731 matches
-
poate că nu. Oricine ajunge acolo este cuprins de teama aceea pe care o cunoști. Zeii nu vor să le fie deranjată liniștea. De-a lungul vremii, să știi că au mai nimerit și alții acolo. Nimeni nu a scăpat teafăr. Din cauza asta mă speriasem atunci când mi-ai povestit pe unde umblaseși. Ei, uite că eu am scăpat. Cu tine a fost altceva. Am înțeles pe loc că tu ești diferit. Draga mea, n-am discutat niciodată despre aceste lucruri. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Tu, când ai apărut, i-ai încurcat toate socotelile. Amintește-ți numai, cât de ostil era în privința ta atunci când ne-am întâlnit cu el în pădure prima oară! Te vedea ca pe o amenințare, mai ales după ce te-ai întors teafăr de la Stânca Adevărului. Într-o seară, începu inspectorul să vorbească cu glas scăzut, ca și cum nu o auzise pe nevastă-sa, așteptam să iasă vâlva din bârlog, nici nu-mi mai amintesc când a fost asta, mi-a spus o poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la ea), sticla prețioasă și toarnă ceremonios, de sus, în pahare de plastic, admirând aurul vechi. Haideți, domn’ Tudor, să vedeți ce beau moldovenii, coniac de treizeci de ani (furat din beciurile de la Cricova, de unde știam că nimeni nu scapă teafăr, unde l-au sechestrat sovieticii pe cosmonautul Gagarin o săptămână în hrubele alea medievale, pe care eu mi le-am imaginat în genul vasului din O mie și una de nopți, în care trăiai într-o clipă, cu capul scufundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mai văzut-o râzând. Parcă o izbise o nenorocire fără leac, un taifun crunt care-i devastase ființa pe dinăuntru. Căutasem s-o consolez ca să-și regăsească echilibrul. ― Ce-i cu tine, draga mea? În loc să mulțumești cerului că ai scăpat teafără, tu îi faci mustrări? Dar, ce? S-a întmplat ceva ireparabil? Lasă, copii mai facem noi, nici o grijă. Știi ca nu-i lucrul cel mai greu. ― Voiam să-l am, susținea ea, îmi făurisem atâtea nădejdi. Mai bine aș fi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
greu. ― Probabil că te așteptai la vizita mea, i-am spus așezîndu-mă pe un scaun la o distanță convenabilă, înainte de a fi poftit. Pe fața lui se citea neliniștea, ochii îi jucau sperioși în orbite și chiar tremura. (Dacă era teafăr, cred că ar fi luat-o la sănătoasa.) Frica bietului omuleț îmi aducea apă la moară. ― Nu trebuie să te temi de mine, am continuat pe ton înalt, protector. N-am venit să te ucid, nici să te provoc la
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
înlănțuit Prometeu, Ulise ar fi râs, probabil, discret de "nebunia" titanului care n-a știut să fie mai șiret în relațiile cu zeii. El pare convins că inteligența se măsoară după capacitatea de a păcăli. Dar priceperea de a ieși teafăr din orice situație e prea puțin într-o cultură în care Orfeu cântă mai frumos decât sirenele. Cândva, încercînd să reconstitui ultimele zile ale unor sinucigași celebri, am fost izbit de o anumită preocupare pentru regie. M-am întrebat: de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a trebuit să-i spun lui Thorson cine ești pentru a te lăsa în viață. Am mai spus-o și unui agent de informații al lui Enro. - Cu toate acestea, zise Patricia, totul e fondat pe dorințe. Dacă vom pleca teferi, am putea reveni să-l căutăm pe Gosseyn. Crang o privi, gânditor. - Lucrurile sunt mai complicate decât par. Nu uita că Gosseyn a fost dintotdeauna convins că dincolo de el, sau îndărătul lui, se găsește o ființă pe care el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
nu se mire când va auzi la fereastră sunet de vioară. Si, dacă se poate, să-l suporte un sfert de oră. Deci trebuie să pretindem lui Viky, aproape de moarte poate, să ia parte la combinațiile noastre convenționale de oameni teferi! Seara, cu Ioana și cu Hacik pe prispă, fac planuri pentru Viky, deoarece temperatura e scăzută. Ioana e preocupată dacă Viky trebuie să se mărite la vârsta asta sau e bine să mai aștepte. Și apoi, ce fel de bărbat
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Fără a clipi, Nobumori privea, de deasupra porții, ultimele clipe ale fiecărui luptător de-al său. — Stăpâne! Stăpâne! Unde sunteți? strigă un vasal, în timp ce alerga prin jurul porții. — Aici sunt, sus! răspunse Nobumori, dându-i de veste că era viu și teafăr. Ora mea de pe urmă e aproape. Arată-mi unde ești. Și se uită în jos, din locul unde stătea. Vasalul ridică privirea, prin fum, spre chipul stăpânului său. — Aproape toți oamenii au fost uciși. V-ați făcut pregătirile pentru suicid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
a părut chiar atât de rău. — Serios? Atunci ai înțeles că nimic nu mă mulțumește mai mult decât să privesc în jur și să văd că ai lăsat toate greutățile în urmă. Când văd că soțul meu s-a întors teafăr acasă, înțeleg perfect ce vrei să spui. A doua zi, se întoarseră la Nagahama. Soarele de dimineață se reflecta pe ceața albă. Urmând Râul Azusa, drumul se îngusta treptat, iar războinicii descălecară, ducându-și caii de căpăstru. Pe la jumătatea călătoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și era deja în aer când trecea prin cercul de foc. Se ridicau un cor de strigăte de entuziasm din tribuna acoperită, în timp ce roata din spate atingea în cădere gazonul și Datcu se cutremura tot pe arcurile motocicletei, victorios și teafăr, ridicându-și mâinile de pe ghidon. ...Venea din nou val-vârtej, în creștetul capului c-un pătrat de metal prins peste mască și ochelari, pe gazon, în trombă. Panoul de sticlă îi stătea în față, la capătul trambulinei și el se repezea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai chinuitoare cazne, îmi târăsc și eu pașii, plin de durere. Mai mult decât nebun am fost, o știu și o repet, să mă aventurez în această călătorie teribilă, de unde, iată, nici cea mai înverșunată credință nu mă poate scoate teafăr... Nu-mi vine-a crede! Și nu vreau să accept faptul ca nici ciudățenia aceea, de care numai eu mă credeam în stare, fiorul acela al trupului de necuprins în cuvinte, pe care-l simțeam în clipele când gândeam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Am început să plâng cu hohote compacte, punându-mi pompele din piept la muncă din plin. Bătrânul își păstră cumpătul, dând dovadă de un calm extraordinar. Mă prinse cu mâinile de umeri, spunându-mi: — Vino-ți în fire, fiule. Ești teafăr, așa cred, zău așa. N-ai nici o treabă aici. Ascultă-mă pe mine - n-au intrat zilele-n sac. * Și omul a avut dreptate. M-am trezit în a treia dimineață ca să constat că toate cearșafurile erau uscate. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
părul rar, și-a amintit Donna Iulia; unul din plămâni, cel drept, îi era cam șubred... S-a vindecat, altfel nu ar fi putut să muncească din greu tocmai la capătul lumii... A găsit medicamente potrivite... Bine că se întoarce teafăr! Orele au devenit zile, zilele săptămâni și tot așa; când ploua, timpul părea încremenit. A nins și a plouat mult. Din prima zi a lunii sorocite, Donna Iulia era mai mult pe Strada Mare, să-l vadă de la distanță venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
ați ales o navă de pasageri? întrebă Birmaq. - Din mai multe motive, dar nu este nici timpul nici locul ca să ți le înșirui, veni răspunsul. Trebuie doar să știi că sunt foarte nerăbdător ca tânărul acesta să ajungă pe Terra, teafăr și nevătămat. Atât de nerăbdător încât nici actele pentru transport nu îi sunt pregătite, înțelegi căpitane? i se adresă preaonorabilul Poha, accentuând cuvintele. - Mă tem că nu prea înțeleg, tuși încurcat căpitanul. Una era să transporte tutun sub acoperirea comerțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
îngroziți de suferințele din detenție ale Părintelui Tertulian Langa, cu care Gheorghiță a ajuns la Gherla torturii și la minele de plumb-Baia Sprie. Cartea sufletului său chinuit Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile și l-a scos și de data aceasta teafăr din infern în țara sa, devenită ea însăși penitenciar, în care teama, malnutriția și nelegea funcționau aproape ca-n închisorile care-i consumaseră atât de dramatic tinerețea. Țara pe care o purta în suflet era acum moșia unui clan tiranic
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
nu este altul decât cel sugerat de turlele sfintelor noastre biserici creștine și de verticalitatea Coloanei fără de sfârșit a lui Brâncuși. Înfrățiți ne-am suit pe bac, înfrățiți am coborât la Constanța, mulțumind Providenței, sub protecția Căreia am ajuns teferi în România noastră îndurerată și care, doar peste câteva luni urma ea însăși să cunoască, din nefericire, noaptea comunistă pentru o lungă perioadă de timp, noaptea crimelor, noaptea închisorilor, a lagărelor, a coloniilor de muncă forțată, a foametei și fricii
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
2254 probez tem 2257 discrie * 2259 semna 2260 inibridi * 2267 a urni 2269 a se obrinti 2276B îmblă 2278 Prinde 2289 P Protestez [MIXTE] 2254 zălog, praznic, atlaz, orz, iezer 2259 adorez zugrav 2261 subțietate subțietăți cusur * subțire 2269 pupăză teafăr bucate măsoriște * Râmnic (de la Ramnus) 2291 a întruluca (tărlă-turlă) 114 {EminescuOpXV 115-136} {EminescuOpXV 137} ARTE. ARTA LITERARĂ. PROZODIE ARTE. ARTA LITERARĂ ["ARTA: UN ACT DE VOLIȚIUNE... "] 2275B Arta: un act de volițiune suprimat, trecut prin sita inteligenței, răcit prin precepte
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
ieșit din tură și o vânzătoare de înghețată - își apropiau mîinile de ea prin geam, parcă voind să-i atingâ diferite părți ale corpului. Ea le făcu semn să se îndepărteze și își desprinse centura de pe piept, dibuind cu mâna teafără după mecanismul cromat de deschidere. Preț de o clipă, am avut impresia că eram actorii principali ajunși în punctul culminant al unei drame sumbre într-un teatru tehnologic pentru care nu se făcuseră repetiții, cuprinzând acele mașini zdrobite, mortul sfârtecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a iubirii nepăsătoare pe care mi-o purta, va încerca să mă omoare. Mașina lui Catherine stătea în parcarea de sub geamul dormitorului. Vopseaua de pe partea stângă purta urmele unei coliziuni minore. - Mașina ta... am rostit, prinzând-o de umeri. Ești teafără? Se sprijini de mine, ca pentru a comemora imaginea acelei ciocniri în apăsarea corpurilor noastre. Își dădu jos jacheta de zbor. Acum făcuserăm amândoi separat dragoste cu Vaughan. - Nu eram la volan - am lăsat mașina în parcarea aeroportului. Întinse mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
timp, se mai și mișca, spre inamicii de la doi pași. Se apropia, trăgând, fără încetare, și ucigând, fără milă, din cei care-i intrau în țel. A tras, până când au mai rămas, dintr-o întreagă companie, cam tot atâția oameni teferi, câte degete are, omul, la o mână. Atunci s-a terminat muniția. Și,în spatele mitralierei-capră, un om. Trăgătorul. Moș Miroiu. Miroiu din Piatra. Om cu inimă de piatră.Om cu inimă alcătuită din piatră și din moarte. Rămas, unul contra
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în una din unitățile de infanterie, de prin Moldova. Era cel mai mic soldățel din întreagă acea armată, care s-a aruncat, ca bleaga, în apele râului Țiganca. Mulți au murit,înecați. Mai puțini - împușcați. Dar, marea majoritate, a ajuns teafără pe malul opus al râului și sa dus,întins, fără motiv și discernământ, la moarte. Între ei - și micul Maricel. De nu departe de Moscova, trupele invadatoare au fost date peste cap. A început sfârșitul. În haos,în debandadă,în
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
săi și de patronat, în ciuda orientării lui politice de stânga. În finalul epistolei sale el le dădea de veste că avea de gând să-i viziteze în vară, când urma să-și ia concediul. Dragul de el, bine că-i teafăr și sănătos! spuse Mafalda cu lacrimi în ochi, punând scrisoarea înapoi în plic. De când îl știu a fost un om bun și cinstit... De-abia aștept să-l văd... Mda, e mult de când nu l-am mai văzut, vorbi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ieșind pe aceeași ușă, ridicat de Securitate și cu țeava revolverului între coaste, ca un condamnat la moarte. Copleșită de o adâncă emoție, ea își făcu de trei ori cruce, mulțumind Sfintei Fecioare că-i fusese dat să își revadă teafăr și sănătos unicul frate. Apoi se repezi să îl îmbrățișeze, cu lacrimi în ochi. Vittorio! Caro mio!... Nu te-ai schimbat deloc... Ce bine-mi pare c-ai venit... Credeam că n-o să te mai văd niciodată!... Da de unde, sorella
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
venit... Credeam că n-o să te mai văd niciodată!... Da de unde, sorella!... Cum se spune în românește?... Iarba rea nu piere..., îi răspunse Nando cu dezinvoltura-i obișnuită. Sora sa vru să afle fără întârziere cum de reușise să scape teafăr și el se văzu silit să-i istorisească din fir a păr cele petrecute în urmă cu trei ani, când cu arestarea și cu expulzarea lui din țară. Și n-ai mai avut necazuri acum, când ai venit? întrebă neliniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]