1,011 matches
-
complexul supravegherii” al ochiului care explorează și scanează realitatea. În fond Cătălina nu este altceva decît mitemul „comorii ascunse” vegheată de pajul Cătălin care se opune, cum este și firesc, intruziunii eroului salvator, al căutătorului de Graal, al războinicului, al temerarului care În orișice scenariu mitic vrea să-și Însușească sau să salveze din regatul maurilor prințesa Înlănțuită. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. O metafizică sublunară ochiul „ Ware nicht das Auge sonnenhaft, Die Sonne konnte es nie erblicken; Lag nicht in
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
și ale lui Ludovic al XI-lea (1461-1483), se găsește formula tipică a absolutismului francez (Car tel est notre plaisir). Ludovic al XI-lea nu s-a temut de opoziția Statelor Generale, dimpotrivă, în perioada ridicării nobilimii impulsionată de Carol Temerarul, regele le va convoca de două ori. Adunarea Statelor Generale din Nord a început, cu timpul, să se confunde cu Statele Generale pentru toată Fran-ț. Se poate aprecia că în secolul al XV-lea, pe baza datelor cunoscute, 5 din
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
principele contra burgheziei. Periodizarea în evoluția Țărilor de Jos, bazată pe modificările pe care le-a suferit instituția Adunărilor de stări, cuprinde: perioada "franceză" (1363-1477), incluzând acțiunea unificatoare a lui Filip cel Bun și centralizarea din timpul domniei lui Carol Temerarul (1467-1477); perioada domniei lui Lu-dovic al XI-lea și perioada "austriacă", în combinație cu stăpânirea spaniolă, începând cu secolul al XVI-lea380. Încă din timpul domniei lui Filip August (1180-1233) a existat "problemă flamandă" pentru Franța 381. Deși în anul 1300
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Generale nu a absorbit însă autonomia provinciilor și adunărilor acestora, care și-au păstrat dreptul de a aproba sau respinge cererile de ridicare a impozitelor. După Filip cel Bun acțiunea centralizatoare a fost continuată de o manieră absolutistă de către Carol Temerarul. Din 1468 până în 1477384 lupta intermitentă dintre regele Franței, Ludovic al XI-lea și ducele de Burgundia, Carol Temerarul, a dominat istoria Occidentului. În 1467 Liga Binelui Public adună în jurul lui Ludovic al XI-lea majoritatea marilor feudali ai regatului
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
respinge cererile de ridicare a impozitelor. După Filip cel Bun acțiunea centralizatoare a fost continuată de o manieră absolutistă de către Carol Temerarul. Din 1468 până în 1477384 lupta intermitentă dintre regele Franței, Ludovic al XI-lea și ducele de Burgundia, Carol Temerarul, a dominat istoria Occidentului. În 1467 Liga Binelui Public adună în jurul lui Ludovic al XI-lea majoritatea marilor feudali ai regatului împotriva burgundului. Consecința a fost redeschiderea conflictului dintre Carol Temerarul și stările privilegiate ale provinciilor: în 1467 a ridicat
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Ludovic al XI-lea și ducele de Burgundia, Carol Temerarul, a dominat istoria Occidentului. În 1467 Liga Binelui Public adună în jurul lui Ludovic al XI-lea majoritatea marilor feudali ai regatului împotriva burgundului. Consecința a fost redeschiderea conflictului dintre Carol Temerarul și stările privilegiate ale provinciilor: în 1467 a ridicat impozitele fără a cere consimțământul stărilor; apoi a înființat Parlamentul de la Malines, scos de sub jurisdicția Parlamentului de la Paris și suprapus Curților provinciale 385. Convocarea Statelor Generale a rămas atributul suveranului. Reprezentanții
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
și ascultau împreună propunerile, apoi deliberau separat, conform mandatului încredințat de provincii. Dacă nu întrunea unanimitatea, concesiunea votată nu obliga toate provinciile și urmau negocieri separate. Opoziția practicată asigura echilibrul constituțional între autoritatea centrală și autoritățile locale. Moartea lui Carol Temerarul a compromis acțiunea unificatoare a ducilor de Burgundia. Reacția contra centralizării și aspirația spre autonomie au determinat Statele Generale, într-un gest de mare autoritate, să se întrunească și să impună Mariei de Burgundia, moștenitoarea tronului, Marele Privilegiu (1477). Documentul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
elocventă ("Părinților mei, Carmen și Sorin, care m-au învățat să înomenesc lucrurile prin cuvinte"), volumul de debut al lui Bogdan Baghiu Evanghelia după om, Outopos, Iași, 1999 e mult mai puțin iconoclast decât s-ar crede, ținând cont de temerara sa intitulare. Încercând să inventarieze formele de raportare parodică sau cinică la modelul cultural invocat în titlul poetului ieșean, un cititor iubitor de idiosincrazii religioase nu ar putea să fie altfel decât dezamăgit de pauperitatea blasfemică a discursului. Evanghelia după
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Profeții își umilesc umbra./ Acolo înăuntru orbita și ochiul atoatestăpânitor./ Psalmii negri își caută ferestre. Așa!") sau Documentele haosului ("Templele au ars. Cei care căutau urmele lui Dumnezeu prin deșert/ se-ncălzesc și azi la micul foc al înfrângerii"), confruntarea temerară cu paradigma religioasă pare a se rotunji în Evanghelia după Corbu și alte poeme, Princeps Edit, Iași, 2006. În maniera consacrată, volumul exhibă orgoliul asumării, cu emfaza obișnuită, a unei poze de vizionar, de profet al unei noi credințe, ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cu praștii moderne de foc./ Puteam completa cu licheni tot herbarul/ și de toate aureolele boreale mi-aș fi bătut joc." În altă parte, refuzul banalității, subminarea conștientă a recuzitei convenționale (inclusiv a imaginarului liric consacrat), opțiunea certă pentru schimbarea temerară se întâlnesc cu un filon expresionist abil potențat: "Se topise cerul. M-am urzicat/ în umbrele brazilor conici./ Stelele sunt șobolanii nopții,/ morții, sgârciți și ironici.// Au mâncat castorii timpul/ și veacul moare în scrin./ Nu-mi recunosc deloc chipul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
se întoarce acasă pe strada din nord/ și privește după ana, încercând să-i ghicească formele.// Iar seara, citește un ziar uriaș/ cu pagini galbene/ și se gândește la trădarea cuvintelor". Să rețin, în fine, una dintre cele mai originale, temerare, dar și mai sensibile definiții ale poeziei, cea dintr-o surprinzătoare ars poetica inclusă în ciclul Douăsprezece despărțiri, în care amestecul de melancolie, (auto)ironie și ingeniozitate imagistică nu umbrește, ci, dimpotrivă, potențează o rară sensibilitate poetică: "Să prind clipa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trăsături aparte, diferit de cel rondist și de cel derobertisian, dar asemănător cu cel ungarettian.178 Aventură poeziei ermetice între exacerbarea trăirii și negarea ei a găsit un model nu în acel Leopardi reluat de 'La Ronda', ci în cel temerar, recuperat de Piero Bigongiari în premisa eseului sau din tinerețe, unde afirmă utilitatea poeziei nu ca instrument ci că fel de a fi, nu ca produs, ci că trăire. Recuperând tehnicile și concepțiile înaintașului tânăra generație de creatori a recurs
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fost cu atît mai valoroase în context eforturile extraordinare ale acestui părinte extraordinar, fostul papă Ioan-Paul al II-lea, de a deschide în spirit ecumenic biserica catolică spre ortodoxie, spre protestantism, spre iudaism, spre islam, spre budism, într-o încercare temerară de a ne spune că Dumnezeu e Unul și că trebuie să-l căutăm împreună. Lumea arabă dă impresia de încremenire în trecut, un trecut e adevărat glorios, cînd toleranța, știința și cultura se simțeau acasă în spațiul musulman, de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
omogenă, coerentă. Reconstrucția înseamnă centrarea spre zona interiorității, neignorând forțele și legile exteriorității. Prima secțiune, Introducere în deconstrucția canonului, este constructul teoretic, eșafodajul fără de care aflăm din mărturisirile Alinei-Iuliana Popescu lucrarea nu ar fi putut să înceapă. E o călătorie temerară printre definițiile și clasificările făcute, de-a lungul vremii, de teoreticieni, istorici și critici literari, de scriitori. Dintre toate, autoarea zăbovește, în această secțiune a lucrării, cel mai cu folos, asupra opiniei lui Mircea Martin despre canonul estetic. Distincția dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
XX-lea, miza șocului provocat cititorului depășind net miza beletristică. Teroarea din opera lui Beneș, atâta câtă este, se găsește diseminată, cred, în două nuvele de un exotism poesc, ambele prezente în volumul Semn rău (1943). Prima dintre ele, Wilhelm Temerarul, duce de Brabant, pare o înscenare în registrul hard al basmului Flautistul din Hamelin. Ducatul lui Wilhelm nu poate prospera precum celelalte cetăți vecine din pricina numărului mare de șobolani care îl bântuie. Toate încercările de a-i stârpi pe paraziți
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
acolo, pierzându-se în cenușiul câmpului". Urmează, previzibil, o perioadă de destindere, de pace, în care oamenii muncesc cu energie, sporindu-și averile. Într-o zi însă, un călător zguduit descalecă în cetate și anunță invazia iminentă a șobolanilor. Wilhelm Temerarul își îndeamnă cetățenii să lupte alături de soldați împotriva nesfârșitelor șiruri de inamici și să învingă o dată pentru totdeauna: "O clipă doar se păru că năvala poate fi oprită. Dar șobolanii, care erau de-o ferocitate îngrozitoare, deveneau dușmani de neînvins
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
încât casele și zidurile, străzile și cadavrele oamenilor păreau că se mișcă. Și valuri, valuri, nesfârșite șiruri treceau mereu peste ziduri. Iar orizontul de jur împrejur era tot mai roșu, ca un cerc viu de foc ce cotropea cetatea". Wilhelm Temerarul singur, profitând de îmbulzeala ultimului asalt, reușește să se refugieze și să se zăvorască într-un coridor subteran, acolo unde sălășluia vrăjitoarea cetății. Șobolanii pătrund în sala tronului, unde, într-o parodie anticipând, prin pronunțatele contururi distopice, Animal Farm, "un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
sala tronului, unde, într-o parodie anticipând, prin pronunțatele contururi distopice, Animal Farm, "un șobolan mai frumos și mai sprinten, cu chip mai arătos și cu uitătură mai semeață", devenit căpetenie ad hoc, proclamă cu emfază victoria. Informat că Wilhelm Temerarul a scăpat totuși, proaspătul zbir cere nimicirea ultimului om. Printr-o stranie inversiune de roluri, șobolanii înspăimântați își anunță stăpânul că Wilhelm se apropie și că el nu poate fi ucis, fiindcă "s-a schimbat". Metamorfoza este uluitoare: "chiar atunci
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
s-a schimbat". Metamorfoza este uluitoare: "chiar atunci, într-o liniște și-o înmărmurire ce cuprinse toată încăperea, se putu vedea intrând în sala tronului, singur și șchiopătând, un șobolan mare și roșu, care semăna leit la chip cu Wilhelm Temerarul, Duce de Brabant". Terifiantul cu substrat (aparent) de poveste se sfârșește într-o parabolă cu nuanțe politice, anticipând, straniu, romanul Șobolanul, elaborat, în 1979, de Andrzej Zaniewski. De altfel, în articolul consacrat autorului în Dicționarul scriitorilor români, se deplânge "mobilizarea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
regiunilor din nordul și respectiv din răsăritul continetului. S-au schimbat și raporturile antice dintre sat și oraș. Orașele medievale erau în jurul catedralelor, universităților și ale unor ateliere tipografice și alte manufacturi ce prefigurau industriile mașiniste "moderne". Exploratorii iscoditori și temerari au găsit noi drumuri spre piețele de desfacere a produselor regatelor proprii, de aprovizionare cu produsele oferite de Orient, apoi și de Lumea nouă, extrem-occidentală, redescoperită la finele secolului al XV-lea. De aici s-a trecut treptat la lumea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în luxosul cartier al Blachernelor. Este posibil ca, de aici, pe filieră otomană, tradiția să fi ajuns și în spațiul românesc, fapt sugerat de Gheorghe Brătianu încă din perioada interbelică: „(...) aceste diviziuni (ciastiile; n.n.) sunt, fără îndoială, de origine turcă”. Temerara și imperfecta noastră digresiune are menirea de a aduce în atenția cercetătorilor o posibilă ipoteză privind originile antice ale ciastiilor românești și, implicit, a celor băcăuane. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX lea, creșterea teritorială a orașului
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
intra în zodia Vărsătorului, care va fi "o mare epocă a Spiritului". Înțelegem așadar concluzia la care ajunge Jünger: adevăratul interlocutor al Pământului nu este intelectul cu proiectele sale titanice, ci Spiritul ca potență cosmică. Și înțelegem noua sa intenție temerară: depășirea nihilismului prin reparcurgerea inversă a etapelor pe care Comte le atribuise dezvoltării cunoașterii umane, de la știință la metafizică până la regăsirea religiei și mitului, cu imaginile lor pline de forță. Heidegger care încă de la începutul anilor '30 s-a ocupat
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
o astfel de stare sufletească în regele trac? Noi suntem de părere că Ovidiu trebuie să fi avut măcar câteva slabe indicii pozitive care să-l determine să riște o sugestie atât de periculoasă, altfel acțiunea sa ar fi fost temerară, de-a dreptul contraproductivă: Cotys i-ar fi putut dezvălui totul lui Augustus, iar acesta ar fi avut un motiv în plus pentru a nu fi deloc îngăduitor cu sulmonezul. Procedând astfel, poetul trebuie să fi fost conștient că taie
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
rușineze. Și pentru Fabia trebuia să conteze ceea ce conta și pentru Ovidiu: nu cauza relegării, ci pedeapsa în sine reprezenta adevărata parte rău famată din viața poetului. Exemplificările mitologice vin să confirme și mai bine această interpretare a noastră. "Când temerarul Capaneu a murit de o lovitură neprevăzută, Evadne s-a rușinat de soțul său? Și când regele lumii (Jupiter) a stins focul cu fulgerele sale, Phaeton nu trebuia să fie renegat de ai săi? Semele nu s-a înstrăinat de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
creativități autentice, de la nivelul căreia să vorbească nestingherit despre sine (Memoriile marchează momentul de grație), scriitorul a nutrit încă de la debut ambiția obiectivării (expresie a bovarismului teoretizat în cărțile de doctrină), experimentând mai întâi postura de autor dramatic, cu intenția temerară de a privi lumea de undeva, din afara propriului eu ("de peste prag"), ca simplu spectator. Prin urmare, titlul sugerează foarte elocvent caracterul teoretic, abstract, al unei drame (amoroase) la care scriitorul nu participă nici măcar prin delegație, în ipostaza acelui personaj predilect
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]