1,549 matches
-
rareori atât de pătimaș. Vorbea despre trecutul său ca și când viața i-ar fi depins de asta. în acest timp Flann O’Toole părea să se fi prăbușit cu totul. Stătea cu ochii strâns închiși și bătea nervos cu pumnii în tejgheaua barului, repetând monoton: — Sfântă Maria, Maica Domnului, jur că n-o să mai beau niciodată. Sfântă Maria, Maica Domnului, jur că n-o să mai... Se întrerupse ca să vomite într-o găleată de sub tejghea. — Iisuse, Sfântă Fecioarăă gemea el. Tocmai în acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
strâns închiși și bătea nervos cu pumnii în tejgheaua barului, repetând monoton: — Sfântă Maria, Maica Domnului, jur că n-o să mai beau niciodată. Sfântă Maria, Maica Domnului, jur că n-o să mai... Se întrerupse ca să vomite într-o găleată de sub tejghea. — Iisuse, Sfântă Fecioarăă gemea el. Tocmai în acel moment cățeaua alsaciană lui O’Toole a făcut un lucru neașteptat. Furișându-se pe lângă stăpânul ei, care vomita, și pe sub tejghea, s-a repezit la Virgil Jones, dând din coadă și lingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
n-o să mai... Se întrerupse ca să vomite într-o găleată de sub tejghea. — Iisuse, Sfântă Fecioarăă gemea el. Tocmai în acel moment cățeaua alsaciană lui O’Toole a făcut un lucru neașteptat. Furișându-se pe lângă stăpânul ei, care vomita, și pe sub tejghea, s-a repezit la Virgil Jones, dând din coadă și lingându-l, pentru a-i oferi celui reîntors primul semn de bun venit. O’Toole a ridicat privirea, întunecat la față, și ochii i s-au mărit. — Bineînțeles că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
zdravăn pe ultimul cuvânt. — Măi să fie, măi să fie! zise de două ori, De-Două-Ori. Jones și un necunoscut. Și au mai fost și alte exclamații asemănătoare în încăpere. Treptat, seara și-a recăpătat veselia. Flann O’Toole apăru din spatele tejghelei, revenindu-și rapid, cu entuziasmul deja restabilit. Pe fața lui, ce părea prietenoasă, îi răsărise un zâmbet. Părea prietenoasă. A părea nu e totuna cu a fi. — Amicul lui, tună sonor Cale-Bătută Peckenpaw, are o pană în păr. îmi aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gropile. — Câine, treci la loc! îi zise Flann O’Toole cățelei. Apostrofarea cârciumarului îi spori lui Vultur-în-Zbor presimțirile care se tot adunau, dar încă mai vedea acel zâmbet aparent amabil, întipărit pe chipul lui O’Toole. Alsacianul se ascunse în spatele tejghelei. Mâinile lui Flann O’Toole: niște bucăți mari de șuncă atârnate la capătul brațelor. Mâini de ucigaș, se gândi Vultur-în-Zbor. își va reaminti acest gând într-alt timp și alt loc. Acum mâinile respective erau întinse într-un gest de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Peckenpaw, un orășel al bătrânului Vest, iar Vultur-în-Zbor era, la urma urmei, un Indian Roșu. Aproape că se aștepta ca un șerif să iasă prin niște uși batante și să-l împuște acolo, pe loc. P.S. Moonshy trebăluia în spatele unei tejghele. Cântărea diverse lucruri. în încăpere nu mai era decât o singură clientă, dar Moonshy îl ignora complet pe Vultur-în-Zbor. După ce femeia a ieșit, Vultur-în-Zbor a zis: — Mă gândesc că e rândul meu. — Mai gândește-te, i-a spus P.S. Moonshy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe râu, după croazieră, o Ofelia în ape poluate. Capitolul 18tc "Capitolul 18" Nu mai fusesem în barul acesta de ceva timp, și în absența mea îl redecoraseră atât de diferit încât, dacă nu ar fi fost la fel poziționate tejgheaua și scările, aș fi crezut că intru în alt loc, dar pe aceeași ușă, ca într-un episod fascinant din The Avengers. Întotdeauna mi-a plăcut să fiu Emma Peel. Anul trecut fusese aranjat în culori pastel și fier forjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
am simțit detașată, de parcă era un perete de sticlă între mine și restul lumii. Lumina soarelui, bătând în vopseaua galbenă a bucătăriei, punea în acord bunul-gust al podelei de teracotă manufacturată și părul blond al Belindei Fine, care stătea la tejgheaua de oțel inoxidabil și tăia un măr. Purta o rochie roz de mătase, avea picioarele goale, iar tocătorul era din lemn de măslin. Mintea îmi era ascuțită, observând fiecare detaliu, indiferent cât de lipsit de importanță. —Ești bine? întrebă Suki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
destul de puternic pentru a mă omorî. Respirația îi șuiera printre dinți, singurul zgomot din cameră în afară de soneria ușii. S-a aruncat iar spre mine, dar a fost lent și a lovit de departe, iar eu m-am aplecat din nou; tejgheaua era în spatele meu, dar aveam destul spațiu să mă mișc. Apoi piciorul mi s-a împiedicat de ceva care nu trebuia să fie acolo. M-am balansat puțin, reușind aproape să-mi revin, dar acel ceva mi-a lovit glezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
peste genunchiul lui. Mă durea și pe mine, dar îl făcea pe el să plângă de durere. —Belinda, stai deoparte! a strigat. Mă descurc singur cu nenorocita asta mică. Naiba să-l ia, acela a fost ultimul strop. Ajunsesem lângă tejghea, cu corpurile prinse lângă ea; uitându-mă în sus după o armă, am văzut tocătorul pe care îl folosise Belinda să-și taie mărul exact lângă margine. În grabă, m-am întins după el, l-am apucat și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
prăvuite buze, de la inimă spurcată, de la necurată limbă“ (Dosoftei). „Recitesc carnetul prăfuit și sărut filele gălbinite.“ (Emil Isac) „Revent bun, prăfuit, un dram.“ (Piscupescu) „Gambrinus“-ul este deja plin. Din ușă privesc îngândurat mesele cu mușteriii obișnuiți. În capătul dinspre tejghea lipsește Vânătoru. Probabil încă nu și-a terminat consumația la plăcintăria de pe colț. În rest, toți la datorie. La masa mea, lângă fereastra dinspre Bulevard, chiar sub cuierul-pom, două figuri noi. Își șoptesc rând pe rând ceva la ureche. Poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din înserările de la „Colombo“ (era și o agenție de turism pe acolo). Restaurant fusese și mai înainte acolo, căci după ce mutaseră C.E.C.-ul (mă turnase careva că voiam să-l jefuiesc?) doar au încropit un băruleț la intrare, cu o tejghea arcuită, cu scaune înalte și cu un barman tuciuriu, care purta o pălărie din rafie, țuguiată, cu o bentiță verde și cu fel de fel de etichete și timbre lipite de jur-împrejur. Barmanul nu era cubanez, era dom’ Costiță, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Expediție. La librării se dă cu trei bătrâne, că suportă Nea’ Nicu diferența. Ce c-o face de dragu’ lu’ Călinescu și a lu’ știința literară care a pus bazele la noi cu cartea asta.“ Ca să mă convingă, ieși de după tejghea și se proțăpi în fața mea. „Da’ nu ziceți că l-am cunoscut și pe cetățeanu’ cu cartea? Venea omu’ acilea la Facultate și când trecea intra și la mine și lua smochine. Aveam atunci... Eram și io tânăr, mergea altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din stația troleibuzelor și, fără a mai gândi ceva, zorind spre „Gambrinus“. Trec pe lângă mine - cel încă rămas în ușă, ezitând să se ducă la masa sa, cu cei doi orbi lingându-și obrajii - și mă reped pe scărița de lângă tejgheaua cu halbe pline. Sus, în bar, în întunecimea săliței, cu zumzetul crâșmei urcând spre mine, ghemuit la o măsuță cu scaune incomode, un fel de taburete orientale, încerc să mă adun. De parcă aș veni de foarte departe. De parcă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din atmosfera unei crame, cu lumini portocalii, cu pereți în lambriuri maronii. Aștepți să vezi chelnerițele în chiloței (mai toate prăvăliile acum au aere de luxoase bordeluri), mișcându-se cu tăvile cu halbe sau sticle de vin, și în dosul tejghelelor vezi că se vând aceleași chifle, aceleași mezeluri și lactate, se frământă și se coc aceleași merdenele sau ștrudele. Ceva însă a murit. Au dispărut, dintr-odată, și vechile mele cunoștințe, acei oameni amărâți de demult. Generalul care spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
demult, dar deja mi se pare că este acolo de amar de vreme. Nu mă mai bucură o nouă carte apărută. Nu mai am cum să trăiesc toată avalanșa de sentimente încercate atunci, când mi-am văzut prima carte pe tejgheaua unei librării. Atunci, librăria din josul Bulevardului, peste drum de berărie. Au preschimbat-o în ultimii ani mai întâi în prăvălie de consignație, apoi în magazin de electronice, iar nu demult văd că s-au instalat o agenție de turism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Kerim în părăsirea localului. Orbul care până atunci cântase din muzicuță la o masă de lângă godin, cu toiagul lui atârnat de un fel de parâmă care spânzura ca o funie de rufe între burlanul sobei și rafturile cu sticle de la tejgheaua lui Borisoff, vânzătorul, plecase și el, șonticăit, trăgându-și ciotul de picior. Kerim ascultase până atunci muzicuța orbului, cu ochii închiși, cu capul sprijinit în mâini, ca și cum urmărea în zarea cine știe cărei depărtări de valuri întoarcerea mahoanelor lui, vedea grămădite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fără căpătîi pe care-o am. Două lingușeli și mi-i vîr În buzunar. — Adică? — Omule! Îți garantez că ăștia au să ne cînte precum corul de copii de la Montserrat. 23 Mi-am petrecut sîmbăta În transă, Înțepenit În dosul tejghelei librăriei, cu speranța de a o vedea pe Bea ivindu-se pe ușă ca prin farmec. Ori de cîte ori suna telefonul, o luam la goană ca să răspund, smulgîndu-le receptorul tatei sau lui Fermín. Pe la jumătatea după-amiezei, după vreo douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
maxim. În pauză la Luisa Fernanda a trebuit să ies, fiindcă am simțit că Înnebunesc. — Ei bine, de bună seamă că sora dumitale o fi cu logodnicul ei, nu? Împunse Fermín. E ceva firesc. I-am ars pe din dosul tejghelei un picior, pe care Fermín Îl driblă cu agilitate felină. — Logodnicul ei e În armată, preciză Tomás. Nu vine În permisie decît peste două săptămîni. Și, apoi, atunci cînd iese cu el se Întoarce acasă la ora opt, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fără să scoatem o vorbă, uitîndu-ne la figurile cenușii care iscodeau de dincolo de vitrină, rugîndu-ne ca vreuna dintre ele să prindă curaj și să intre ca să ne salveze de tăcerea aceea otrăvită. După un timp, Tomás Își abandonă ceașca pe tejghea și se Îndreptă spre ușă. — Pleci? Dădu din cap afirmativ. Ne vedem mîine puțin? am Întrebat. Am putea merge la un film cu Fermín, ca pe vremuri. Se opri În ușă. — N-am să-ți spun decît o dată, Daniel. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o dată, Daniel. Să nu-i faci rău surorii mele. CÎnd ieși, se Încrucișă cu Fermín, care venea cu o sacoșă cu plăcinte aburinde. Fermín se uită după el pînă cînd se pierdu În noapte, scuturînd din cap. Lăsă plăcintele pe tejghea și Îmi oferi un rulou proaspăt. Am declinat oferta. N-aș fi fost În stare să Înghit nici o aspirină. — Are să-i treacă, Daniel. O să vezi. Lucrurile astea, Între prieteni, sînt normale. Nu știu, am șoptit. 24 Ne-am Întîlnit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ordinele dumneavoastră. Aveți cuvîntul meu că azi nu voi ridica nici măcar o bănuială. Fără să mai stea pe gînduri, Fermín Își spuse halatul albastru și se Înarmă cu o cîrpă și o sticlă de alcool, cu care se instală În spatele tejghelei, În intenția de la face ca noi copertele și cotoarele celor cincisprezece exemplare uzate care ne sosiseră În dimineața aceea dintr-un titlu foarte căutat, Tricornul: Povestea Jandarmeriei În versuri alexandrine, de bacalaureatul Fulgencio Clapon, un tînăr autor consacrat de critica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
se aventură să intre. — Probabil că s-a răspîndit vestea, zisei eu. Tata se mărgini să dea din cap. În toată dimineața nu-mi adresase nici un cuvînt, exprimîndu-se doar prin gesturi. Pagina cu știrea despre asasinarea Nuriei Monfort zăcea pe tejghea. La fiecare douăzeci de minute, se apropia și o recitea cu o expresie de nepătruns. Tot aduna mînie În sinea lui, de-a lungul Întregii zile, hermetic. — Oricît de mult ai citi o știre, o dată și Încă o dată, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
librăria. CÎnd am trecut prin fața lui, l-am salutat chiar cu mîna În care țineam punguța primită de la don Federico. Agentul se uita la ea cu un interes vag. M-am strecurat În librărie. Tata era tot În picioare, În fața tejghelei, ca și cînd nu s-ar fi mișcat de cînd plecasem. Mă privi necăjit. — Ascultă, Daniel, În legătură cu ce-am spus mai devreme... — Nu-ți face griji. Aveai dreptate. — Tremuri... Am Încuviințat vag și l-am văzut plecînd În căutarea termosului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întrebat nimic. Au coborît pe strada León al XIII-lea pînă la Paseo de San Gervasio, unde se zăreau luminile unei cafenele. S-au refugiat la o masă din spate, departe de intrare și de ferestre. Doi clienți vegheau la tejghea, stînd la o țigară, În zgomotul radioului. Chelnerul, un om cu pielea de culoarea cerii și cu ochii pironiți În pămînt, le-a luat comanda. Brandy călduț, cafea și ce se mai găsea de mîncare. Miquel nu a luat nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]