77,928 matches
-
dar, înduioșată de panica lui, am acceptat o amînare și o carte: Caietele lui Cioran, tocmai apărute. În primăvara acestui an, cînd mi-am pregătit volumul de interviuri, i l-am trimis din nou, iar el mi-a indicat, la telefon, foarte jenat, ce anume trebuie să tai... și m-a rugat să nu i-l public decît după. Avea frici hiperbolice și se temea că ceea ce mi-a spus el despre Cioran ar putea întoarce lumea literară împotriva lui. În
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
ispitei de-a face spectacol, de a produce stupoare. Îl văd în casa lui, în septembrie 2003. "Sînt ca o plantă într-un borcan așezat pe marginea ferestrei. Trebuie să mă mulțumesc cu bucuriile plantei din borcan", îmi spusese la telefon în 2 iulie. Acum era septembrie, 26 septembrie, și-l vizitam. Ne-a așteptat în fotoliu. Era foarte emoționat și foarte emoționant. N-a mîncat nimic. Era slab, foarte slab, și foarte îngrijit. "Am boala papei", ne spunea. M-a
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
mereu. Dar drumul către ușă Se face tot mai lung, Și apropiații parcă Stau numai în culise Iar când deschizi fereastra Decorul s-a schimbat. Odăile din casă îți sunt necunoscute Și omul din oglindă Se sperie de ce vede. Rămâne telefonul. Dar cum formezi un număr? Și de-ți răspunde-o voce Cum dibui ce să spui? Ce bine-ar fi spre seară, Să sune doar o dată Și-n receptor s-auzi O boare ca de mare Suflând: te iau acasă
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
prezentul? Noapte de Apoi Era târziu. Cu mintea goală Am redeschis televizorul Dar pe ecran, în loc de filme Se legăna uriaș un clopot. Am comutat atunci pe radio Pe toate posturile însă Se auzea dangăt de clopot. Am luat în mână telefonul Să-ntreb vecinii ce se-ntâmplă, în loc de ton cânta un clopot. M-am repezit năucă-n stradă, Era-ntuneric, totuși lumea Stătea-mpietrită-n intersecție; în aerul vibrând de sunet Vedeam deodată mâna tatei, Mersul bunicii, casa veche înconjurată de
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
sunase și îl invitase la restaurant să discute după lectură. Vreo oră și ceva. - Vezi? nu inviți un tip la restaurant, i-am spus acum, în '97 sau '98, ca să-i comunici că nu-i publici cartea. Îi dai un telefon, și gata. Brice Parrain i-a pus o mulțime de întrebări despre el, despre scris, despre cariera lui de inginer, în staff-ul unei firme pariziene mari. Despre intențiile lui de viitor. Pe urmă i-a spus, bătând cu palma
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
nu mă simt nici mai sigur nici mai apăsat între ei doar pe capul meu parcă ar călca ușor de tot pasul lui Virgil către Laurențiu o dată pe lună când au permisie și în clipa următoare acestor cuvinte a sunat telefonul mi-a sps Mihai Ursachi a murit astă noapte cam multe tălpi or să-mi calce creștetul fără apărare bucătăria infernului scriu repede ușa-i deschisă și s-ar putea să intre un gând străin s-ar putea să se
Poezie by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Imaginative/12621_a_13946]
-
FM și citește "Cațavencu", fumează mult (uneori și "iarbă"), poartă cu sine amintirea tatălui mort, a copilăriei ceaușiste, a bunicilor țărani, e indignată și scîrbită de politica din tranziție. Schizofrenia între salariata plătită pentru a ține cît mai mult la telefon apelantul, spunîndu-i ceea ce vrea el să audă și fata îndrăgostită, vorbind în gînd cu fantasmaticul iubit, sau studenta meditînd la tipologia înjurăturilor și scriind poeme e atenuată de un mare interes pentru oameni, pentru adevărurile lor mărunte, de compasiune și
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
pagini antologice, unele brutale și sumbre, altele pline de căldură umană dintr-o comedie a limbajului oral și scris (căci "fetele fierbinți" primesc și scrisori de la fidelii lor) care ar merita studiate de lingviști, psihanaliști, sociologi. Cei care sună la telefoanele erotice - adolescenți, maturi singuratici, nebuni, timizi, mitomani, copii, băieți de cartier, intelectuali complexați, brute, funcționari onorabili sau portari de noapte profitînd de telefoanele instituției, soți plictisiți etc. - alcătuiesc o umanitate privită nu cinic, ci cu o comprehensiune binevoitoare: ei nu
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
și scrisori de la fidelii lor) care ar merita studiate de lingviști, psihanaliști, sociologi. Cei care sună la telefoanele erotice - adolescenți, maturi singuratici, nebuni, timizi, mitomani, copii, băieți de cartier, intelectuali complexați, brute, funcționari onorabili sau portari de noapte profitînd de telefoanele instituției, soți plictisiți etc. - alcătuiesc o umanitate privită nu cinic, ci cu o comprehensiune binevoitoare: ei nu pot fi ignorați, există, fac parte din realitatea noastră. Pe care Ioana Bradea nu o fardează dar nici nu o disprețuește. Ea nu
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
Cici, acum, în ultima bancă a amfiteatrului, zîmbea nostalgic... da" nu-i o "nostalgică", Doamne ferește!... și Roxana sta țeapănă, pe urmă s-a și ușchit... n-am mai zărit-o... îmi place la nebunie cum graseiază, ca și Cici!, la telefon... îți tot vine să dai telefoane... da "nu despre asta vroiam să vorbesc... pormă, după lansare, unde au citit... cea mai emoționată a fost Corina Bernic, și mai mai, Dana Iurescu (adik Lunga!)... i-am ținut microfonul... și doctorul, Paul
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
amfiteatrului, zîmbea nostalgic... da" nu-i o "nostalgică", Doamne ferește!... și Roxana sta țeapănă, pe urmă s-a și ușchit... n-am mai zărit-o... îmi place la nebunie cum graseiază, ca și Cici!, la telefon... îți tot vine să dai telefoane... da "nu despre asta vroiam să vorbesc... pormă, după lansare, unde au citit... cea mai emoționată a fost Corina Bernic, și mai mai, Dana Iurescu (adik Lunga!)... i-am ținut microfonul... și doctorul, Paul Tatomir, îi tremura cartea aia roz
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]
-
pe spătarul scaunului și se privi o clipă în oglinda garderobului. Fusese o proastă, desigur, pierduse atâta vreme cu el, dar uite că n-a reușit s-o distrugă, n-a făcut din ea o ruină... în acel moment sună telefonul. - Doamna Dinuța Marinescu? - La telefon. - Aici doamna Angelina Jianu... - Jianu...? - Poate deranjez... Da, doamnă, sunt soția fostului dumneavoastră... Aici vocea se întrerupse. Persoana de la capătul firului își suflă nasul. ...,sunt văduva lui Jiji! - exclamă, izbucnind în plâns. - Nu înțeleg. Veniți
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
privi o clipă în oglinda garderobului. Fusese o proastă, desigur, pierduse atâta vreme cu el, dar uite că n-a reușit s-o distrugă, n-a făcut din ea o ruină... în acel moment sună telefonul. - Doamna Dinuța Marinescu? - La telefon. - Aici doamna Angelina Jianu... - Jianu...? - Poate deranjez... Da, doamnă, sunt soția fostului dumneavoastră... Aici vocea se întrerupse. Persoana de la capătul firului își suflă nasul. ...,sunt văduva lui Jiji! - exclamă, izbucnind în plâns. - Nu înțeleg. Veniți-vă în fire, doamnă! Câteva
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
supraveghea punerea în funcțiune a motoarelor livrate prin toată țara. Și mai era și mândru, orgolios fără măsură. Stricat de femei, alintat, râzgâiat de se credea mare și tare. Și irezistibil. Cu ce aplomb, cu ce tupeu se recomanda la telefon: "Aici domnul inginer Viorel Jianu". Dar cum pronunța "Domnul"! Cu d mare, cu o voce baritonală și foarte importantă. Și ea... Ea spălase zece ani ciorapii Domnului! Orgolios, ba chiar fudul. Fudulia e soră cu prostia. Că altfel nu-și
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
în stare să lovească picătura de ploaie să împingă săgeata drept prin perdeaua umedă să trimită ploaia morții asupra celor din văi asemenea îndemânare vine după ani de practică se exersează cu lacrimi coda urechile împăratului s-au plictisit de telefon a auzit de multe cauze n-avea nici o idee că Lu Li avea o cauză și ea Lu Li a crezut el întotdeauna era pur și simplu și-ntotdeauna va fi acum telefonul și televizorul au pervertit mintea ei unul
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
coda urechile împăratului s-au plictisit de telefon a auzit de multe cauze n-avea nici o idee că Lu Li avea o cauză și ea Lu Li a crezut el întotdeauna era pur și simplu și-ntotdeauna va fi acum telefonul și televizorul au pervertit mintea ei unul cu soneria celălalt cu modelele de cum ar trebui viața să fie ca mâine o să auzi că eu nu mai sunt împărat și nici tu Lu Li doar un măgar și-ar putea închipui
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
chiar prin grădina Casei Poetului iar veverițele și iepurii se joacă printre traversele din lemn. La capătul străzii mele americane Trece și un fluviu leneș Susquehana Și pot zări chiar și podul imens legînd Orașul cu pădurile din Northumberland Sună telefonul și un sibian îmi spune Că podul gării din Sibiu Nu mai este. Și atunci chiar aici, chiar acum Eu îl ridic iar, piatră cu piatră, Cuvînt cu cuvînt Și cei din Lewisburg Se miră că lîngă podul lor A
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/12850_a_14175]
-
de pe vremea cănd o cunoscusem pe Tamara Nikolaevna, elevă!, fășăie lent ăn englezește. Cerul ănchis, inima caldă de amintirea prozei lui Titel, speranța căt portocala, văntul peste acoperișurile verzi, găndul că, iată, de mult nu mi-a mai dat un telefon Dinescu, ăncă o gură de cafea, o măslinuță controlată la sămbure cu vărful limbii, fraza, fraza care se ăncheie. * Azi la prănz, venind acasă cu fetița de la grădiniță, ea, deodată, a făcut o descoperire senzațională! ,Tata, bomboanele n-au ciot
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
mele, să îmi strunesc scrisul. Chiar premiat fiind. Abia aproape de stația autobuzului mi-am dat seama că nu am căciula. Înciudat, m-am întors să o iau. Cine știe ce necaz mă mai așteaptă în ziua aceea. La serviciu deja era un telefon de la D.R.P. să trec urgent pe la Uniune. Eram programat de dimineață, unul câte unul, să venim și să luăm banii de premiu. Ceaușescu interzisese orice festivitate. Și premiile, în acel an, se dăduseră, după lungi dispute și așteptări, într-o
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
să se desprindă. Cârduri de ciori vegheau pe întinsul de sloiuri. Așteptau sau urmăreau ceva, tăcute, înghețate, moarte parcă. Stropi de motorină neagră, înghețată, în imensitatea aceea colțoasă de sloiuri orbitor de albe. Pistruiata a ridicat din umeri. - Scrie-mi telefonul meu, dacă vrei. Mă mai suni poate, când te-ntorci. I-am scris numărul în carnet. Am rupt o foaie și i-am trecut numele și telefonul meu. A privit-o, pufnind. - Ce nume? Nu-l ghicisem. Am pornit după
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
colțoasă de sloiuri orbitor de albe. Pistruiata a ridicat din umeri. - Scrie-mi telefonul meu, dacă vrei. Mă mai suni poate, când te-ntorci. I-am scris numărul în carnet. Am rupt o foaie și i-am trecut numele și telefonul meu. A privit-o, pufnind. - Ce nume? Nu-l ghicisem. Am pornit după ea. Luasem eu ghiveciul. îl uitase pe bancă. - Am să te sun și io, să știi. îmi place de tine. Că nu-i dai cu vrăjeala. Zorea
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
mă mărit. Hî! Hî! Dacă tata...", dă din umeri "...nu m-a lăsat. S-a-nsurat. Are..." și mimează că leagănă un copil "...un bebe. E locotenent major. Și știi ceva? A divorțat. Mi-a dat..." își rotește arătătorul în dreptul urechii "...un telefon. Am rămas surpinsă. Alo! Nu se auzea. Am suflat în receptor. Tata?" își agită arătătorul în semn de negație. "Nu crede." " Ce nu crede? Că era Costel?" "...ra Costel" îngînă Pulheria dînd din cap afirmativ. "Și ce dacă?... Poate voia
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
pe care nu doar scriitorii viveuri le practică sau asistă la ele. Aflăm, apoi, ce animale iubeau scriitorii: Ion Barbu (câinii), G. Călinescu (de tot felul), Arghezi (care era un fel de Noe cu arca sa). Este panoramat impactul avioanelor, telefoanelor, radioului, televizorului, automobilului: unele stârnesc, altele irită, altele sunt luate pur și simplu ca bunuri de consum (sau obiecte de lux) prea puțin extraterestre. Săptămâna cărții, adevărat festin livresc în capitală, este scanată prin activitatea librarilor, editorilor, cititorilor și, firește
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
încerc să te cred plecată în alt oraș acum când de fapt timpul este spațiul dintre noi... weekend-ul acesta iar mă ia cu el în deșert ceasul parcă ticăie în reluare cărțile se ascund după coperte dintr-odată ostile telefonul mobil se încarcă închis duminica nu vine nici un mail televizorul rulează imagini pe sub stratul inert de praf CD player-ul a reluat chris rea a câta oară și timpul mort își întinde trupul lui șerpuitor în weekend-ul acesta fără
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]
-
măreț la ce-ți va folosi să te admire, să zicem, o sută de oameni dacă tu îți pierzi din suflet cu fiecare răsuflare dacă cineva anume consimte la speranță dar nu mai știe nevoia de a-ți da un telefon noaptea să te cheme la el când nu mai circulă nici un tramvai fără singurul spectator care contează, îmi joc splendoarea într-o sală goală un happening a cărui miză e chiar amânarea... așa că anunț antract după antract iar aceasta e
Poezie by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/12905_a_14230]