1,070 matches
-
ce „nu-i pentru copii“. La intrarea mea s-a lăsat brusc o tăcere grea, Arghiropol și-a aruncat din mers pe trupul bondoc haina de piele și a plecat salutând ceremonios. După zece seara, când maman se așeza la telenovele și eu mă retrăgeam la lectura superficială, mă trezesc cu ea în dormitor: Știi că domnu’ Arghiropol m-a cerut azi de soție? Și ce i-ai spus? Păi, să mă mai gândesc (zâmbește cochet, pe urmă devine brusc serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se descompuneau în fileuri, în rețele, în ochiuri de plasă care nu mai puteau ține nimic... Asta când mama era în starea aceea specială, de nu puteai să-i stai în cale: suna telefonul - nu răspundea dacă nu suna-n telenovelă -, mă și mir cum Dumnezeu mânca totuși, că mie în zile ca acelea cina și prânzul luate deodată cu pâine în exces mi se opreau în capul pieptului ca un bolovan. Cel puțin în săptămâna asta știu că banii n-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o gustare, ar fi trecut pe urmă în sufragerie la un film de noapte din cele pentru adulți - culmea ar fi fost să-l găsească mama adormit pe canapea, când venea la șase dimineața chioară de somn să-și vadă telenovela în reluare... Până să rememorez episodul ajunsesem la barul fără firmă luminoasă, pe care, nedeprins cu întunericul, l-am remarcat când era aproape să mă izbesc de zid. Înăuntru, o lumină galbenă zgârcită cade pe mesele de lemn și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
l-au luat țigăncile alea, într-o seară când venea târziu de la muncă, l-au dus în colibele lor, acolo i-au dat de băut și l-au forțat să le... povestește Sevgin - eu unul n-am întâlnit decât prin telenovelele mamei un bărbat care să fie tras în treaba asta contra voinței lui, în fond nici o lipsă de voință nu-i definitivă, cui să-i spun eu asta? Și-acum mai trebuia să le plătească la țigani despăgubiri c-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să le știu cu ochii închiși în fiecare detaliu, cu firele de praf și pânzele de păianjen solidificate, cu lumina agresivă atunci când seara apăsam din neatenție pe șalterul care aprinde toate cele opt brațe (asta o stârnea pe mama din telenovela ei: Ce aprindeți, dragă, atâtea lumini, doar nu suntem nababi!) După unsprezece noaptea, pe când mă bucuram de foșnetul curat al albiturilor de pat în camera mea, cu hârtiile la capul patului pentru când mi-o veni inspirația de noapte, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aia mă sună Ilie să mă anunțe că Zina a fugit cu artiștii. Ți-am spus că mie după stingere telefoanele nu-mi mai puteau anunța decât tragedii, băgam deci capu-n nisip ca struțul. Trebuie să vină mama, de la telenovelele ei, târșindu-și picioarele în cipici... Măi băiete - îmi zice Ilie, când în sfârșit m-am deranjat la telefon, pe un ton tânguitor muiat de vin -, știi că fata aia m-a lăsat mască, a fugit cu artiștii? Las-o, măi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mese și scaune de-a curmezișul străzii principale, dar asta-i îngăduit în oraș de când au venit americanii), astăzi deja sunt în București. Mama e tot unde-am lăsat-o, în fotoliu cu trupul aplecat mult spre televizorul care difuzează telenovele și reluări, până când din pupilele ei micșorate chiar am impresia că or să erupă actorii latino. Să știi, dragă, că soacra lui Cami are vreo șapte telenovele pe care le urmărește, eu nici măcar asta nu-mi permit dacă sunt femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-am lăsat-o, în fotoliu cu trupul aplecat mult spre televizorul care difuzează telenovele și reluări, până când din pupilele ei micșorate chiar am impresia că or să erupă actorii latino. Să știi, dragă, că soacra lui Cami are vreo șapte telenovele pe care le urmărește, eu nici măcar asta nu-mi permit dacă sunt femeie la treabă (aici începea să râdă „din dinți“, râsul ei pe care trebuie să beau ca să-l suport). Nu m-am gândit niciodată că o plecare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
uiți o dată, de curiozitate!) Îți dai seama că sunt iar la serviciu, după gustul acru al băuturii de București. Acasă mama, scăpată de grijile procesului și de surprizele lui Arghiropol, părea să doarmă mai toată ziua, trezindu-se după-amiaza pentru telenovelă. Trebuie să-ți spun că nici eu nu fac altceva seara după cină, în spatele ochelarilor de TV, decât să mă las furat de somn precum soldatul în post, trezit la răstimpuri de accentele stridente ale unui film de acțiune sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
eu trebuie, cu un sentiment de autocompătimire, dar și cu plăcerea anticipativă a sezonului vodcii, să plec la serviciu la nouă dimineața, pe o lumină încă difuză. Z. putea să rămână stăpână pe casă, mai puțin camera unde mama urmărește telenovele; de fapt, ea susține că nu-i trebuie decât camera pentru citit și veceul. Puțin după mine, pleca și ea în treburile ei despre care n-am să aflu nimic. Spre după-amiază, se întorcea ca să adoarmă în clasica poziție a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de fapt nu se întâmplă niciodată asta, fiindcă în primul somn cad lăsând câteva lumini aprinse în casă - cel puțin becul de veghe din hol și în sufragerie lumina mișcătoare a televizorului refractată, înmulțită de ochelarii mamei, care își urmărește telenovela aplecată în fotoliu ca la un program de interes suprem sau parcă ar fi vrut să învețe la anii ăștia încă o limbă străină - de fapt, noi știm că nu voia decât să plonjeze într-o realitate mai comodă. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lucru, cu culorile denaturate de sudoare, și în adidași pe picioarele goale, privește drept înăuntru spre ușa cu glasvand în care s-a oprit fata cu prosop.) De ce pleci totdeauna așa, ostentativ (asta-i Zina, care subliniază neologismele), când începe telenovela? Nu plec ostentativ, zic, plec pur și simplu în căutare de ceva mai bun... - Nu vezi toată ziua „ceva mai bun“? Nu simți nevoia să te destinzi? - Nu știu cum să-ți explic ca să mă-nțelegi mai bine... Seara, într-adevăr, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nevoia să te destinzi? - Nu știu cum să-ți explic ca să mă-nțelegi mai bine... Seara, într-adevăr, când vin de la serviciu, cele zece minute cât îmi beau vodcuța reușesc să mă uit și la televizorul mic din cârciumă, chiar la o telenovelă din asta. - Bine, cedează Zina gânditoare, lăsându-se ca din pod la picioarele patului - poate judec și eu ca o femeie. Chestia e că serialele astea au un fel de politică sau cum să-i zic? feministă. - Ai observat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se pare OK emanciparea asta? - Nu știu, dar în orice caz tu-mi pari acum un tip cu vederi foarte înapoiate. Aici am izbucnit într-un râs de speriat, aruncând cartea cu cotorul în sus. - Vederi înapoiate fiindcă nu suport telenovelele... Măi Zina, tu n-ai observat că acolo nu-i viață, e numai făcătură, tragedie fabricată? - Ei da, și tu, marele expert în viață, nu suporți să vezi asta... Ia zi-mi, de exemplu, cum era viața ta înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Dumnezeu, nu, mămică, Zina o să plece-n câteva zile, n-a venit în București decât ca să... Mama se uită întrebătoare: chiar așa, de ce venise? De fapt, ea avea toate motivele să se bucure; venirea Zinei o mai scotea puțin din telenovelele ei ca să discute de-ale femeilor. Ca în seara când am venit acasă necurățat îndeajuns de mizeriile de la serviciu și am început să înghit animalic pâine, trei felii până să observ că aveam un fel de mâncare și în farfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
un ton glacial, Vai, ce urât mănânci, a pus porția ei abia atinsă la loc în cratiță, Gata, mulțumesc pentru masă, a țipat de pe hol, îndreptându-se spre camera violet inviolabilă. A ieșit de-acolo hăt, spre ora zece, pentru telenovelă, când eu a trebuit să încerc reconcilierea: Mămică, eu cred c-ar trebui să mă-nsor. De ce, ai pe cineva? Nu, zic, da’ am impresia că numai așa o să scap de problemele astea. Acum nici nu mai poți să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
atât mai mare, cu gândul la seara luminată de zăpadă, când o vom porni spre casa copilăriei, uitând fiecare de singurătatea lui. Mama parcă nu s-a mai întors din țările calde, din Mexic, Argentina, hrănită cu dramoletele eroilor de telenovelă, abia mai amintindu-și, o dată pe zi, de câte o masă normală: Da’ mâncați, dragă, ce se găsește, că nu suntem atât de săraci (și asta depinde de context; în alte situații, când aduceam, de exemplu, vorba de tradiționalele sărbători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Crăciunului, eram prea săraci, zău, haideți să mai lăsăm tradiția, se poate trăi și așa... Înjurând mărunt, mă retrăgeam devreme la dormitor sau în cămară între sticlele cu licori secrete, de unde, îmbărbătat cu o gură de vodcă, suportam până și telenovela, vreo oră până la timpul normal de culcare. Din serile prozaice, care se repetă cu variații minime de vreo cinci ani, chiar n-aveam ce impresii să extrag. Lucrasem îndârjit până-n amurg, ca o mașină fără combustibil, care dacă s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o dimineață de iarnă singur, cu tot paliativul Zina. Aseară o găsisem pe mama urmărind cu un interes care parcă nu era al ei știrile de la 19.00, pe care de obicei le lasă să treacă pe lângă ea în așteptarea telenovelei. Tocmai îi atrăsese atenția un reportaj despre teatrul ambulant din sectorul șase, evacuat dimineață de primărie. Reporterița, înfofolită în haină de blană și scoțând aburi la fiecare răsuflare, povestește detaliile: Primăria vânduse de peste un an terenul unor străini pentru spații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
altceva decât să aștepte să vadă cum o să decurgă lucrurile și să spere că o să depășească toate obstacolele. În sfârșit, Sofia dispăruse din câmpul vederii, iar camera fusese din nou cotropită de zgomot. Era clar că invitații discutau acum despre telenovela la care tocmai fuseseră martori. Alison știa că majoritatea oamenilor, de fapt, probabil că toți - inclusiv prietenii ei - considerau că ea i-l furase în mod intenționat Sofiei și, în concluzie, merita toate loviturile de care avea parte. Odată discursurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și o plictiseală mai grele decât cele din el, care nu-l lăsau să respire altceva în afara cartierului ăstuia de ghetouri din plăci de beton afumate, plin de fete și de femei ca ea și de idilele lor sordide - o telenovelă nesfârșită, cu tot cortegiul de episoade invadând cu damfurile lor scările blocurilor, palierele, bucătăriile și băile apartamentelor proletare. Se vedea prizonier fără scăpare în telenovela aia, în pofida împotrivirii dezgustate, deh, miroase, pute, asta e, unde să te duci când n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
afumate, plin de fete și de femei ca ea și de idilele lor sordide - o telenovelă nesfârșită, cu tot cortegiul de episoade invadând cu damfurile lor scările blocurilor, palierele, bucătăriile și băile apartamentelor proletare. Se vedea prizonier fără scăpare în telenovela aia, în pofida împotrivirii dezgustate, deh, miroase, pute, asta e, unde să te duci când n-ai fost niciodată nicăieri? Ce pretenții să mai ai la ăsta mic, dacă mă-sa n-a catadicsit să-l învețe la oală? Și după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
bară rău de tot. Jeff era vampirul energetic al colectivului: Își Înfigea „colții“ zdravăn În tine și te plictisea de moarte, sugându-ți treptat energia până te lăsa lat și nu mai erai În stare decât să te holbezi la telenovelele alea australiene care se dau după-masa, când moțăi În timp ce-ți digeri prânzul și, În consecință, ești mai puțin pretențios În privința calității divertismentului. Rachel avea să mă Înjure pentru că, Într-un moment de neatenție, lăsasem să-mi scape locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ar mai trebui să te epilezi în fiecare săptămână. Să vezi ce lejer ar fi! Sabina, oricât de mult și-ar fi dorit vreo două păpușele cu ochii ei de căprioară și cu părul meu ondulat, de actor sud-american de telenovele, nu credea că ar reuși să-și cimenteze relația în felul ăsta. Nu îi era teamă că aș fi abandonat-o, dar că m-aș fi luat de coniac Unirea și că mi-aș fi lăsat burtă ca protest împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
alții, serioși sau râzând, plini de viață, siguri pe forțele lor. În mai puțin de cinci minute luau și ei parte la parastasul din autobuzul blestemat. Mă simțeam ca un actor care stoarce lacrimi din ochii spectatorilor, un erou de telenovelă. În cele din urmă, câțiva smiorcăiți au început să mă privească chiorâș: ceva nu era în regulă cu mine din moment ce nu vărsam nicio lacrimă, din moment ce nu participam la durerea generală. Mi-am scos batista din buzunar și, sub privirile suspicioșilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]