700 matches
-
locuri armura Îi era spartă și de sub coiful Înalt picura sânge dintr-o zdreanță Înnodată prost și În grabă. A, ia te uită, prietenul nostru Adalbrecht, rânji el ironic când descălecă În curte și-l zări. După cum văd, ai scăpat teafăr. Mă bucur pentru tine. În multe bătălii am luptat și cu mulți potrivnici m-am Înfruntat, dar aceștia erau diavoli curați, dezlănțuiți din fundul iadului. Împotriva unei lănci și a unei săbii te poți apăra, dar când Îți sar În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tovarăși! De ce să zgîndărim rănile vechi?!" (Chiar și privitor la Ivan Denisovici, pensionarii albaștri anume asta reproșau: de ce să zgîndărim rănile acelora care au stat în lagăr? Ei, chipurile, trebuie menajați!) Apoi cu ghioaga: Hei, voi cei care ați scăpat teferi, tăceți! Voi nu ați fost reabilitați". Și iată că în Germania de Vest pînă în anul 1966 au fost condamnați optzeci și șase de mii de criminali naziști (dar n-am auzit de așa ceva în Germania de Est. Înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Biserica Crețulescu (1722), cu delicata ei siluetă și roșul cărămizilor aparente, produce un neașteptat efect de contrast, așa cum e așezată, lângă fostul Palat Regal și vizavi de fostul Comitet Central al partidului comunist; e aproape un miracol că a ieșit teafără din vânătoarea de biserici a lui Ceaușescu! Celui care pornește să descopere Bucureștiul Îi sunt garantate surprizele. Exceptând monotonele cartiere noi de blocuri, unde știi dinainte că după un bloc urmează alt bloc, În partea mai veche a orașului fiecare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ce ți s-a făcut ție. "Feriți-vă de oamenii care au suferit prea mult", spunea Voltaire. În orice persecutat doarme și un persecutor. El se va trezi în momentul eliberării. Aureolat cu condiția lui de victimă, cel abia scăpat teafăr va avea grijă să inverseze dona în favoarea sa. Trei mii de ani. Comuniști, liberali, arabi, liber-cugetători care vă aflați după gratii, nu răspund pentru viitorul vostru. Mă angajez pentru eliberarea voastră, dar nu și pe mai departe. Iar din momentul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
meargă și pe jos, iar gemea și începea să șchiopăteze când ne uitam la el. Era bolnav de moarte când l-am urcat în ambulanță, și somnul pesemne i-a făcut atâta bine încât când am ajuns la Hârlău era teafăr și voinic, ba încă a avut atâta putere s-o șteargă la sănătoasa, ca nu cumva să-l prindă doctorul să-i îndese pe gât vreo amărală. Drumul, cum am trecut de sărăcăciosul sat al Sirițelului se îngusta, era bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nenorociri”. În ediția a doua a cronicii, revăzută și modificată, pentru a fi pe placul regelui, lucru remarcat și pus în evidență de Duzinchevici, redactarea cuprinde cu totul altceva: „s-a înapoiat din țara moldovenească în ținuturile regale ale Ruteniei, teafăr, fericit și victorios”. Teafăr nu era Ioan Albert, s-a oprit la Liov, după cum spune Wapowski, unde a stat până s-a însănătoșit. Nici fericit nu putea fi. Abia după ce a ajuns la Cracovia, în palatul său, regele, „tăinui întâmplarea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
doua a cronicii, revăzută și modificată, pentru a fi pe placul regelui, lucru remarcat și pus în evidență de Duzinchevici, redactarea cuprinde cu totul altceva: „s-a înapoiat din țara moldovenească în ținuturile regale ale Ruteniei, teafăr, fericit și victorios”. Teafăr nu era Ioan Albert, s-a oprit la Liov, după cum spune Wapowski, unde a stat până s-a însănătoșit. Nici fericit nu putea fi. Abia după ce a ajuns la Cracovia, în palatul său, regele, „tăinui întâmplarea cea nenorocită (deci numai
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
care se află universul uman. Mutilarea călătorului pe acest drum între lumi este similară celei inițiatice și accentul puternic pus pe starea anterioară a omului lovit de boală dezvăluie modificarea fundamentală: „A plecat Ion pe cale,/ Pe cărare,/ Gras și frumos,/ Teafăr și sănătos;/ Când la jumătate de cale,/ S-a-ntâlnit cu lupu/ Șî lupoaica,/ Ursu și ursoaia,/ Potcoiu și potcoaica,/ În brațe l-au luat,/ În car l-au aruncat,/ Caru a prins a scârțâi,/ Boii a boncălui,/ Balauri a șuiera/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Take Ionescu nu-și schimbase ideea, dar acum trebuia să intrăm în război contra Puterilor Centrale, căci erau să fie învinse. El voia să intrăm imediat. Bagajele se găsiseră și sosiră a doua zi fără nici o lipsă. Când mă văzui teafără acasă și fără nici o știre de la bărbatul meu, mă chinui o grijă grozavă de el. Ionel însă mă liniști în curând, spunându-mi că numeroși români din Franța soseau pe mare și că printre ei era și Costache. Multe zile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
scarlatină, Dan al lui Dinu, febră tifoidă. Ce viață grea trebuie să fi fost acolo, în strâmtoarea în care locuiau și sub impresia atâtor nenorociri împrejurul lor. Norocul lor de a avea pe doctorul Danielopolu cu ei, ca să scape toți teferi grație îngrijirilor lui. Mai ales Marie și Nicol îi datorau viața. Citeam, tremuram și ne îngrozeam de ce primejdii au scăpat, pe când alții au fost loviți în chip ireparabil. Tot trebuia să ne socotim o familie binecuvântată. Ultima serie de scrisori
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
mai mică, și mai ales când în fața sa era să se afle nu o țintă, ci un adversar înarmat ca și dânsul și cu mult superior lui în meșteșugul tragerei cu pistolul. Aveam, deci, 99 șanse al 100 să ies teafăr din această încercare. De aceea, în loc să fac ca toată lumea, să las o scrisoare de iertare părinților mei, în cazul nenorocit al căderei mele pe teren, eu m-am culcat liniștit și am dormit un somn adânc și neîntrerupt pănă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
încetat de a tremura și de a se văicăra parcă era pe moarte: Oi! Vei!, chicoane, din ce-am scapat!... Erau oameni răi aceia și, desighir, ne-ar fi ucis dacă n-aveai pușchi. Buni, răi, bine că am scăpat teferi; de-acuma mână vârtos și ia sama să nu ne sprăveli 158. Oi!... Vei! Noroc de chini că a hămăit. Altfel nu prindeam de veste de tălhăroi. Într-adevăr, Milordachi săracul, întocmai ca gâștile din Capitol parc-a avut duh
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
spre mal dând din mâini și picioare, ieși din unde ca un zeu al mărei sub forma vie și veselă a lui Doxachi Hurmuzachi. Cine ar putea să spuie nemărginita bucurie ce am simțit cu toții când l-am văzut bun teafăr viind cu surâsul pe buze înspre noi și dându-ne mâna cu un aer care parcă ne zicea: da, bine, domnilor, de ce vă mirați? Apoi, înconjurat de noi, el se îndreptă spre cabina pe roți unde își lăsase hainele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Iungfrau; mâne, poimâne se vor sui poate și pe Mont Blanc. Avea dreptate Tartarin să nu mai creadă în primejdiile urcărilor pe munții Șvițerei. Astăzi nu ai nevoie să fii barbat în toată puterea cuvântului, cu inima sănătoasă și plămânii teferi în piept, să ai picior zdravăn de munte, cap nesupus amețelei, ochi care să nu se orbească de albeața omătului. Astăzi îți trebuie numai un bilet de drum-de-fier, iar inima, plămânii, picioarele și chiar capul sunt de prisos. Cum ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
permanențe umane sub care te poți, la nevoie, adăposti de iureșul clătinărilor. și până ce apucai să scriu, la Îndemnul prietenilor, această poveste a timpului meu În care am văzut sfârșind și Începând o lume, am supraviețuit, cum mă vedeți, aproape teafăr Întâm plărilor fără asemănare din istoria nu numai a acestui oraș, dar chiar din istoria omenirii, Întârziind cu anii mei din urmă În pragul apariției unor forțe mondiale tinere și decisive pentru Înfățișarea viitoare a lumii. Soartă nevisată de generația
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
mai ca lumea, care Însă nu s-a ivit până la paginile de față, cu soarta lor nedeslușită Încă. Din aceste cărticele prea firave, cititorul binevoitor va putea să Întrevadă sforțările laborioase și aventuroase ale formațiunii noastre, a mai tuturora scăpați teferi din acel putred sfârșit de veac XIX; formațiune hibridă, greu de identificat În resortu rile ei, ca tutelată fiind de o Zodie capri cioasă și amarnică, și [aflată] sub semnul unei orientări absurde, Înspre un ideal de viață complicat și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
complexelor lui, de toate chinurile Îndoielilor și ezitărilor lui, l-ar fi Împăcat până la urmă cu sine Însuși și cu natura lui rebarbativă, l ar fi Îmbunat cu lumea, cu prietenii și cu dușmanii - și ni l-ar fi păstrat, teafăr și lucid, cu toate facultățile lui creatoare, Înăuntrul marilor sale vocații. Însă nedomolita lui ciudă, ranchiună sau temerile lui ascunse și instinctive În fața omenirii valide se traduceau mai degrabă prin tortura zilnică a lui, printr-o alegere neîmplinită a femeilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
le scria, aproximativ și după cât mi-aduc aminte, pro di giosul Balzac, care și-a purtat dragostele până-n smârcurile Poloniei Într-o vreme când lipsea drumul-de-fier; și Încă mai sunt valabile și astăzi pentru noi, câțiva dintre supraviețuitorii secolului său, teferi Încă, deși Întârziați până dincolo de amiaza secolului următor și de față, dar rămași aceiași și aceiași muie ratici cum am fost, cu ochii după toate fustele, când prea lungi și când prea scurte, fiindcă ele ascund, pentru noi, ăștia, Între
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din care tocmai am ieșit. Sunt convins că îngerul are cunoștință de conținutul visului meu, așa că intru direct în subiect: -Spune-mi, Lazarus, e adevărat că orășelul meu, Serenite, a fost pedepsit, și dacă da, de ce tocmai tovarășul Cameniță a scăpat teafăr pe pluta aceea, de ce a fost salvat el, de ce a fost ales tocmai el, cel mai rău? Îngerul își măsoară cu grijă cuvintele. Rostește cumpătat: -Da, se poate spune că a fost o pedeapsă, dar nu așa cum ai visat tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de la Iași, cel care a operat totul - strigam că „Mor, Doamne, pentru tine!”... Nu știu, însă, ori puterea lui Dumnezeu m-a salvat, ori ei s-au impresionat... că au oprit după câteva minute mașina infernală, și eu am scăpat teafăr, dar cu creierii zguduiți și cu sistemul nervos supraexcitat. Mi s-au pus apoi niște întrebări prostești: cum că să declar când, unde și cu care dintre preoți ne-am adunat, „am ținut ședință” și ne-am organizat contra comunismului
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mai bine când este mai prigonită. „Întru dureri vei naște fiii tăi” (Gen). Ea este asemenea corăbiei lui Noe, care cu cât prăpădul potopului era mai mare, cu atâta se ridica mai impunătoare deasupra valurilor. Precum prorocul Daniel a scăpat teafăr din groapa leilor iar cei trei tineri neatinși de para focului din cuptor, precum Sfânta Cecilia a ieșit neopărită din căldarea cu apă fierbinte și Sfântul Policarp a scăpat nears de rug, etc... tot așa Biserica, numai prin minune, iese
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
zero. Stând pe taburet în fața lumânării aprinse, ne chema în fața ei și se uita cu atenție la noi, examinându-ne bucățică cu bucățică, pipăindu-ne să vadă, să se convingă dacă toate părțile componente sunt la locul lor, dacă suntem teferi și sănătoși. Trecuserăm deja la varianta B a meniului zilnic: boabe de porumb fierte în ceaun. Cel mai mult o îngrijora pe mama lipsa apei. Prin urmare, boabele nu mai erau spălate, iar apa din ceaun rămânea la locul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Tremura carnea pe mine de rușine; începusem să mă bâțâi, zgâlțâit din străfundurile ființei de spasme viscerale. Mă înăbușeam. Doamna încerca să-mi ușureze supliciul. Ei Boris, ce spui tu, cum ți-a mâncat mălaiul? Văd că ești întreg și teafăr, văd că trăiești. Argumentul a trecut pe lângă el fără să aibă efectul scontat. Dimpotrivă. Amicul meu s-a inflamat mai vârtos, precizând fără menajamente, fără nici un echivoc sau dubiu caracterul ilegal, anticreștin și condamnabil al faptei comise. Dar mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ale mamei erau la datorie: moașa supraveghea somnul lehuzei și al pruncului nou-născut, în timp ce nana Floare se dusese acasă pentru a-i pregăti mamei o supă caldă, să mai prindă puteri. Slujba se terminase și Mircea adusese cârdul de frățiori teafăr și nevătămat la "Villa rustica". În momentul când am intrat noi în cămăruță, mama, întinsă pe salteaua de paie, tocmai ațipise, încercând să recupereze din energia consumată la cea mai problematică naștere din câte avusese până atunci și care, literalmente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
transparența ei de luceafăr, limba română. Vă rugăm, tovarășă Elena Ceaușescu, să-l primiți!“ (Flacăra, 4 ianuarie 1979) „Epoca Nicolae Ceaușescu - epoca celor două decenii de glorie care s-au scurs de la Congresul al IX-lea al partidului - ne e teafără temelie pentru aceste eforturi, pentru viitorul de aur crescut din ele.“ („Letopiseț de țară nouă“, Flacăra, 19 iulie 1985) „Arhitectul acestei mărețe opere constructive, la fel de monumentale în panoramele-i largi ca și-n detaliu, este omul care, lansând ideea ce
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]