672 matches
-
cădea Paștele. Încă din ultimele zile ale lui martie, cerul la Napoli era de un azur dens și limpede drept care ușile fuseseră date de perete și ferestrele larg deschise; amorțeala dispăruse, dar numai lumina amiezii putea să ajungă în pragul tenebros al celulelor. Tommaso se gândi că i se apropie sfârșitul: probabil că hotărâseră să-l ardă pe rug, așa cum se întâmplase cu Pucci și Bruno. Temnicerii erau mai politicoși, mai omenoși, nu-l mai bruscau. Oare fiindcă Paștele înseamnă împăcare
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
scuipați. Aha, sosesc îngerii să dezlănțuie ploaia, se-apropie Potopul cel mare spre a vă îneca. Incendiul n-a avut urmări. Fața lui Tommaso era înegrită de funingine și părul oleacă pârjolit, altfel doar pereții căpătaseră o înfățișare și mai tenebroasă. Înălțimea Voastră Aldobrandini, călugărul acela poate că e nebun de adevăratelea. XI Tommaso reușise să se salveze de rug înscenând nebunia, fără să se căiască deloc, fără să se plece în fața persecutorilor săi. Când acestora nici prin gând nu le
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
gesturilor, stilizările aleatorii anatomice, împing imaginea picturală în zona paroxismului. Lângă genunchiul monstrului, o siluetă minusculă de femeie privește în pământ, așteptând resemnată sfârșitul. Astfel înțelegem cum contrastele de forme pot trece din zona decorativului plăcut, ilustrativ în zona tragicului tenebros. Arta lui Goya este un strălucit exemplu. * * * După naufragiul vaporului care-l purta în călătorie, Gulliver se trezește. „Când mă deșteptai, se făcuse ziuă, încercai să mă ridic, dar în zadar. Mă culcasem pe spate și m-am trezit cu
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
cu o mare semnificație este reprezentat de Faust și Mefistofel, pe care, Într-o anumită privință, Îl putem apropia de dubletul Oedip și Sfinxul. Faust este spiritul clar, luminos, rațional, cel care caută să dezlege misterul, pe când Mefistofel este spiritul tenebros, irațional, al Inconștientului pulsional. În aceeași serie se Înscrie și dubletul Don Quijote și Sancho Panza, În care vedem diferențierea și complementaritatea dintre spiritul aventurier, expansiv, imaginar și spiritul practic, imediat, limitat strict la realitate, rezervat și supus, lipsit de imaginație
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
civilizațiile date. Fr. Nietzsche distinge, În spațiul culturii clasice elene, două tipuri fundamentale care ilustrează și două atitudini față de viață, două mentalități și două modele umane: tipul apolinic, spiritul luminii, al rațiunii clare și al ordinii și tipul dionisiac, spiritul tenebros al beției orgiastice, al visului, dansului și al senzualității dezlănțuite. Primul este emblematic ca reprezentare pentru supraeul moral, iar al doilea pentru inconștientul primar pulsional. La tipurile deja menționate, O. Spengler adaugă un al treilea tip fausticul, al ființei umane
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În primul rând ordinea și disciplina, spre deosebire de tipurile grec și latin care aspiră către libertate. Tipul slav Tipul slav are o complexitate particulară, se apropie de tipul german, dar este opus acestuia ca sistem de valori. Acest tip uman este tenebros, pasional, sfâșiat de patimi, cultivând suferința ca pe o condiție și nevoie a mântuirii. Spre deosebire de tipul german care cultivă valorile morale și aspirațiile supraeului, așa cum le vedem la Zarathustra lui Nietzsche, tipul slav cultivă pasiunile abisale ale inconștientului, asemenea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Goethe, Faust IĂ: „O parte sunt dintru acea putere Ce numai răul Îl voiește, Însă mereu creează numai bine. Astfel cum tot ce voi numiți păcat, Distrugere și rău E Însuși elementul meu”. Spre deosebire Însă de Mefistofel, personificarea pulsiunilor tenebroase ale inconștientului, Margareta este simbolul virtuților morale ale frumosului și binelui, al purității și perfecțiunii, pe care Faust le vede În felul următor (J. W. Goethe, Faust IĂ: „Frumoasă-i, Doamne! ce copilă! N-am mai văzut asemenea făptură. Are
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sine. Direcțiile sunt Însă diferite. Afirmarea presupune Înfruntarea, victoria asupra destinului. Este actul eroic. Negarea presupune suferința, Înfrângerea persoanei În fața destinului. Este un act care sfârșește tragic. Eroul este simbolul forței luminoase, vitale, care Învinge. Persoana tragică este simbolul forțelor tenebroase ale morții care anulează pe cel care se opune. Între cele două situații ontologice, trebuie permanent să vedem omul. Antinomia persoanei ni se revelează Între eroic și tragic, considerate ca două ipostaze egal posibile de a fi ale acesteia. Eroul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
momentul insinuării perfide a lamentației, o schimbare de registru și de tonalitate a se vedea rescrierea ironică, deși nu mai puțin sensibilă, a bocetelor populare în câteva texte sau refugiul într-un alt spațiu al recluziunii, al interiorității mai puțin tenebroase. Celălalt uter, cealaltă față a ultimei patrii în care își recapătă întotdeauna forțele este cuvântul. Asociindu-și eșuarea pe terenul cuvintelor cu naufragiul lui Robinson, poeta nu face altceva decât să dea glas convingerii în forța logosului de a supraviețui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sub formă de comuniune și cu comunicare a Ființei pare să se justifice de la sine" Poezia Ființei: de la Hölderlin la Paul Celan). Pe urmele lui Baudelaire, care percepea poezia ca "vrăjitorie evocatoare", ca funcție sacră, prin care se poate revela "tenebroasa și profunda unitate" a lumii, poetul orfic ieșean pare, într-adevăr, a avea certitudinea existenței unor analogii secrete dintre om și univers. Peste tot în cărțile sale strecoară dovezi ale încrederii în hieroglifele originare care ar atesta, pe de o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o intrigă sentimentală, ca toate marile romane din secolul al XIX-lea. Petrini o cunoaște pe Matilda, soția prietenului său, poetul Petrică Nicolau. E o femeie voluntară și imprevizibilă. Căsnicia cuplului Nicolau este un infern. Poetul are o fire sucită, tenebros de bănuitoare. Căsătorit, este dominat de tatăl său, autoritar și absurd. Matilda nu e însă o inocentă, umorile ei sunt teribile, inventivitatea ei în rău nu are măsură. Petrică este, în varianta dată de el însuși, un martir, iubirea nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
în ea "acea feerie stranie a dinamismelor tumultului și a arborescențelor carnagiului". Lupasco scrie: "Appel este pictor al infra-vitalului, al infra-carnalului, iar tușele sale atît de vii sunt ca dușmanul, principiu al însăși existenței sale, pe care îl pretinde zămislirea tenebroasă a vieții". Appel ne-a lăsat un frumos portret al lui Lupasco, ce poate fi văzut pe Internet 37. De asemenea, tabloul lui Appel "Portret al lui Michel Tapié și Stéphane Lupasco" se află la Staedelisch Museum d'Amsterdam 38
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
solidaritate ce promite să includă straturi tot mai ample. Un program anticomunist s-a putut forja în aceste zile, mai strâns, mai coerent, cu participarea a zeci și sute de vorbitori interesați să atribuie momentului de față, după lunga și tenebroasa epocă a dictaturii, adevăratul său rost. Timișoara a produs această limpezire. Piața Universității din capitală i-a dat suflul necesar pentru a se extinde asupra țării însăși, într-un moment când aceasta simte nevoia unui program susceptibil a-i asigura
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
prima etapă a poeziei lui S. O schimbare radicală se constată însă odată cu Melancolii inocente (1969), care probează frecventarea intensă a expresionismului german. Imaginea se desfășoară acum tentacular, discursul devine din liniar bidimensional, iar instantaneele fotografice se transformă în viziuni tenebroase: „se înfiripă zgomote care de-abia înspre zori / au sânge de zgomote Doamne, scrâșnetul ușii / este un geamăt al lumii - / nemărturisit și ascuns în pietre spălate de foc // și când se scoală cu toții iar clopotul anunță nașterea luminoasă a graiului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
muritori, simbol al intențiilor reale din sufletul uman ."9 Dumnezeu o creație a supraconștientului își dezvăluie dorințele prin mijlocirea Fiului. Prin intermediul celor două personaje testamentare vorbește, de fapt, vocea sufletului uman. În cazul lui Iisus, ea parcurge drumul transfigurării subconștientului tenebros în supraconștientul majestos. Mîntuitorul "a învins tentația demonică (subconștientul) și a realizat elevația divină (supraconștientul) a naturii umane..."10 Iisus a devenit susține Paul Diel în deplină contradicție cu tradiția dogmatică omul "divinizat" simbolic, "omul-dumnezeu".11 Interesantă îmi pare a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
închide odată cu vârsta); - în sens negativ, teama de a fi murdărit, vinovăția, pulsiunile percepute ca fiind murdare și reprobabile. Gri Griul, în scenariul oniric, semnifică adesea rătăcirea. Exprimă și nuanța, măsura justă, precum și compromisul. Dar evocă și lumina voalată, întunecată, tenebroasă. Cuprinde ceea ce este între zi, înțelegere, soluții, și noapte, neînțelegere, îndoială. Galben Galbenul exprimă în vis ideile de lumină, claritate și căldură. Poate indica înțelegerea, eliberarea sau recolta. Simbolistica galbenului este mai ales legată de cea a soarelui. Ea are
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
să facă în ciudă părintelui său: "la dînsul moi, molatece, mlădioase fiind toate, și port, și mișcări, și grai"; "cuta sastisită a buzelor, [...] puterea nărilor, [...] acea privire tulbure"; "oropsit de la naștere, crescut pe mîini străine, surghiunit apoi"; "fire pătimașă, întortocheată, tenebroasă"; "nici o încredere la el în virtute, în cinste, în bine"; "la cîțiva pași de Podul Mogoșoaiei, într-o uliță singuratică, în umbra unei bătrîne grădini"; "fără lăbărțări, razne și prisosuri"; "soitar obraznic [...], băiat deștept [...], băiat bun"; "giolar, rișcar, slujnicar"; "frumusețe
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
fi fost străin de asasini. Sigur, în realitate a fost altfel: Culianu a fost ucis la peste cinci ani de la moartea lui Eliade, dar probabil nu fără legătură cu moștenirea Gărzii de Fier și cu strania reîncarnare a acesteia în tenebroasele ritualuri punitive ale Securității pseudonaționale. Cititorul obișnuit va „traduce” automat juxtapunerea în relație cauzală. Poate că asta a și vrut „Chick”. În concluzie: e normal ca Bellow să-l condamne pe Eliade pentru episodul său legionar și pentru tăcerea sa
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cât nu se póte citi pe ele" (Haret, 1903, p. 48). Astfel se face că pereții prăpădiți ai sălilor de clasă deveneau iconostas de chirpici pentru sfinții războinici și mucenicii eroici ai istoriei naționale. Întunericul fizic ce domnea în cocioabele tenebroase care erau cele mai multe școli sătești era contracarat în acest mod de străluminarea simbolică iradiată de gloriosul trecut românesc depictat în tablourile istorice. În acest tulburător clarobscur trebuie să se fi desfășurat orele de clasă la țară, în care pruncii de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
două categorii de personaje se completează, oferind tabloul unei lumi ficționale diverse. În toată literatura Evului Mediu cunoaștem o atitudine ambivalentă față de femeie, un fel de polarizare a locului pe care trebuia să îl ocupe: fie în adâncurile cele mai tenebroase, fie pe un soclu, de pe care să fie adulată. „Dacă tradiția misogină a gândirii medievale poziționa femeile într-un abis, convențiile dragostei curtenești, ca și cele ale cultului Fecioarei Maria, au fost mereu privite ca dăruindu-le un loc elevat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
an); numărul și procentajul secvențelor violente pe oră (într-o zi); numărul și procentajul actorilor principali implicați în acte de violență de diferite feluri (omucideri, tâlhării, bătăi etc.), actori ca eroul/falsul erou, agresorul/victima, donatorul/auxiliarul, generosul sau tolerantul, tenebrosul sau killer-ul, arbitrul etc. În prima etapă s-au măsurat indicatorii conținuturilor violente astfel: ● pe cele trei intervale orare menționate; ● pe tipuri și forme de violență „reală” și „ficțională; ● genuri și tipuri de emisiuni (informative, filme de cinema, telefilme și
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
cu supranaturalul divin, ca în cazul profetismului sau al divinației oraculare. În sensul acesta Pythia, la greci, și Sybila, la romani, devin personaje emblematice, simboluri ale exemplarității nebuniei, respectată, temută și ascultată. Luciditatea vizionară a profeților Vechiului Testament, precum și extazul tenebros al profeteselor oracolului de la Delphi sau al sibilelor romane, sunt „semne” trimise oamenilor de divinitate, cărora aceștia trebuie să se supună și pe care trebuiau să le urmeze. „Delirul profetic” se întemeiază la originea sa, ca act cultural, credința că
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rol deosebit de complex în existența individuală, cât și în cea socială, pe care ignorându-l, refuzând să-l vedem și să-l înțelegem, vom avea numai o imagine parțială a omului. Valoarea psihopatologiei constă tocmai în revelarea acelei laturi ascunse, tenebroase, a spiritului care, pierzându-și lumina rațiunii, se cufundă în întunericul nebuniei, al iraționalului. Un asemenea motiv tematic ne este oferit de psihopatologia experimentală. S-ar putea ca acest termen să surprindă, mai ales că am afirmat anterior în această
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de vizibilitate pe care le-a găsit de cuviință; au sprijinit proiectele majore pentru țară (intrarea în NATO și UE), și nu un guvern anume, afirmându-și astfel bunacredință și eliminând, în acest mod, orice interpretare insidioasă privind posibilele scopuri tenebroase pe care Casa Regală le-ar fi nutrit la adresa românilor; și-au recuperat cu demnitate ceea ce era legal și li se cuvenea evitând șicanele și tergiversările umilitoare la care i-ar fi supus o justiție dirijată (în plus au afirmat
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
femei sau bărbați), cât pentru ceea ce semnifică el, dintr-un punct de vedere oarecum epidemiologic, pe scena publică românească. În primăvara anului 1990, din inițiativa celor care luaseră puterea în România (Iliescu, Brucan, Roman, Militaru), în condiții care au rămas tenebroase până astăzi, este lansat și legitimat discursul agresiv-contondent al presei, devenită, după scenariul obișnuit bolșevic, instrument de manipulare a maselor și de extincție a opoziției politice. Într-o veche tradiție a presei violente interbelice, pusă pe extorcare și pe asasinarea
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]