8,025 matches
-
stare, se fîțîie pe taburet, lustruiește de cîteva ori bancul de lucru cu coatele pînă se hotărăște să apuce una din fîșiile de stofă care așteaptă alături gata croite, să o vîre sub brațul mașinii de cusut și să coboare talpa. Zbîîîrrrr, apasă mecanic pedala, urmărind linia tivului, ferindu-și degetele, scoțînd materialul pe partea cealaltă, verificînd rezistența cusăturii. Și acum invers, schimbă poziția unui buton, zbîîîrrrr, cu atenție să nu se adune țesătura, ar fi ieșit mult mai bine cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
conținutul torpedoului pentru acte, aruncînd în stradă covoarele de cauciuc, negăsind nimic, și-au îndreptat în sfîrșit atenția și asupra încărcăturii. Zbîîrrrr, zbîîrrrr, și bucata de material iese pe partea cealaltă, tactactactac, la ce-ți stă capul Delfinașule, ia-ți talpa de pe pedală, nu vezi că acul merge în gol? Mai trebuie să reziști doar cîteva clipe pînă la pauza de masă, aude o voce, și brusc își lasă piciorul moale, se răsucește cu tot cu scaun. Am o presimțire Tușico, zice, că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cîțiva milimetri de rezervă, fîșfîșfîșfîș. Zbîîîrrrrr, tacatacataca, uite că vrea, se gîndește Delfina, trebuie s-o scoatem cumva la capăt, ochii îi saltă în cap urmărind tija acului care urcă și coboară cu viteză, se gîndește să-și ridice brusc talpa de pe reostatul de reglarea turației motorului, dar nu e în stare, fiecare nerv și oscior începe să-i trepideze tot mai puternic alături de zvîcnirile mașinii, o să strici totul din cauza nesăbuinței, de ce nu mai puteai să aștepți și tu cel puțin
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Militare în uniformă albastră, diminețile tocindu-și coatele pe băncile școlii, iar după-amiaza ieșind la plimbare de unul singur prin București, cu gîndul acasă la Constanța, la nisipul de pe plaje plin de scoicile în care riscai să te tai în tălpi dacă nu călcai cu atenție, la pescărușii care își luau zborul în cîrduri de pe diguri urmărind peștișorii minusculi care înotau la suprafața apei, și la valurile înspumate care se loveau de mal aducînd cu ele tot felul de alge și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
dovadă că ești un dulce, zice Dendé, un adevărat om de zahăr. Curistul își scarpină gîtlejul, cu voi nu mai am ce să discut, și începe să tușească de nervi, se înroșește, sînteți niște idioți, pramatiilor, le strigă izbind cu talpa în pămînt, iscînd un norișor de praf exact în clipa în care un cîine murdar cu blana încîlcită trece pe lîngă ei ca o săgeată scoțînd un lătrat scurt speriindu-l. Nemernicilor, își iese cu adevărat din pepeni Curistul, ați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe trăgaci. Nu mai are timp nici să se scape pe el de frică, pentru că odată cu o pocnitură scurtă glonțul zboară din țeavă, trece prin placajul ușii și i se înfige în țeastă. Se trezea transpirată din creștet pînă în tălpi. Cămașa de noapte i se lipea de spate, obrajii îi ardeau ca două plite încinse. Se perpelea toată noaptea, abia dacă reușea să ațipească de două, trei ori, nu mai mult de zece, cincisprezece minute puse cap la cap. Cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de fiecare dată să duc cu ele aceeași muncă de lămurire? Ce dovadă mai bună vreți că acolo își băgase dracul coada de la început? — Le vorbiți de parcă ar fi fost niște scorpii cum nu s-a mai pomenit, zice Gulie, talpa iadului, nu alta, i se pare. — O să vedeți că pînă la urmă o să le facem un bine, insistă Roja. O să le ia puțin timp ca să înțeleagă asta, da la urmă o să ne mulțumească. Viața alături de indivizi cum sînt Părințelul și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
tot mai uniform al motorului care pornise. Dar înainte să se suie la volan, fu nevoit să facă cîțiva pași de colo colo pe asfalt, piciorul pe care îl ținuse îndoit sub el îi amorțise și simțea ácele furnicăturilor din talpă pînă în șold. Te-ai fi așteptat ca pe gazon să-și facă apariția alde Șarpele cu Clopoței sau Monte Cristo, însă nici vorbă. N-am recunoscut pe nimeni oricît m-am chiorît eu la fiecare din cei care au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-ți tragi sufletul și să te familiarizezi cu personajul în pielea căruia ai intrat, să-ți faci ordine în gînduri. Ți se pune un nod în gît, auzi cum pietrișul de pe alee începe să foșnească tot mai aproape și cum tălpile unor bocanci bat cadențat pe treptele de la intrare. Maiorul îl privi suspicios, îi ceru să-i dea ceva de scris, se aplecă peste colțul mesei și mîzgăli în registru. Încercă să-l întrebe ceva, dar în aceeași clipă aruncîndu-și din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de glumă, eu în locul vostru n-aș mai face mulți purici pe-aici. Nu merită riscul, adăugă pregătindu-se să iasă. — Atunci afară odată, jigodie trădătoare, scrîșni Roja din dinți, simțind un frison de gheață străbătîndu-l din creștet pînă în tălpi. Te împiedici în stative, ești orbit de reflectoarele din tavan, ți se încîlcesc picioarele printre cabluri, cordoane, fire de microfon, inspiri adînc aerul îmbîcsit, putoarea de nădușeală, dacă te-ai descurcat și-ai reușit să ajungi pînă aici, n-ar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și limpezimea și măreția cosmică. Își dă seama că n-a zburat niciodată cu avionul. dar, poate, cine știe? Acest ultim gând Îi dă un fior de tainică bucurie, pe care imediat și-o reprimă. Își simte pantofii mizeri, cu tălpi groase din cauciuc, Încălțați pe picioarele goale, ca pe niște pietre de moară care-i macină sângele. Trupul abia mai poate purta hainele, dintr-odată și ele foarte grele. Șuieratul trenului Îl trezește din amorțire. Însfârșit, câinele iese din cocioaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ne arătau drumul spre Knightsbridge și în lumina lor mi-am aruncat o scurtă privire spre însoțitoarea mea. I-am văzut umerii puțin aduși și apoi, dezvăluit doar pentru o clipă, spatele piciorului întors și încordat, un pantof solid cu talpa de crep, și curba durdulie a gambei acoperite de un ciorap tricotat, în dungi albe și cafenii, traversate de o cusătură neagră. M-am concentrat din nou asupra drumului. Cusătura arcuită îmi aminti doar pentru o clipă că însoțitoarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Dora a apărut În foaier. Abia săptămâna trecută, ca să fiu mai precis. La Început nici n-am recunoscut-o. Își schimbase Înfățișarea din nou. Acum era tunsă scurt ca un bărbat și era machiată foarte discret. Unghii nevopsite, pantofi cu talpa joasă. Doar rochia mlădioasă ca o briză de vară trăda preocuparea pentru un aspect Îngrijit. Cu un braț atârnând Într-o parte și cu cealaltă mână apucând celălalt braț răsucit la spate, stătea la coadă, așteptând să intre. Atunci mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
n-aveam voie s-o sărut pe gură; ea era fată cuminte, nu era de nasul meu. Nici n-am avut timp să-i explic că nu-mi trecuse prin cap așa ceva, că a și urcat scările În fugă, cu tălpile clămpănindu-i, și strigă: — Iii, iii, un knisch, un knisch! Înainte să-l cunosc pe Anton, niciodată nu m-am gândit la comportamentul prietenilor mei. Dacă ești botezat după un rob și mai ești și roșcat, Înveți să iei viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Își rezolvase problema. Stând lângă mașinărie, Karp explică: — Aceste fâșii din piele erau Înfășurate În jurul mijlocului. Bobinele pentru ață pe care le vedeți aici erau folosite pentru reglarea tensiunii. Bauer a Îndesat pantofii furați de la maică-sa sub fâșii, astfel Încât tălpile să-l apese pe abdomen. Susținea că pielea Îi amintește de vacile familiei. Mai Întâi s-a introdus În pantoful din mijloc, după ce l-a uns pe dinăuntru cu cremă de ghete. Apoi s-a Încovrigat În jurul roții astfel - Karp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În buzunarele textile, care atârnau pe interiorul ușii - Îmi ajungea oricare dintre aceste acțiuni inocente, și uneori, chiar simpla lor amintire, ca să simt furnicătura revelatoare de-a lungul șirei spinării, un tremur pe cât de delicios, pe-atât de evident, de la talpa pantofilor, fierbinte ca fierul Încins, până la firele de păr de pe gât, ridicați ca aceia ai periuței de dinți. — A fost excitant... Dora se uita la mine curioasă. Excitant? Da, poate că era cel mai potrivit cuvânt. A fost „excitant“. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
strecurate Înăuntrul animalului, mă anunță că descoperise animalul printre bibelourile Dorei. Se pare că tatăl lui primise cândva un obiect de decor asemănător, drept răsplată. — De la Harrasowitz - măcelarul cu cinci fiice, mai știi? Probabil că acel cal nu valora cinci tălpi din cea mai fină piele ungurească. Dar tata nu putea să refuze pe nimeni. Scoase o panglică albastră. Arată ca alea se leagă În jurul Încheieturii bebelușilor. De ce dracu’ să ascunzi așa ceva? Putea la fel de bine să stea undeva la vedere, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aparatului voluminos, pătrățos, chiar lângă prosopul care, de obicei, atârnă lângă chiuvetă. Oare Stegemann scosese deja priza din ultima sa schemă financiară? În cinema nu se auzea nici pâs. Poate câteva scaune să fi scârțâit, dar la fel de bine puteau fi tălpile noilor mei bocanci. Deși am Încercat să pășesc cât se poate de firesc, instinctul mă făcea să evit să fac zgomot. Probabil că o parte din mine se temea să nu fie descoperit. Nu prea mă am la inimă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apoi Îl luă pe acesta de mână. Poate nu voia să arate că mă cunoaște. — Azi e ziua lui Axel. Întorcându-se spre fiul ei, adăugă: Acum hai să ne Întoarcem la ceilați. Apoi traversară strada - mama, copilul, balonul. Cu tălpile lipite În smoala topită, am plecat abia după ce au dispărut după colț. Am simțit din nou Înțepătura aia În inimă. Aș fi putut jura... Casa În care Anton stătea cu chirie era la câteva sute de metri de gară, ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Camera 6 era tocmai În capăt, vis-a-vis de baia din care se auzea un gâlgâit. Am bătut, apoi am apăsat clanța. Ușa era Încuiată. Am bătut de câteva ori, apoi am sâsâit - drept răspuns, se auzi scârțâitul unui pat ruginit. Tălpi goale pe podea; speriată, cheia Învie În yală. Anton Îmi deschise În lenjerie de corp - din care, partea de jos era cu două mărimi mai mare și necesita o spălare rapidă. — La naiba, Sascha, mă Întâmpină cu farmecul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mașinile parcate. Dar cum Își ținea capul, ridicat, sau plecat? Ridicat. Plecat. Nu, ridicat. (Juca cumva șotron?) Deodată mi-am dat seama că bocancii mei chițăie ca niște animale prinse În capcană. Sprijinind piciorul damblagit de celălalt genunchi, am inspectat talpa: cusăturile erau pleznite, plăcuța de metal dispăruse. Trebuia să pun altă talpă, sau să cumpăr o pereche nouă. Mi-am promis că voi discuta problema cu Anton. Când m-am Întors să mă uit din nou Înainte de a traversa, Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Nu, ridicat. (Juca cumva șotron?) Deodată mi-am dat seama că bocancii mei chițăie ca niște animale prinse În capcană. Sprijinind piciorul damblagit de celălalt genunchi, am inspectat talpa: cusăturile erau pleznite, plăcuța de metal dispăruse. Trebuia să pun altă talpă, sau să cumpăr o pereche nouă. Mi-am promis că voi discuta problema cu Anton. Când m-am Întors să mă uit din nou Înainte de a traversa, Dora nu era pe nicăieri. Oriunde mă uitam, nici urmă de ea. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am lăsat provocat. Mi-am dat jos haina, mi-am desfăcut șireturile ude și mi-am așezat bocancii lângă mine. Cu picioarele Întinse, am Încercat să-mi mișc membrele. Șosetele erau reci și ude. Dar cu fiecare minut care trecea, tălpile mi se Înmuiau mai tare și până la urmă am putut chiar să simt transpirația rece dintre degetele de la picioare. Era o senzație reconfortantă, asemănătoare cu cea pe care o smițim când se golește cada sau când deodată se eliberează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
poziția corpului. Dintr-o dată Întunericul păru că Începe să respire, devenind din ce În ce mai strâmt. Am ciulit urechile, dar n-am reușit să disting nici o mișcare. Totuși, era clar că nu eram singur. Șira spinării mi se Încordase, urechile mi se micșoraseră, tălpile mi se Înfierbântaseră. Apoi cineva trase zăvorul și deschise ușa. Undeva deasupra mea am auzit-o pe Dora rostind: — Ce-i cu tine? De ce nu poți să-ți folosești imaginația Într-un scop mai nobil? Nu ca să-ți repari gafa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ferăstrăul, băteau cu ciocanul și Întindeau beton umed pe niște cărămizi ruginii. Păreau mai puțini decât de obicei, dar la fel puși pe treabă. În curând căldura va deveni agresivă și smoala se va topi, ajungând să se lipească de tălpi. La ora asta Însă, ziua era Încă proaspătă și plăcută, iar muncitorii, Încă treji, nu Începuseră să polueze aerul cu prostiile lor profane despre politică. Soarele orbea ferestrele; un vânt leneș tulbură vârful copacilor. Am intrat În brutărie, de unde mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]