai hrănit-o din palmă pasărea cântătoare ce s-a însirat, ca pe sârmele de telegraf un stol de rândunici, de la clape la coarde, ai putea să-ți
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
și suge sângele țâșnind din pământ mănâncă orezul din burți asediatoare amestecat cu zâmbet de fecioară Domnul îngropat de vămile pofticioase cu obrajii lor aprinși de vin și dușmănie caricaturi de tuș funebru și iluzoriu caninul și țeapa pe același talger de venin pe fundalul de rug al Ioanei d'Arc Domnul întemnițat în pietrele surde la naftalina capriciilor dragonul învins cu țepele invidiei și neputinței Domnul cu oase de animal inventat în mormintele dezgropate de gurile rele emanații de hidrogen
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
de pe orologiile primăriilor germane, reglate de o memorie mecanică, ritualul instalării mele foetale, din care mai păstrez și acum senzația grețos-lăptoasă a cufundării mele amniotice. Liiceanu venea așadar spre mine și pe măsură ce se apropia ochii i se exorbitau, deveneau două talgere uriașe cu un cerculeț roșiatic în centru care cliniota, transformându-se în cele din urmă în acel böser Blick, faimoasa privire rea a BMW-ului 330 XD. Când a ajuns la doi metri de mine, a întins brațul care se
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
a BMW-ului 330 XD. Când a ajuns la doi metri de mine, a întins brațul care se transforma, pe măsură ce se apropia de beregata mea, într-un clește de tarantulă tărcată, cu un pântec enorm de cleștar, și, rostogolindu-și talgerele, a început să țipe, iar țipetele reverberau în cascade de ecouri care îmi atingeau timpanele și, după ce șerpuiau prin trompa lui Eustache, îmi explodau în creier, în sărmanul meu creier, din care se prelingeau apoi picături delicate de sudoare însângerată
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
unei delumiri depline n înspre vest o pădure de ploaie, o jelanie ca acum cîteva secole, fîntîna mută în piața rostogolită-n umbre, crengile aproape se rup în vînt, arbori se-nclină, un lințoliu flutură peste oraș, însă în fața unui talger cu portocale întunericul e gîrbov, neauzit expiră femeile iarna în somn fecund - ce dăruire mai deplină, o portocală. o însingurare dincolo de păcat și inocență, doar aburită de amintirea arborelui, însă aerul s-a prăbușit în gri în fața catedralei, cîntul închis
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
și ratarea într-o noapte cu tunete și trăsnete, o noapte în care Kordonsky a scos din acest personaj vibrații tulburătoare pe scena de la „Bulandra”. Durerea era urlată din toți rărunchii, era purtată de colo-colo, era bătută în tigăi și talgere ca să o audă și vîntul, și pămîntul. Mălăele, de neuitat, un clovn trist, cu nasul roșu, purtîndu-și casa în spinare pe marea singurății. Horațiu Mălăele are, în structura sa, ceva din Birlic, din Toma Caragiu, marii noștri actori de comedie
Luna și Horațiu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4440_a_5765]
-
el să se deruleze simultan cu apogeul inflamărilor electorale, dar și al dramelor autentice de ambele părți. Capitalul de imagine al acestei coincidențe era substanțial, dar, din păcate, nimeni nu s-a gândit să urce acest colocviu internațional pe celălalt talger al balanței. Asupra unui alt tip de contextualizare, cea academică, mi se pare și mai util să stărui, căci evenimentul de la Roma a fost o conferință de remarcabilă anvergură științifică, din seria celor care au marcat intrarea României în UE
Colocviu internațional consacrat limbii române by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Journalistic/8978_a_10303]
-
tarafuri, deslănțuite, îți sparg urechile; te orbesc luminile multicolore, focuri bengale și artificii. La Élysée, la Florence - rue Étienne, pe iarba verde din Monceau, afară în tufișuri, "au jardin de Virginie" - îmbieri, hohote, drăcii. Orgiile pyrotehnice ale d-nei Lavarimère; trâmbițe, talgere, muzica militară a lui Gébauer și viorile lui Hullin!" Am vorbit despre demistificare și trebuie spus, fără a cădea în extazieri protocroniste, că romanul acesta devansează cu decenii viziunea critică despre Revoluția franceză a unor François Furet sau Jean-François Revel
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
se încălzi,/ femeia își vîra mîna în gura calului negru". Infrarealul: o infernalizare a cotidianului, o scufundare în groază a banalului. Dar Angela Furtună nu pregetă a trece de la infrareal la suprareal. Suspectată, hărțuită, rejectată, ipostaza rațională caută a contrablansa talgerul spontan-sumbru, atroce. Se ivesc ,filosofeme" lejere, cu alură ocazională, deși sînt, poate, îndelung ruminate: ,lagăre și pacienți ai unei minuni. disecție. o nevroză cinstită învinge/ șarlatania unei halucinații religioase. dar îl adoptă pe dumnezeu ca/ principiu activ". Sau: ,pacienții unei
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
sociolog, mult interpretată) ajungând să vorbească chiar despre „a avea discernământ" și altele ce țin de științele comunicării. Proverbul este extras dintr-o frază ca următoarea (traduc din memorie): „Zeița Dike ține balanța în mână și doar când pe un talger al ei pui suferință pe celălalt îți așează înțelepciune." Nu este vorba de instrucție/educație - ci de suferință, chiar de durere (sufletească: Agamemnon sacrificându-și fiica, pe Ifigenia) - și se poate înțelege ca relație permanentă: câtă suferință pui - atâta înțelepciune
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
o broască de ușă căreia nu i se potrivește nicio cheie. Formulele tradiționale alunecă pe deasupra suprafețelor energiei sale fără niciun efect, conturînd un trecut lînced ("Pentru sute de ani pereții bisericilor au plîns fără chip, au plîns în balanță pe talgerul gol cu atîta sfințenie încît se auzeau zefiruri prin pîntecul gravid, sfinții prin nesfîrșitele convertiri, bibliile tipărite pe coajă de arbori, tînguiala Anei, zborul lui Manole" - Istorie și fapte) ori un lamentabil viitor: "Mîine soarele va răsări sub nori / și
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
Anubis, care îl conduc înspre lumea morților. Mortul se urcă în barca lui Atum (Ra) și este dus la Osiris pentru a fi judecat. Zeița Maat este cea care păzește balanța sufletelor, în care este cântărită inima mortului. Pe un talger al balanței se punea inima mortului, iar pe celălalt era pusă pana fermecată a zeiței Maat, pană care nu mințea niciodată. Pentru vechii egipteni, inima era lăcașul inteligenței. Dacă inima era grea, însemna că ea era plină de păcate, și
Moarte (mitologie) () [Corola-website/Science/302138_a_303467]
-
satului, de obicei pe tăpșanul din fața primăriei, dar și în vale uneori.Acolo se strângeau mai ales tinerii, premeniți cu straie noi. Până în anii 50 și 60 orchestra din Covei era compusă dintr-un clarinet și o tobă mare, cu talgere deasupra. Și aceasta a fost intensă în Covei, unde și-au găsit adepți cam toate partidele politice de pe scena românească. Din punct de vedere administrativ satul Covei a fost când comună, când a aparținut de comuna Catane, prin anii 1900
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
logică stendhaliană de care mă îmbibam cu un fel de disperată dorință de regăsire a ceva ce nu pierdusem niciodată. Era asemeni unui surplus la cântar, precum cele două-trei cireșe ori căpșune pe care vân-ză-toa-rea binevoitoare ți le pune în talger cât timp acele cântarului încă nu s-au oprit la limita stabilită. În confuzia care a urmat, noaptea și ziua s-au anulat violent, diluate în oboseala cuvintelor ce rulau ne-contenit și în gâfâitul amuzat al frazelor neîncheiate. Apoi
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
unei istorii contrafactuale.) Și mai interesant este că mersul înapoi, în timp, nu proiectează o peliculă ștearsă, veche, care să ne dea prin contrast confortul interior al progresului. Civilizația și cultura, în sens larg, se dispun mai degrabă pe celălalt talger al balanței bucureștene și românești, în dreptul unui deceniu (1925-1935) aproape neverosimil prin viteza edificării și modernizării societății autohtone. Nici o inflexiune sămănătorist-tradiționalistă, cu perceperea Capitalei ca o Sodomă înghițind și batjocorind destine, nu apare în desenul pe cât de curat, pe atât
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
livresc inspirației sale, rămîn, de fapt, mult în urmă." Și, finalmente, așezarea definitivă a lui }uculescu într-un spațiu fizic și simbolic ireductibil: ,,Oscilația între știință și artă mi se pare iarăși un semn al căutărilor absolute. Un joc pe talgerele balanței. Studiile lui: Protozoarele apelor subterane, Specii noi de infuzoare în Marea Neagră și bazinele sărate para-marine, Lacul Techirghiol și geneza nămolului - deci tot elemente de la fundul vieții, mîlul primordial. E o căutare de pastă?" Evident, răspunsul nu este decît o
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9845_a_11170]
-
cum genii hohotesc, cumplite, Dar mă despart de cugetul luminii Jar de sonete, de amor ardoare. Cântec coptic Mergi! Și-n seamă ia ce-ți spun, Folosește-ți anii juni, Fii mai grabnic înțelept: Pe-al norocului cântar Rar stau talgerele drept; Trebuie să urci și iar Să cobori; câștigi, domnești - Sau să pierzi și să slujești, Sau să suferi, sau cu fală, Sau ciocan, sau nicovală. Din Epigrame venețiene 1) Veneția 1790 4. Încă-i Italia cum am lăsat-o
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
întrețin cochet ticurile și le conferă statut artistic. Un asemenea campion al inadecvării e și Pomorius: „În fiecare zi, la amiază, îmbrăcat în roșu, cu fireturi aurii,/ Iese din turnul primăriei și, cu un ciocan de argint,/ Bate-ntr-un talger mare de aramă de douăsprezece ori./ Apoi strigă: «Cetățeni ! E miezul nopții. Dormiți liniștiți,/ Poetul Pomorius veghează!»” Un altul, tot un stentor inutil, e Nikophantes: „De departe, pare o statuie uriașă de slănină./ Dar, dacă te-apropii, vezi că are
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
o modalitate de-a controla legitimitatea substanței cu care operează, modalitate ce ea însăși devine parte a acesteia. Discursul poetic încearcă a-și raționaliza iraționalitatea. Fără a o anula ori a o reduce printr-o retorică facilă, o așează pe talgerele sufletești care-i pot regla ponderea, o pot echilibra. Starea confuză, panica obscură, angoasa recurg la instrumentul gnoseologic. Poezia cată a deveni meditativă pentru a face față impactului cu stihia existențială din care-și extrage sevele. Cel mai amenințător factor
Relațiile cu transcendența by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5684_a_7009]
-
lucid asumată a editorului. Poate surprinde cuprinderea laolaltă a titlurilor anunțate mai sus când, în ordinea strictă a informației și a publicării, ar fi urmat Bietul Ioanide, roman - el însuși suficient a fi pus în cele mai variate și multiple talgere ale unei balanțe interpretative dintre cele mai sensibile. Și chiar numai el în stare să pună accent în sistemul de exigențe istorice ale mai multor generații. Dar este prea unitar rezultatul examenului interior al epocii în care G. Călinescu și-
Spectacolul anilor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14545_a_15870]
-
însă cunoștință de eșecuri ale insului, în succesive vârste, de suferințe ale sale, de momente nostalgice și mărturisiri despre sine în raport cu semeni ce-și divulgă numele, atunci avem de-a face cu latura memorialistică a Fișierului, într-o balanță cu talgere ușor mișcătoare. Vom gusta aici arta polemică a unui feroce portretist. Beneficiază de atenția sa astfel, revenitor, Adrian Păunescu, Dinu Săraru, o seamă de figuri de panoplie și panopticum, Ion Dodu Bălan, Titus Popovici, cel care scriind sarcastic despre înalți
În laboratorul alchimistulu by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9134_a_10459]
-
acel "mezzo del cammin" cuvenit bărbaților. Era în plină vigoare intelectuală, înzestrat și, parțial, înarmat să se confrunte, de la egal la egal, cu un Ortega y Gasset, poate chiar cu un Curtius (Parisul acestuia păstrează echilibrul balanței în al carei talger secund ar fi puse Impresiile asupra literaturii spaniole), în orice caz apt a se ridică la altitudini similare, cînd ghilotina istoriei i-a secerat nemiloasa superbul avînt. A încercat, cumva, să reziste tăvălugului, a imaginat un camuflat manifest al nesupunerii
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]