5,159 matches
-
modifice cu ceva vreo opinie formulată odată pentru totdeauna, după niște tipare îngrozitor de rigide, a căror formulă o cunoșteau numai cei doi soți. Privirile lui grave, clar-albastre, secerau cu migală odaia. Dintre degetele îngălbenite, nemișcate, șuvița de fum mlădia spre tavan. Scrumul adunat la capătul țigării creștea în timp ce aceasta se consuma singură puțin câte puțin. Apoi scrumul se încovoie ușor și, în sfârșit, brațul bărbatului se întinse, la timp, către scrumiera plină. Mică, pitulată într-un colț, ciufulită, soția profesorului își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pantofi cu toc. Dar nu putea sta locului o clipă, mergea prin apartament, căuta din ochi ceva și nu știa ce. Intră în baie, se privi în oglindă, lăsă capul pe spate și urlă prelung, din gâtlej. Observă că pe tavan înflorea o pată negricioasă de igrasie. Vecinii de sus aveau instalația sanitară defectă, mereu le spunea, dar ei nu luau nici o măsură. Aveau dese inundații era imposibil ca umezeala să nu pătrundă în zidărie cu timpul, să nu se formeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-o lume necunoscută, periculoasă, plină de obstacole neprevăzute. Carmina abia respira, încheieturile o furnicau. Auzi din nou pașii și ușa închisă cu precauție. Elena se întorsese repede, se urcase în pat respirând greu, un timp stătuse cu ochii în tavan apoi se răsucise cu fața la perete și adormise. Carmina n-avea să afle niciodată dacă reușise sau nu să vadă ceva prin ochiul de geam, nici n-o iscodise, se simțise jignită de lipsa de încredere, de nesinceritatea sorei. Ținea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prea destul, ceva ca o amenințare surdă o îndemna să întrerupă discuția, să cedeze la repezeală, să-i accepte formal ideea numai ca să se poată urni de acolo. Privi bagheta neagră, cu încrustații simetrice ce împrejmuia marginea de sus a tavanului, o fotografie executată de un prieten al lui Alexe, ce luase un premiu internațional, cu un asfințit de soare prins de-a lungul unui râu, o explozie de lumină și o alta de întuneric, un peisaj simplu care te înmărmurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
oscileze papucul, abia ținut pe vârful piciorului. Gestul ei exprima o mare suferință și fața la fel, cutată toată, părul rar lipit de creștet, învălătucit la spate într-un coc minuscul. Pe urmă își ridică bărbia, cercetă cu ochii deschiși tavanul, urmărind cine știe ce semn. Am fost deunăzi la ea, stă într-un cătun, de la gară către casa ei traversezi o miriște. Eram așa de nefericită, mă bătea soarele în cap al dracului, îmi închipuiam ce dezastru trebuie să fie toamna când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
persan albastru, având un chenar complicat la mijloc, i-a poftit să șadă și a dispărut pe una dintre ușile de stejar masiv. Carmina s-a așezat într-un fotoliu, Ovidiu pe canapea. Biblioteca aflată între uși era înaltă până în tavan, plină de cărți polițiste. Pe masa mică, scundă, trona o vază încărcată cu flori de câmp. Pe luciul ei se scuturaseră câteva petale mici, movulii. Am să-i spun Sidoniei, gândi Carmina, despre aerul prea sever din holul de primire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
era ca un dar al Sidoniei, îl primea fără să se bucure sau să se întristeze, nu simțea nici o chemare specială pentru el. Ovidiu își ridică în sfârșit pleoapele și o privi pentru câteva clipe. Apoi își înălță privirea către tavan. Cu mâna dreaptă își pieptăna absent o șuviță de păr. Poate are dreptate, mai știi? Zâmbi amuzat de parcă spusese o anecdotă. Ei, ce zici? Nu știu, îi răspunse iute Carmina, nu știu și continuă în gând: Niciodată nu am visat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-mi explicați mai exact ce gândiți despre bărbatul acela pe care vi l-am prezentat odată, am mare nevoie să vă cunosc părerea. A, spuse Alexe și arătă cu țigara spre ea, mica lichea. Trase din țigară, slobozi fumul în tavan și făcu un semn de dispreț cu mâna. Mă, e prea mărunt ca să mai comporte discuții. Știa că n-o să ajungă la nici o înțelegere cu Alexe. Știa că după vorbele spuse n-o să mai poată să obțină de la el vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
peste asta. Mai departe. Ce-a fost mai departe? Când am ieșit am plătit telefonul. Mișcarea degetelor lui încetă. Deodată deveni foarte atent, se cabră în fotoliu, aveai impresia că va face explozie și va fi propulsat cu putere în tavan. La ce oficiu?, o întrebă și vocea deja îi era plină de ironie. La cel de lângă piață. O urmărea cu respirația tăiată, tremurând de nervi. Ți-ai făcut anume drum pe acolo. Sperai să-l întâlnești pe Adrian. Ea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se înfășoară în prosop, își scoate din păr clamele apoi se parfumează după urechi, sub sâni, baia toată este îmbălsămată, scăldată în miresme. Se întinde pe pat, cu picioarele ridicate pe marginea noptierei, mâinile și le ține ridicate sus pe tavan, știe că încet, încet, sângele se va lăsa de-a lungul brațului, colorând mai puțin intens mâna, dând capilarelor transparență. Pleoapele i se lasă grele, învinse de încordare. Stă nemișcată și fără de gânduri până când brațele îi amorțesc și încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
asigurări și dezmințiri, în tine nu pot să am nici o bază, ești mai rău decât nisipurile mișcătoare, cu mult mai rău! Femeia se lăsă să cadă exasperată în fotoliu. Iar începea! Gestul îi era cu adevărat teatral. Ridică și spre tavan ochii. Ce-am mai făcut, pentru Dumnezeu, zise și-și ridică palmele. Cămașa străvezie de noapte i se lipise de picioare. Așa cum stătea în fața lui, prăbușită în fotoliu, cu trupul tot aflat la dispoziția privirilor lui, fără să conștientizeze, oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a isprăvi ea pregătirile, că va auzi cheia învârtită în broască, în timp ce va sta întinsă pe pat cu ochii acoperiți cu pansament, sub infuzia de tei ce-i atenua cearcănele, o va găsi așa cu mâinile ridicate în sus spre tavan, ca sângele să coboare încetișor de-a lungul brațului, să-i lase degetele reci și albe, va veni înainte de a fi isprăvit manichiura, înainte de a se usca părul, înainte de a petrece pe după gât lănțișorul de aur dăruit de Ovidiu de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Mai târziu, în miezul nopții, în timp ce suporta efuziunile erotice ale partenerului ei de ocazie, înțelese că era pierdută și pentru ea, că nu va reuși să ajungă la linia de plutire. Avea impresia că un ochi magic, montat undeva în tavan, urmărește totul, secundă cu secundă, înregistrează. Actul lor se dovedea atât de umilitor, prins acolo pe clișeul ecranului invizibil. O clipă rămase paralizată de oroare, ce îngrozitor! Consternarea așternută pe chipul ei, bărbatul o confundă cu mustrările de conștiință ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu te mai clătina și nu te mai izbi de toți pereții, ce dracu’, mă enervează când trebuie să strâng în urma ta și când trebuie să fiu responsabilă de genul ăsta, nu vezi că baba stă cu urechea lipită de tavan, e 1, totuși... Miau despică pe jumate peștii marinați și la scoate șira spinării pe care o aruncă pe geam, ne vine chef să aruncăm și noi și aruncăm, nu țigările mele, vaco, numai una, un Tigar mort, din armata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
voi e același, spunea Prietena mea care... un prieten îi spune la telefon: Am scris un cântec: Lumina ta a plecat și mie mi se pare că eu aș fi... ha?!? în relație cu el, mă puneam pe mine în tavan și mă simțeam bine singură acolo suspendată, dar pentru puțin timp, pe iubita lui o condusese acasă și acum se uita drăgăstos și îmi dărâma baricada. Hai, zice Baby, bătând step în ploaie, aveți timp de la 2 la 8 să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de Shredded Wheat în castron și turnînd peste ea lapte semidegresat. Era oră nouă dimineață, într-o duminică din vara anului 1997. Adrian și Eleanor Ludlow stăteau în livingul vilei lor, îmbrăcați în halat. Era o încăpere spațioasa, confortabilă, cu tavanul scund, cu o masă într-un capăt al ei și cu un spațiu de stat jos în celălalt capăt, unde era și un șemineu. Pe pereți se înșirau polițe ticsite cu cărți, care pe alocuri păreau înclinate spre interior - asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
talentata, spuse Șam și se așeza la masa ca să completeze cecul. Spune-mi, Ellie, sunt chiar de tot căcatul, cum încearcă să mă-ncondeieze nenorocita aia? Eleanor se prefăcu că are nevoie de ceva timp de gandire. Se uită la tavan și își mângâie bărbia. — Ei bine... — Treacă de la mine, sunt un pic vanitos, recunoscu Șam. Dar am toate motivele! Am câștigat trei premii BAFTA, două premii ale Societății Regale de Televiziune, un Emmy, o Nimfa de Argint... — O Nimfa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nu se lasă descurajata de ironia lui. — Încerci să te-ntorci la vremurile de aur, când tu și Șam erați cei mai buni prieteni, nu doar vechi prieteni. Cand amândoi aveați tot viitorul în față. — Continuă, o îndemna Adrian, privind tavanul. — Când erați egali din toate punctele de vedere. Sau poate că tu erai deasupra lui. Așa credeau cei mai mulți. Dar acum, cănd Șam a ajuns să aibă un succes atât de mare, iar tu esti... Eleanor se opri, căutând cuvântul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Să zicem suspicios, propuse Creighton. Cum arata chestia aia, sauna? — Era un șopron din scânduri, destul de mic, cu o sobă în colț. Și bănci pe două niveluri, cât să-ncapă trei persoane, maximum patru, la o adică. Fără ferestre. Din tavan se prelingea o lumină discretă, de culoarea chihlimbarului, care-ți dădea senzația că te afli într-un cuptor. — Și amândoi erați goi? — La început m-am înfășurat într-un prosop, dar mi l-am dat jos, pentru că era al naibii de incomod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
lecțiile dumneavoastră de gramatică, istorie, muzică și matematică. Dumneavoastră ne-ați învățat cum să recităm poeziile eroice, cum să cântăm după tonul diapazonului, dar mai ales cum să venerăm eroii altor vremi trecute pe care îi făceați să reînvie sub tavanul scund al clasei, împodobindu-i în cununi de glorii. Îi urmăream înfrigurat și auzeam parcă freamătul luptelor, iar acasă, îi visam nopți în șir. Dumneavoastră erați mereu bun cu noi și ne învățați numai de bine. Niciodată n-am să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
dom'le... Păi, cum la ce servește viața? La viață... ? N-ai Înțeles? Nu. Stai să vezi! Pentru a se face cât mai ușor Înțeles, Dionisie Începu să se Învârtă În jurul mesei, cu mâinile la spate, cu privirea când În tavan, când la cratițe. Târșâitul egal al papucilor săi de casă era cu un ton mai jos decât tânguirea mâncărurilor de sub capace. Mulțumit parcă de ce auzea, Precup continuă: Știrile se Împart, de când e și presa, În două: știri interne și știri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și cazul său. Zorela dansa de când venise, orice și cu oricine, dar mai mult singură, ca și ceilalți de altfel, În cercuri mai mici sau mai mari, după cum le permitea holul, luminat doar pe jumătate. Unii dansau cu ochii În tavan alții cu ochii În gol, cei mai mulți, de unde sperau să li se arate sufletul-pereche. Se mișcau Încet, ca În somn, frecându-se unii de alții: femei de bărbați, femei Între ele, bărbați Între ei. De toate vârstele. Zorela se descurca binișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
seră de cale veșnic Înflorite. În plus, vorbea Întruna de o stepă de lavandă. O aiureală! Începu să plângă Încet. A scăpat telefonul din mână din care cauză ea părea să vorbească cu capul În jos, cu tălpile lipite de tavanul apartamentului ei din arondismentul 7. Și vorbele curgeau Într-o devălmășie firească, ușor stâlcite de furia ei neputincioasă și Îndepărtată: “În fiecare dimineață, soarele se Întoarce punctual tot ca soare, paza de coastă e cu adevărat pază de coastă, surprizele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fiind o planetă albastră, bacteriană, rostogolindu-se pe exteriorul geamurilor. Praful se strângea în colțuri. Umbra mea, asemenea norului radioactiv de la Hiroșima, creștea pe pervazurile ferestrelor și pe plintele podelei. Păianjenii și insectele își împărțeau teritoriile pe întinderea dușumelelor și tavanelor. Parterul casei nu era tocmai încremenit și nici tocmai tăcut în timpul nopții. La etaj, ușa încuiată rămânea solidă și familiară și de neclintit. Alături, ușa dormitorului meu - reală și funcțională și nu tocmai închisă. Între ea și canat era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încuiată rămânea solidă și familiară și de neclintit. Alături, ușa dormitorului meu - reală și funcțională și nu tocmai închisă. Între ea și canat era un spațiu cât să încapă o pisică, iar asta făcea ca pe palier, din podea până în tavan, veioza de pe noptieră să proiecteze o dâră de lumină galbenă. Dincolo de crăpătura ușii, în dormitor, pe covor caietul acela de neînțeles, patru coloane de numere și un grafic tăiat, stătea deschis, cu fața spre tavan. În patul dublu, Ian pisoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]