2,004 matches
-
nici să respiri, darămite să spui o poveste. Suspecții principali păreau doamna Matei și cu mine (singurii care ne scosesem becurile de la intrare). Tot iarna, ședințele de bloc se mutau la tanti Aldea, de la blocul vecin. Era un moment onorific. Tanti Aldea făcea parte din categoria femeilor cumsecade, în vârstă, îmbrăcate în violet, cu ruj violet și părul violet, începând să cadă (tufa aia filată la ceafă, prin care strălucește pielea roz, lucioasă, ca spălată de-acid). Lumea o poreclise „Nășica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
instala pe toți pe tabureți, la masa rotundă cu geam de sticlă și macramé presat dedesubt. Arătam stupid, ca niște copii mici, ne veneau bărbiile puțin mai sus de geam. Ambianța se încălzea cu niște păhărele portocalii, transparente, în care tanti Aldea turna un coniac gros, cu-aromă de piersică. Nu lăsa sticla pe masă (nici nu scria mare lucru pe ea, doar un nume de localitate: „Arad“), o încuia la loc în dulăpiorul cu farfurii și bibelouri. Începeau socotelile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doar un nume de localitate: „Arad“), o încuia la loc în dulăpiorul cu farfurii și bibelouri. Începeau socotelile și invariabilele povești de-altădată: cum se jucau părinții noștri de-a v-ați-ascunselea pe scara B; cum furasem eu morcovii plantați de tanti Aldea și-i aruncasem în curte - plăcere pură a vandalizării, nu intenție nutritivă -; cum sărise domnul Matei pe geam la cutremur, fără soție. La urmă, veneau și noutățile, știrile de-ultimă oră: cine intra la restanțe, cât se scumpise metrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
topite pe fundul cănilor și-al memoriei. Nimeni nu se-oprea din povestit, vecinii se încurajau și râdeau afectuos, ca o mare familie sinceră, pe cale de dispariție. Colectivul mai ciocnea un păhărel, luminile rămâneau aprinse multă vreme în sufrageria lui tanti Aldea. Ne simțeam bine, complici, încărcați de-optimism. Dacă te nimereai ultimul, tanti Aldea își sufleca mânecile capotului și se-apuca să-ți spună despre vecini, conspirativ: „Suntem toți în procese, chemați pentru retrocedare. Se judecă de zece ani, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vecinii se încurajau și râdeau afectuos, ca o mare familie sinceră, pe cale de dispariție. Colectivul mai ciocnea un păhărel, luminile rămâneau aprinse multă vreme în sufrageria lui tanti Aldea. Ne simțeam bine, complici, încărcați de-optimism. Dacă te nimereai ultimul, tanti Aldea își sufleca mânecile capotului și se-apuca să-ți spună despre vecini, conspirativ: „Suntem toți în procese, chemați pentru retrocedare. Se judecă de zece ani, acum au ajuns la sfârșit. Doar Neagu a câștigat, dar a primit și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și mi-am pus comprese peste mâini. Uleiul de ricin cu acest nume are toate vitaminele și, ce minune, „palma” Domnului peste mâinile mele mi-a ridicat durerea! Cu ce pot compara această tandrețe infinită? Numai cu gestul mătușii Paraschiva, „tanti Chiva”, care, ori de câte ori mă loveam crunt de pietroaie (când mânam la păscut oile, împreună cu sora mea, Tatiana), lăsa de pe cap panerul plin cu fructe ca să-mi sărute exact locul în care mă lovisem și o roșeață apăruse, roșeață care treptat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
parcă umezi, dar plini de acea afecțiune sinceră, de care doar animalele sunt în stare. Am intrat în casă și am luat căldările pentru a aduce apă de la fântâna de peste drum. Dacă plecați îmi lăsați mie câinele? m-a întrebat tanti Safta, vecina care tocmai umpluse gălețile cu apă. Unde să plec? am întrebat-o. 20 A zâmbit și a plecat spre casă cu gălețile pline fără să-mi răspundă. Mirată, am privit în urma ei. Odată intrată în casa rece și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
foame aveau bieții copii, dacă au fost nevoiți să fure carne din balconul meu. Joia sau marțea venea o mașină și prelua bovinele bătrâne sau accidentate, plătindu-le țăranilor destul de bine. Într-o astfel de zi, am cunoscut-o pe tanti Maria, de la Boiereasca, și apoi pe nenea Culai și pe fiica lor, Sofia, stabilită în Germania. Femeia a intrat timid pe ușă și, cu lacrimi în ochi, crezând că eu sunt primărița, mi s-a adresat: Vă rog, doamna primăriță
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
lacrimi în ochi, crezând că eu sunt primărița, mi s-a adresat: Vă rog, doamna primăriță, să mă ajutați să dau și eu vițica la achiziții că e neleapcă (nu dă lapte) și beteagă! Păi, du-te și o predă, tanti, că e mașina în centrul comunei! Offff, vin de cinci săptămâni cu ea și nu vrea să mi-o ia că e prea slabă, iar eu nu am ce face cu vita în bătătură. E puțin șchioapă, dar mi-e
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
slabă din curtea primăriei unde o lăsase. Am mers împreună la achizitorul care, atunci când a văzut că revine cu cineva de la primărie, i-a strigat: Hai, țață Maria, urcă schiloada aia de vită în mașină! După ce a scăpat de animal, tanti Maria a revenit la primărie. A intrat în birou și cu lacrimi în ochi m-a îmbrățișat, de parcă aș fi fost copilul ei, spunându-mi: Nici nu știi ce bine mi-ai făcut! Am să-i spun fetei din Germania
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
câte o biserică mai îndepărtată, unde, din pridvor, ascultam cu emoție liturghia de duminică. Nu îndrăzneam să mă apropii de icoanele din fața altarului, dar atmosfera din biserică îmi producea o senzație deosebită față de tot ce simțisem sau trăisem până atunci. TANTI ANA CEA GRASĂ Șareta era reparată și avea roți de cauciuc noi, de Dacie. Hamurile erau și ele noi, iar banca cu spătar și cu salteluță de burete, tapițată, acoperită cu o pătură călduroasă trasă de calul Negru, făceau plăcută
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pe la poarta mea și să nu intrați, că mă supăr. Într adevăr era imposibil să nu te oprești. Se așeza în fața calului pe care îl apuca de hățuri și îl făcea să stea pe loc în poarta lui. Femeia lui, tanti Ana, era obeză. Se mișca foarte puțin. Nea Voineac îi punea pe masa de lângă ea tot ce avea nevoie pentru prepararea hranei. Așa obeză cum era, se pricepea de minune la pregătirea porcului, a pastramei de oaie, iar 164 plăcintele
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
oaie, iar 164 plăcintele poale-n brâu cu brânză de vacă amestecată cu brânză de oaie, pe care le ungea cu smântână, când le scotea din cuptor, erau minunate. Nu mă prea gândeam la igienă când mâncam bucatele gătite de tanti Ana. Dacă m-aș fi gândit, cred că n-aș mai fi intrat niciodată în acea casă în care cea mai mare economie se făcea la apa pe care omul o aducea cu două ciubere de lemn de la o fântână
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care omul o aducea cu două ciubere de lemn de la o fântână îndepărtată. În sat erau mai multe fântâni, dar nici una nu avea apă bună de băut. Erau necesare puțuri de adâncime. De fiecare dată când ceream apă de băut, tanti Ana îmi spunea cu glas rugător: Tovarășa primar, poate vă dau ăia de la județ niște bani să ne faceți puțuri de adâncime, să avem și noi apă bună de băut aici în sat. Mai bine serviți un pahar cu vin
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
rugător: Tovarășa primar, poate vă dau ăia de la județ niște bani să ne faceți puțuri de adâncime, să avem și noi apă bună de băut aici în sat. Mai bine serviți un pahar cu vin. Refuzam. Voiam apă, nu vin! Tanti Ana era secretară de partid în satul Cocârț. La ședințele de la centru venea nenea Voineac. El nu era membru de partid pentru că nu avea școală, dar avea memoria bună și îi transmitea soției sale, care avea șapte clase, toate sarcinile
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de la centru venea nenea Voineac. El nu era membru de partid pentru că nu avea școală, dar avea memoria bună și îi transmitea soției sale, care avea șapte clase, toate sarcinile. Din cauza obezității, ședințele de partid se țineau uneori acasă la tanti Ana. Masa pe care ea gătea se transforma în masă de prezidiu, iar membrii de partid, doisprezece la număr, din care lipseau întotdeauna aproape jumătate, stăteau pe cele două paturi. Nea Voineac avea sarcina de a face mobilizarea. Învățătorul nu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
șirul de mașini a oprit la modesta mea poartă pentru a-și lua rămas bun de la fosta colegă de liceu, de la Teodora, acum persoană importantă de care nu se știe când vor avea nevoie! OASPEȚII DIN GERMANIA Sofia, fata lui tanti Maria și a lui nenea Culai, era măritată cu Werner, neamțul. Locuiau într un orășel din Germania Federală, dar veneau în vizită la părinți în fiecare an, de Paște și de Crăciun. Veneau plini de daruri pentru aceștia, dar și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mirosul fin de ciocolată pe care îl păstraseră. Trocul se făcea după ce copiii miroseau îndelung bucățelele de staniol și înghițeau în sec. Între timp, Mișu le explica ce gust a avut fiecare bomboană. Am intrat cu mașina în curte la tanti Maria. Camera era luminată de o lanternă de masă, cu baterii, iar televizorul adus din Germania mergea tot cu baterii. Ce fericiți sunteți că nu trebuie să stați cu lampa de gaz! Din partea noastră poate să nu mai vină lumina
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Neckermann de pe masă, am văzut că geamul era întredeschis. E tare cald, a simțit nevoia Sofia să explice. A pus pe masă câteva cutii cu bere și un pachet nedesfăcut de Kent. Puteți fuma, nu ne deranjează fumul, a adăugat tanti Maria, deschizând și mai tare gemul. Răsfoiam revistele, când de afară s-a auzit o tuse scurtă. E cineva în curte, am întrebat mirată. Cine să fie, doamna primăriță? Nu e nimeni! „Nemții” ne-au povestit despre ei, despre patiseria
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
oameni în care să intru, să stau pe un scaun sau pe un colț de pat și să-mi dea un pahar cu apă sau o cafea, fără a-mi cere în schimb să fac o ilegalitate. Mă împrietenisem cu tanti Maria de la Boiereasca, care avea întotdeauna ceva pus deoparte pentru mine și care manifesta bucurie când mă vedea. Nu mergeam la ea cu mâna goală niciodată. Pe lângă aceasta, avusem grijă ca în vară, atunci când s-a cosit fâneața de la intrarea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
iar pe același drum cunoscut, mă opream în același loc, lângă același copac și priveam minute în șir aceleași dealuri, aceiași copaci, aceleași drumuri șerpuite, încercând să înțeleg de ce simt de fiecare dată că am mai fost aici cândva. La tanti Maria în casă era curat, cald iarna și răcoare vara. Aparatul de radio cu baterii mergea toată ziua. Nenea Culai era un om blând și darnic. Uneori, când dărnicia lui întrecea măsura, tanti Maria striga la el. Măi, omule, tu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
că am mai fost aici cândva. La tanti Maria în casă era curat, cald iarna și răcoare vara. Aparatul de radio cu baterii mergea toată ziua. Nenea Culai era un om blând și darnic. Uneori, când dărnicia lui întrecea măsura, tanti Maria striga la el. Măi, omule, tu dai tot din casă! Mai lasă și pe altă dată! Curtea lor era plină de păsări. Pe soba din bucătărie erau oale de lut, cu lapte pus la prins, iar în odaia cea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cât mai repede o vizită. M-a cuprins un neastâmpăr și o dorința de a merge la Boiereasca, pe care nu am putut să mi-o astâmpăr până când nu m-am văzut în șaretă. Odată cu lăsarea serii, am ajuns la tanti Maria. Sofia mi-a deschis poarta mare și mi-a spus: 188 Intrați cu șareta în curte și dați calului niște fân. Dacă vede cineva șareta în drum, iar vă ia la întrebări. Oricum, milițienii știu că am venit aici
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
alegerilor ............................................... .............. 132 Grija pentru specialiști ............................................... ..... 137 Doctorița de la București ............................................... .. 139 Mese îmbelșugate și portbagaje pline .............................. 141 Tabelul buclucaș ............................................... .............. 143 Buletinul de identitate ............................................... ...... 147 Două salamuri de vară ............................................... ...... 150 Prețul funcției ............................................... .................. 152 Familia sacrificată ............................................... ............ 154 Plocoane pentru note de trecere ....................................... 156 Tanti Ana cea grasă ............................................... .......... 162 Cei îndrăzneți încălcau legea ........................................... 165 Descurcăreața.................................. ................................ 168 Sărbătoarea toamnei ............................................... ......... 170 225 Oaspeții din Germania ............................................... ..... 172 „Știe tot satul unde ați fost aseară!” ................................. 176 Vizita președintelui ............................................... .......... 178 O propunere șocantă ............................................... ........ 185 Oameni simpli și curați la suflet
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Afară, un vînt nebun învăluie din toate părțile. Mihai întinde mîna, iar Doina i se agață strîns de braț. Ce grozăvie! clatină din cap fata după ce intră și încuie ușa de la intrarea în vilă. Te rog să te faci comod! Tanti e plecată la sora ei, mama-i la spital, tăticu'... Te grăbești? Mihai se uită la ceas: nouă și jumătate, coloana de mașini care duce schimbul trei la uzină a plecat deja. Pot să mai stau vreun ceas zice el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]