714 matches
-
indică doar o direcție și o cale posibilă spre adevărată cunoaștere. Poemul, crede Barbu, se naște din emoția descoperii unui Adevăr mai înalt, prin reflecția conștientă a poetului asupra "vacuității" din centrul ființei ale, reflecție lipsită însă de orice tentă teleologica (aici Barbu se separă de Poe). Să ne amintim: în "Filozofia compoziției", poetul american pretinde că "opera s-a dezvoltat, pas cu pas, până la finalizare ei, cu precizia și implicațiile rigide ale unei probleme de matematică"60. Deși accepta raționalitatea
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cuvânt și lucru: obiectul nu este numit, ci se enumera calitățile lui. Punerea accentului pe însușiri și enumerarea lor implică descriere; și modul special de descriere a naturii practicat în secolul al XVIII-lea implică o anumită filozofie, implică o teleologic. În cartea sa despre Pope și în eseurile privind stilul poetic al secolului al XVIII-lea, Geoffrey Tillotson a cules numeroase observații pătrunzătoare de acest fel, de pildă, despre ideologia specială a stilului poetic, despre "nomenclatura lui fizico-teologică'', cum o
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
imprimă marca pe produsele sale. Proiectul științific modern însuși presupune că există în univers o ordine și că această ordine e inteligibilă, că omul se află așadar în corespondență cognitivă cu un obiect pe care nu l-a fabricat. Argumentul teleologic, referitor la un Arhitect divin care, doar el, poate proiecta ordinea complexă a universului, nu și-a pierdut puterea de persuasiune, ba, mai mult, nici verosimilitatea științifică. La baza structurilor noastre de gîndire par să se mențină, de neînlăturat, întrebarea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
prin sine însuși un gen de lege pentru propria acțiune. Ar fi inadmisibil ca numai specia umană să se sustragă acestei reguli și să nu fie guvernată de vreo lege. Legea naturală proprie omului se înscrie de asemenea în ordinea teleologică și legală a lumii, creată de Dumnezeu, ea "poate fi descrisă ca decretul voinței divine, perceptibilă prin lumina naturală care indică ceea ce este și ceea ce nu este conform cu rațiunea naturală și, prin aceasta, ceea ce este permis și ceea ce este interzis
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
o astfel de lege la fel de clară și de inteligibilă unei ființe raționale care o studiază, ca și legile pozitive ale comunităților, poate chiar mai clară"26. Ea este prezentată ca necesară, reprezentând voința divină aplicată umanității și înscrisă în ordinea teleologică a operei divine. Legea naturală exprimă, sub forma unei obligații pentru ființele libere și raționale, voința lui Dumnezeu ca lucrarea Lui să fie conservată. Prin urmare, este evident faptul că modul în care a conceput Locke legea naturală o face
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
forma unei obligații pentru ființele libere și raționale, voința lui Dumnezeu ca lucrarea Lui să fie conservată. Prin urmare, este evident faptul că modul în care a conceput Locke legea naturală o face inseparabilă de fundamentul divin și de structura teleologică a lumii. Problema cea mai dificilă pe care o ridică legea naturală este aceea a modului de cunoaștere a ei. Când studiem capacitățile umane de cunoaștere descoperim că ele sunt mai puțin solide decât par sau decât ar trebui să
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fie lăsat singur, l-a pus pe acesta sub imperiul puternicelor obligații ale necesității, convenabilității și înclinației care să îl împingă spre societate"116. Această afirmație poate fi înțeleasă în mai multe moduri. În primul rând, din punct de vedere teleologic, Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu mijloacele necesare pentru ca natura umană să se poată împlini conform scopurilor pentru care a fost creată. Astfel, omul posedă intelect (capacitate de înțelegere) și limbaj, facultăți care sunt prin excelență mijloace prin care
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ea poate apăra drepturile și proprietățile individuale. Fără îndoială, teoria lui Locke se înscrie în mitul poporului suveran, care marchează întreaga istorie a statelor moderne. Așa cum concepe el poporul, acesta este suveran pentru că existența lui de fapt comportă o dimensiune teleologică, iar definiția sa politică îi conferă o realitate de drept. Poporul nu reprezintă nici mulțime confuză și dispersată de indivizi, nici comunitatea politică formată din instituții și raporturi juridice care canalizează puterile și stabilește o anumită ierarhie a lor. El
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
comunitatea, armata necesită "o supunere absolută față de ordinele fiecărui ofițer superior, iar a nu se supune sau a contesta cele mai primejdioase și mai lipsite de rațiune ordine înseamnă chiar moartea"67. Este vorba aici de o exigență de ordin teleologic, care ține de autoconservarea comunității și de îndeplinirea eficientă a acestui obiectiv. În acest caz, avem aici un exemplu de putere absolută care este în mod rațional necesară, fără a fi însă și arbitrară 68. Ceea ce condamnă Locke nu este
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
von Leyden, "Introduction", în Essays on the Law of Nature, de John Locke, pp. 1-92, Clarendon Press, Oxford, p. 69. 45 În Al doilea tratat, Locke nu va mai relua nici demonstrația existenței lui Dumnezeu, nici justificarea existenței unei ordini teleologice a lumii. Intențiile sale s-au schimbat și preocuparea esențială vizează modalitatea de aplicare a legii naturale ca factor organizator al vieții sociale. 46 Locke, Essays on the Law of Nature, VI, p. 181. 47 Ibidem, VI, p. 183. 48
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în cazul în care luăm în considerare sisteme care funcționează pe baza menținerii unui echilibru, caz în care am avea în vedere atât sistemele homeostatice, cât și mecanismele cibernetice, adică toate acele cazuri în care putem identifica comportamente și funcții teleologice. Totuși, intuițiile noastre morale sunt contrariate de un asemenea demers care începe să pară unul reducționist, care pierde, în cele din urmă, însăși specificul moralității. Oare altă strategie ar fi mai potrivită? 2.3. Resurecția ideii de valoare intrinsecă În
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
așa cum ar fi dorințele. Cum definim dorințele astfel încât să putem vorbi despre dorințe ale altor entități decât oamenii? Dacă în cazul organismelor am putea vorbi despre dorințe într-un sens foarte permisiv al conceptului prin echivalarea dorințelor cu scopurile comportamentului teleologic, în cazul altor entități naturale apar unele dificultăți majore. Astfel, putem să ne întrebăm în mod legitim cum anume este posibil să știm ce vrea un lanț de munți atunci când se pune problema păstrării lui sau a exploatării resurselor de
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
specia umană, asemenea altor specii de ființe vii, este un element integrat într-un sistem de interdependențe în cadrul căruia supraviețuirea fiecărei ființe depinde de condițiile de mediu și de relațiile sale cu celelalte ființe vii; • toate organismele sunt centre vitale teleologice care își urmăresc binele propriu, fiecare în felul său; • ființele umane nu sunt superioare celorlalte ființe vii, nici în privința meritelor, nici în privința valorii lor inerente. Dar anumite concepții filosofice, așa cum ar fi umanismul vechilor greci, metafizica de inspirație monoteist creștină
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
sosește timpul în slăvi să-și ia avântul". Imaginea țâșnește odată cu posibilul semnificabil al venirii în lume. În lumea poemului, ceea ce se spune se arată totodată, apare ca imagine ieșită din ascunsul inaparent. Zborul înalt de aripi nu e consecința teleologică a unui act cauzal; el e păstrat ca posibilitate pură, preexistentă actului ca atare, în disponibilitatea deschiderii și a creației. Sosirea timpului se află cu netimpul eternității într-un raport de coincludere ontologică. A ne întreba când și de unde sosește
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se fi autocelebrat; adoptat, dispre?uit sau respins, func?ionalismul ocup? esen?ialul unui c�mp �n care to?i ceilal?i se situeaz? obligatoriu �n raport cu el. c? principalul adversar, marxismul (c?ruia nu-i lipsesc deloc reflexele teleologice) a ales s? se abstrag? dintr-o disciplin? c?reia nu-i recuno?tea legitimitatea, la fel ca ?i altor sisteme filosofice contemporane. S? ne imagin?m c? la ora reconstruc?iei ?i a dezvolt?rîi, cunoa?terea socialului reclamă
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
tinerilor pe un alt statut financiar și pe o nouă treaptă a lui a avea. Poziționarea educației moderne pe pregătirea tinerilor pentru intrarea în lumea informației informatizate și a economiei bazată pe cunoștințe nu este greșită, ci doar fără consistență teleologică. Fără inițierea tinerilor în fundamentele axiologice sunt șanse mari ca viitorii experți să-și rătăcească cunoștințele în problematizări false sau, și mai grav, dăunătoare umanității. Iată unde ne poate duce lipsa de congruență cu valorile generic umane. Un sondaj realizat
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
mari între practicile morale și valorile mai mult sau mai puțin diferite de la o cultură la alta. 3.1.1. Scheme conceptuale moderne și postmoderne despre etică Etica postmodernă a afacerilor se află la intersecția între două curente largi: teoriile teleologice și cele deontologice. Această afirmație nu postulează echidistanța eticismului postmodern, ci doar limitele între care acesta este poziționat. Teoriile teleologice constituie cadrul convențional pentru diferite modele de explicitare a eticii, preponderant focalizate pe rezultate, pe consecințe în detrimentul cauzelor, motivelor. Cuvintele-cheie
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
Scheme conceptuale moderne și postmoderne despre etică Etica postmodernă a afacerilor se află la intersecția între două curente largi: teoriile teleologice și cele deontologice. Această afirmație nu postulează echidistanța eticismului postmodern, ci doar limitele între care acesta este poziționat. Teoriile teleologice constituie cadrul convențional pentru diferite modele de explicitare a eticii, preponderant focalizate pe rezultate, pe consecințe în detrimentul cauzelor, motivelor. Cuvintele-cheie sunt "utilul" (tot ce este util este moral, utilitatea practică este piatra de încercare pentru adevăr) și "propriul discernământ" sau
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
propriul discernământ" sau "propria simțire", în acord cu situații și cicumstanțe. Insă, cum ar mai putea evolua lumea, cum ar putea să se îmbunătățească acțiunile și practicile morale ale umanității sunt întrebări care nu-și găsesc răspuns în contextul teoriilor teleologice. Ca urmare, criticile suscitate de relativismul etic, avansat de aceste doctrine, scot în evidență faptul că, deși practicile morale pot să difere de la o societate la alta și de la o cultură la alta, principiile etice fundamentale rămân aceleași. În plus
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
cele două axe de evoluție ale organizației: misiunea și viziunea (vezi tabelul de mai jos). Ea poziționează organizația în subiect și obiect de îmbogățire a lumii și a ei însăși. Tabel 7. Funcția transformativă FUNCȚIA TRANSFORMATIVĂ A MANAGEMENTULUI RSC Dimensiune teleologică Dimensiune instrumentală Viziune asupra organizației Leadership în domeniul de activitate Misiune (ex. excelență în ceea ce face) Viziune asupra societății și a mediului Creare de bunăstare (ex. contribuția la înlesnirea vieții celor cu nevoi speciale, la eradicarea analfabetismului, diminuarea consumurilor de
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
la eradicarea analfabetismului, diminuarea consumurilor de materii neregenerabile etc.). Obiective (ex. crearea unui telefon pentru nevăzători, inițierea unei infrastructuri educaționale în Somalia). Astfel, se poate spune că funcția transformativă a managementului responsabilității sociale corporative este în același timp instrumentală și teleologică. Aspectul instrumental este comensurabil în misiune și obiective, proiectate pentru organizație, dar și pentru societate (sub forma livrării de bunuri). Răspunde la întrebarea cum, fără a pierde însă din caracterul asimptotic al viziunii. Dimensiunea teleologică sau viziunea răspunde la întrebarea
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
în același timp instrumentală și teleologică. Aspectul instrumental este comensurabil în misiune și obiective, proiectate pentru organizație, dar și pentru societate (sub forma livrării de bunuri). Răspunde la întrebarea cum, fără a pierde însă din caracterul asimptotic al viziunii. Dimensiunea teleologică sau viziunea răspunde la întrebarea ce este în ultimă instanță important. Afacerea, mai mult chiar decât individul, are nevoie de renume, de notorietate, de credibilitate și încredere din partea celorlalți. Societatea nu transferă aceste proiecții generoase asupra corporației doar pentru că cash
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
trei caracteristici fundamentale: factualitatea, existențialitatea și decăderea. Factualitatea semnifică simplul act de existență în această lume. Cea de-a doua caracteristică, existențialitatea, se raportează la un context de timp mult mai amplu. Prin intermediul acestei caracteristici suntem direcționați, dobândim o finalitate teleologică, ne îndreptăm spre ceva anume. Decăderea face referire la dificultățile, obstacolele ce apar în existența umană. Oamenii trebuie să-și exercite capacitatea de alegere, să manifeste un exercițiu al libertății, să-și exprime o opinie clar marcată față de viitorul lor
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
de specialiști și studii dintre cele mai documentate: PRAGMATICA și SOCIOLINGVISTICA. Cercul Lingvistic de la Praga, adăugase așadar la celebrul concept moscovit, „Limba, un sistem de relații specifice”, noțiunea de „Limbă, ca sistem mobilizat spre atigerea unor scopuri, limba - ca sistem teleologic”, principiu recognoscibil între teoriile de bază pe care le enunță și pe care se întemeiază astăzi întregul domeniu al Pragmaticii Lingvistice. Funcțiile limbii teoretizate de Roman Jakobson au dus de asemeni, prin studiul funcției poetice a limbii la crearea Poeticii
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
inter-definire. Astfel, pe lângă perspectivele de studiu deja enumerate, Imagologia ar putea fi abordată și din punct de vedere traductologic, iar Traducerea ar putea fi redefinită ca o mediere sau negociere a alterității. În felul acesta, pe lângă teoriile funcționaliste, interpretative sau teleologice ale traducerii, și-ar putea face loc și o teorie imagologică a traducerii. Altfel spus, o traductologie imagologică. Urmărind suportul tehnic și instrumentar al celor două științe, descoperim echivalențe și sincronii de desfășurare a analizei, care justifică o dată în plus
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]