663 matches
-
și scheletele de vidre de mare aduse în Europa, au încercat să clasifice specia din punct de vedere taxonomic. Însă, dat fiind faptul că vidra de mare posedă o mulțime de particularități morfologice ce o deosebesc de alte specii, clasificarea taxonomică a fost revizuită de numeroase ori. Astfel, Steller, apoi și Iohann Exberg, au clasificat vidra de mare în familia lutrelor ("Lutra"). Carl Linné a atribuit-o familiei mustelidelor ("Mustela"), pentru ca mai apoi Peter Pallas să o clasifice în familia focilor
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
mare a fost formulată după descoperirile fosilelor "Potamotherium dubia", "Aonyx hessica" și "Enhydra reevei" din miocen și pliocen, recunoscute ca fiind asemănătoare ca formă. Unicitatea vidrelor de mare, lipsa datelor paleontologice și, prin urmare, numeroasele conflicte de opinie privind clasificarea taxonomică a vidrei de mare au adus cu sine o mare varietate de denumiri ale ei în nomenclatura binară, formulate de diferiți cercetători: Enhydra lutris (Linnaeus, 1758) după Vidrele de mare sunt cele mai mari reprezentante ale familiei mustelidelor și singurele
Vidră de mare () [Corola-website/Science/311791_a_313120]
-
și forme cavernicole, ca păianjeni, ricinuleide, palpigrade, schizomide. Cu excepția solifugelor care aleargă foarte repede, majoritatea arahnidelor sunt lente. Reprezentanții actuali ai clase Arachnida sunt grupați în 10 - 11 ordine. Principala contraversă o constituie Acari, nu există o înțelegere privind unitatea taxonomică. Unii acariologi susțin că acarienii reprezintă un ordin, alții - subclasă sau chiar clasă. Sistematica internă a grupului este la fel inceartă. În prezent se observă tendința de a divide acarineni în 3 ordine: Acariformes, Parasitiformes și Opilioacariformes. Anterior, Tardigrada și
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
fiind o strategie excelentă atât pentru a influența publicului ca țintă a deciziilor politice, cât și de exploatare a lui în scop comercial. Muzica pop cuprinde o parte semnificativă din manifestările muzicale ale acestei culturi a maselor; cu timpul, necesitățile taxonomice i-au restrâns sfera de semnificații, vechi accepțiuni ale sale fiind indicate prin denumirile unor noi curente muzicale, derivate. În mod deosebit genurile protestatare, incomode, și-au ales un făgaș propriu. Mergând către zilele noastre, muzica pop a păstrat subiectele
Muzică pop () [Corola-website/Science/310294_a_311623]
-
este un animal care, din punct de vedere taxonomic, nu face parte din nicio familie sau specie, dar despre care se spune că trăiește în lacul Loch Ness din Scoția. este unul din cele mai cunoscute animale studiate de criptozoologie. Evidențele despre existența acestui animal sunt alcătuite din puține
Monstrul din Loch Ness () [Corola-website/Science/310515_a_311844]
-
Carl von Linné a circumscris inițial în lucrarea sa "Species plantarum" un mare gen de ciuperci sub numele Agaricus. În anul 1826, botanistul francez François Fulgis Chevallier a descris o familie de bureți sub denumirea "Agaricaceae", cu refer la numele taxonomic de gen al lui Linné, dat de peste 70 de ani mai înainte, publicând-o în opera sa "Flore générale des environs de Paris, selon la méthode naturelle". În sfârșit, în 1949, micologul german Rolf Singer (1906-1994) a împărțit în lucrarea
Agaricaceae () [Corola-website/Science/310570_a_311899]
-
în mod extensiv genitaliile mascule la caliptratele palearctice, Pandellé (1894-1896) recunoaște și scoate în evidență importanța lor pentru delimitarea precisă a speciilor. Ulterior Townsend (1908, 1911, 1914), abordând aparatul genital femel, aduce o serie de contribuții semnificative și relevă valoarea taxonomică a acestuia. Concluziile lor au fost însușite și confirmate de cei mai mari dipterologi, dintre care cităm pe Villeneuve (1902), Du Roselle (1904), Lahille (1907), Böttcher (1912-1913), Parker (1914), Aldrich (1916), Mueller (1922-1924), Rohdendorf (1926-1963), Séguy (1928-1941), Patton (1932-1939), Senior-White
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
prima dată în țară, studiul detaliat al acestei familii pe baza armăturilor genitale mascule, ceea ce a dus la descoperirea unei serii de specii noi pentru fauna Calliphoridelor României, la extinderea arealului geografic cu noi stațiuni de colectare și la revizuiri taxonomice pentru majoritatea speciilor citate. Toate aceste aspecte s-au materializat până la urmă în monografia sa asupra familiei Calliphoridae, publicată în 1972, în seria de Faună a României. Nu se poate trece cu vederea colectivul E. Dobreanu, A. Berteanu și A
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
din larvele de "Phaenicia sericata" un astfel de preparat, conținând diferite produse de excreție și secreție, printre care triptofan, tirozină, glicozamină și alantoină. Ultima având proprietatea de a contribui la cicatrizarea rănilor, a dat rezultate satisfăcătoare în osteomielitele cronice. Sistemul taxonomic al familiei Calliphoridae este astăzi foarte controversat, pentru că el nu a fost încă cercetat pe baza unor criterii științifice și sigure. A se lua în considerație numai caracterele somatice de culoare, de pilozitate și de chetotaxie, care prezntă o foarte
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
geografice au mai fost incluse diferite subfamilii, ca de exemplu "Ameniinae" (pentru zona austraiană) sau "Fainiinae" Lehrer, 2007 (pentru zona afrotropicală) și "Stomorhiniinae" Lehrer, 2007 (pentru zonele palearctică, afrotropicală și orientală). Unele dintre ele au fost ulterior considerate ca unități taxonomice independente ("Ameniidae" și "Bengaliidae"). Unii cercetători cu un spirit mai conservator (Rognes), includ în familia Calliphoridae și « genul "Bengalia" ». Acesta a intrat în compoziția Calliphoridelor până în a doua jumătate a secolului XX, pentru că nu li s-a dat atenție suficientă
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
distincte ale familiei Bengaliidae, negând realitatea unor specii valide și fundamentate nu numai pe baza caracterelor obișnuite, ci mai ales pe cele ale genitaliei mascule și utilizând o metodă contrară spiritului de ordine filogenetică a taxonomiei, prin introducerea unor entități taxonomice cu totul străine. Astfel, el a introdus, pe baza unei teorii false și a unor observații imaginare referitoare la structurile genitale (Lehrer, 2007, 10 :8-12) genul "Eurychaeta" Brauer & Bergenstamm , care face parte din familia Sarcophagidae, ca un element component al
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
nu a reușit nici până astăzi, deși marea majoritate a cercetătorilor a abandonat metodele « clasice », să înțeleagă valoarea diferențelor anatomice ale falozomului dintre genul "Pollenia" Robineau-Desvoidy și "Nitellia" Robineau-Desvoidy, precum și variabilitatea tipurilor de structură ale genitaliei ca factor de diferențiere taxonomică. Consecința acestui mod de lucru este crearea unor taxoni specifici lipsiți de validitate și desconsiderați de specialiști După cum se poate constata, genul "Bengalia" a fost exclus din lista genurilor din familia Calliphoridae, deoarece - după cercetările taxonomice recente - el constituie un
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
ca factor de diferențiere taxonomică. Consecința acestui mod de lucru este crearea unor taxoni specifici lipsiți de validitate și desconsiderați de specialiști După cum se poate constata, genul "Bengalia" a fost exclus din lista genurilor din familia Calliphoridae, deoarece - după cercetările taxonomice recente - el constituie un grup de diptere diferit din punct de vedere filogenetic și formează un ansamblu mult mai mare de diptere decât cel cunoscut până acum. Separarea Bengaliidelor într-o familie distinctă nu este un fenomen singular, însăși familia
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
la frunzele submerse de "Ranunculus aquatilis" (piciorul-cocoșului-de-apă). Filotaxia reprezintă modul de dispoziție a frunzelor pe tulpina. Inserția frunzelor pe tulpina se face în dreptul nodurilor; la un nod se pot inseră una sau mai multe frunze, într-o ordine caracteristică unităților taxonomice. Dispunerea alternă (în spirală) a frunzelor se caracterizează prin inserția la fiecare nod a unei singure frunze. Prin punctele de inserție ale frunzelor se poate duce o linie în spirală, în ordinea apariției mugurilor foliari pe tulpina (spirală generatoare). Segmentul
Frunză () [Corola-website/Science/305192_a_306521]
-
nedorite. Astfel în anii 1980 în Germania au fost înregistrate cazuri de otrăvire cu ergot din Müsli, un produs utilizat pentru micul dejun, care conține secară nefiartă. Organismul propriuzis al ciupercii "Claviceps purpurea" este miceliul (indicat în imaginea din cutia taxonomică la nr. 15). Toate celelalte imagini reprezintă fie organe de înmulțire, fie forme de rezistență produse de acest miceliu. De altfel la toate ciupercile organismul propriu zis este reprezentat de miceliu. Ciclul de dezvoltare al speciei de ciupercă parazită Claviceps
Cornul secarei () [Corola-website/Science/304742_a_306071]
-
formare a biocenozei planctonice cu începere din primul an de existență a lacului (1993). - toate datele obținute constituie o premieră absolută atât pentru lacul BEZID cât și pentru afluenții săi. - au fost identificate (în lac și afluenți) 191 de unități taxonomice fito și zoo-planctonice, lista lor constituind prima semnalare de acest gen pentru zona analizată. - în lacul BEZID, pe parcursul celor trei ani analizați (1993-94-95), au fost identificate 175 de unități taxonomice, din care 113 (64,5%) organisme fitoplanctonice și 62 (35
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
au fost identificate (în lac și afluenți) 191 de unități taxonomice fito și zoo-planctonice, lista lor constituind prima semnalare de acest gen pentru zona analizată. - în lacul BEZID, pe parcursul celor trei ani analizați (1993-94-95), au fost identificate 175 de unități taxonomice, din care 113 (64,5%) organisme fitoplanctonice și 62 (35,5%) organisme zooplanctonice, lista acestora fiind o premieră absolută, rezultând o bază de date cu valoare de referință pentru lacurile de baraj nou înființate din zona colinară, precum și pentru orice
Barajul Bezid () [Corola-website/Science/313018_a_314347]
-
studii au atribuit pănțărușul genului "Troglodytes", de rând cu alte câteva specii asemănătoare, cum ar fi "T. musculus", "T. aedon" și "T. rufociliatus". Până în anii '90 ai sec. al XX-lea, printre ornitologi se instalase un anumit consens în ce privește apartenența taxonomică a pănțărușului. În 1999, însă, un grup de cercetători condus de Nathan Rice de la Universitatea din Cansas (SUA) au făcut un studiu privind consecutivitatea ADN-ului mitocondrial la mai multe specii de păsări, printre care și pănțărușul. Aceste studii au
Pănțăruș () [Corola-website/Science/314538_a_315867]
-
ai genului "Troglodytes". Dat fiind acest fapt, a fost propusă atribuirea pănțărușului unui gen monotipic "Nannus" și schimbarea denumirii științifice din "Troglodytes troglodytes" în Nannus troglodytes. Cercetările continuă pentru a acumula mai multe dovezi care ar îndreptăți modificările în apartenența taxonomică a speciei. ul este răspândit în Europa, Africa de Nord, America de Nord, Asia de Sud Est, Asia Centrală și Asia de Est. Pasărea se hrănește cu păianjeni, (Arachnida), insecte, fluturi, muște ca și larvele și ouăle acestora. Pănțărușul nu face parte din categoria păsărilor periclitate. Trăiește
Pănțăruș () [Corola-website/Science/314538_a_315867]
-
(drepnelele) sunt o familie de păsări cu peste 80 de specii cu o largă răspândire, lipsind numai în regiunile polare. Ele fac parte din ordinul taxonomic Apodiformes și sunt întâlnite cel mai frecvent în regiunile tropicale. Drepnelele trăiesc de la regiunile de litoral până la limita zăpezilor eterne, unele specii s-au adaptat la viața în orașe. Păsările au aspectul unor rândunele, dar au arpile mai lungi în
Apodidae () [Corola-website/Science/320455_a_321784]
-
("Syrrhaptes paradoxus") este o specie de păsări care face parte din ordinul taxonomic Pteroclidiformes. Pasărea apare în România din timp în timp sub formă de invazii , venind din stepele Asiei Centrale din Kazahstan, Uzbekistan, Kirghizistan, Mongolia și vestul Chinei unde cuibărește. După perioada de invazie ele dispar din nou. Ultima mare invazie a
Găinușa de stepă () [Corola-website/Science/320489_a_321818]
-
și Clubonidae, foarte evident la speciile "Lauricius". În prezent familia incude peste 30 de specii grupate în 8 genuri. Însă sunt și unele dezacorduri cu privire la dimensiunea și amplasarea în cadrul taxonomiei păianjenilor. Chiar dacă din 1978 familie e considerată ca o unitate taxonomică, unii autori plasează genuriile acestei familii în Zorocratidae, Clubionidae sau Miturgidae. În 2008, genul "Haurokoa" a fost redenumită în "Wiltona".
Tengellidae () [Corola-website/Science/319454_a_320783]
-
este familia taxonomică a dropiilor, ea face parte din ordinul Gruiformes. Familia cuprinde azi puține specii, păsările pot zbura însă trăiesc pe sol. Cele mai multe specii care mai există în prezent trăiesc în Africa și numai două specii în Europa. Dropiile au dimensiuni diferite
Otididae () [Corola-website/Science/317080_a_318409]
-
plasați într-un mediu necunoscut, ei au început să se caute reciproc reunindu-se într-un grup. Amblipigii au o răspândire nu prea largă, se întâlnesc în America de Sud, Antile, Africa, Australia și pe unlele insule din oceanele Indian și Pacific. Taxonomic, ordinul este împărțit în două subordine:
Amblypygi () [Corola-website/Science/318106_a_319435]
-
este o grupă taxonomică de păsări care cuprinde familia "Aegothelidae", care, după unii biologi aparține de Caprimulgiformes. Păsările din această grupă trăiesc în pădurile din Noua Guinee, Australia, Tasmania, Insulele Moluce și Noua Caledonie. Păsările au un cap rotund, poziția corpului seamănă cu a cea
Aegotheliformes () [Corola-website/Science/318256_a_319585]