4,773 matches
-
hegemonie, intelectuali sau revoluție pasivă au fost folosite în studierea transformismului. Pentru Gramsci, transformismul reprezintă absorbirea progresivă din partea blocului moderaților nu numai a grupurilor aliate, ci și a celor adversare. Această politică s-a manifestat în plan parlamentar 15. Astfel, teoreticianul sard a criticat transformismul deoarece acesta împiedicase punerea în practică a soluțiilor revoluționare pentru rezolvarea oricărei probleme acute cu care națiunea italiană se confruntase 16. Rezultatul acestei "direcții" exercitate de moderați a fost caracterul "pasiv" al revoluției italiene 17. Pe parcursul
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
indirecte, până la măsuri cu caracter polițienesc și lovituri de stat. Gramsci a fost interesat să analizeze mișcarea fascista, pentru a înțelege legătură intrinseca între criză statului liberal, eșecul Risorgimentoului și instituirea regimului că forma a revoluției pasive. Ipotezele promovate de teoreticianul sard sunt următoarele: 1) apariția fascismului se datoreaza revoltei micii burghezii ce a avut loc odată cu încheierea Primului Război Mondial, pentru cucerirea unei poziții economice independente; 2) colaborarea dintre reacțiunea agrara și capitalismul industrial stă la baza apariției, organizării și ulterior al
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
de apărare a clasei burgheze" 24. În acest spirit, Gramsci arată că: "noi avem o avem o explicație de clasa a fascismului, că este o jucărie în mâinile forțelor economice dominante 25... fiul spiritual al lui Giovanni Giollliti..." 26. Pentru teoreticianul sard, regimul democratic de dinaintea apariției fascismului era în realitate o dictatură, deoarece legalitatea nu există, atâta timp cât a acceptat condițiile de sclavie la locul de muncă impuse muncitorilor și țărânilor, iar reacția la toate mișcările democratice au fost masacrele realizate de
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
a tipului de guvernare liberal. Este un moment istoric anunțat de Marx și Engles în lucrările lor, însă, trebuie să observăm că acesta nu s-a declanșat în spațiul economico-politic preconizat de aceștia, respectiv Anglia, și din motivele pe care teoreticienii le-au invocat. În Italia unificată, pe parcursul celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, s-a observat un proces interesant, prin care, la nivelul funcțiilor cu caracter administrativ, locale sau centrale, s-a produs fenomenul de meridionalizare
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
este specialist în istoria gândirii politice fiind membru al Comisiei care se ocupă cu editarea la nivel național a scrierilor lui Antonio Gramsci. De-a lungul timpului a publicat mai multe studii și cercetări dedicate personalității și gândirii politice a teoreticianului sard. Dintre acestea amintim volumul colectiv intitulat sugestiv: "Cercetări asupra Caietelor dispărute, renunțări, renegări, trădări: legende sau adevăruri" la Accademia University press în anul 2014. Demersul autorilor a fost acela de a face lumină în multitudinea de bârfe de tip
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
de a explica contemporanilor cauzele înfrângerii Partidului Comunist Italian, în raport cu mișcările reacționare ce s-au regrupat în jurul fascismului. Pornind de la această asumare a înfrângerii ce a fost atât personală, cât și ideologică, în condițiile în care a fost liderul Pci, teoretician sard meditează asupra mișcării revoluționare la care a participat. Trebuie să afirmăm că, gândirea politică gramsciană este de sorginte italiană, chiar și atunci, când se referă la teme ce sunt specifice spațiului nord-american cum este fordismul de exemplu. Acesta îl
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
revoluționare la care a participat. Trebuie să afirmăm că, gândirea politică gramsciană este de sorginte italiană, chiar și atunci, când se referă la teme ce sunt specifice spațiului nord-american cum este fordismul de exemplu. Acesta îl analizează prin ochii unui teoretician ce își pune problema raportului dintre cetățean și stat, dintre muncă și proprietate, etc. La Gramsci, temele de reflecție se încadrează în temă mai largă a fenomenului risorgimental în care sunt folosiți termeni, concepte, categorii, noi sau reinterpretate. Pentru a
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
navete", oameni cărora le zboară, amestecate, gîndul și vorba, dialoguri diverse, fire care se leagă sau poate nu. Și un ,program": ambiția de-a scoate, din resursele de narativitate ale unor situații ciobite, incomplete, o poveste. Aici e diferența. Optzeciștii, teoreticieni chibzuiți (mă gîndesc acum la Nedelciu, Babeți, Mihăieș, dar pot fi foarte bine alții...), planificau o narațiune ŕ venir, la capătul unor laborioase preparații, ca să aibă surpriza că, sfidînd pensele lor de legiști ai hîrtiei, ea șiroia, afurisită, pe lîngă
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
eliminând unele cuvinte dure, de origine slavă. în prima jumătate a secolului al 19-lea a început o perioadă de “iluminare” în România. Au fost traduse cărți ale unor scriitori din vest, ca: Racine, Moliere, Lemartine... în acea perioadă, scriitorul teoretician român, Ion Heliade Rădulescu și-a scris opinia cu privire la purificarea limbii literare românești. El a vrut “să ne unim în scris și să ne facem pentru noi înșine o limbă literară.” Mișcarea Heliade a început prin selectarea cuvintelor italiene și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
afară și imposibil să învețe câte ceva, cât de cât, și care acum sunt mari șefi, să fie decretați peste noapte sclavi și trimiși la parterul social... Ce satisfacție pe noi să vedem, tot la t.v., lectica maestrului Iordache, faimosul teoretician al funcției virgulei în limba noastră, dusă la trap de mardeiași avansați. Parcă îl văd pe unul sau pe altul că sare și ne dă în judecată pentru că l-am jignit. Vorba lui Păstorel: țoapa română nu mai e țoapă
Corectură necesară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11052_a_12377]
-
Facultatea de Științe Politice și Administrative Universitatea "Petre Andrei" din Iași ISSN 12219762 SUMAR EDITORIAL Apariția statului modern italian și problema întârzierii istorice Ioana CRISTEA DRĂGULIN 5 Profezia e politică în Aldo Capitini Alessandro LATTARULO 17 Fenomenul fascist în viziunea teoreticienilor marxiști Sabin DRĂGULIN 47 INTERVIU Relansarea proiectului de integrare europeană presupune o luptă politicoculturală cu ideologia neoliberala Interviu cu Profesorul Angelo Chielli Sorin BOCANCEA 55 VARIA John Milton: Puritan Tradition and Political Languages în XVIIth Century Lăură MITAROTONDO 69 Marea
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
di Aldo Capitini, Kore University Press, Leonforte (En), 2011. Tronti, Mario, senza titolo, în ĂĂ. VV., Politica e Profezia. La prima scuote, la seconda squarcia, Nuova Iniziativa Editoriale, Romă, 2005 Voltaire, Dizionario filosofico, Newton, Romă, 1991. Fenomenul fascist în viziunea teoreticienilor marxiști [The Fascist Phenomenon Viewed by Marxist Theorists] Sabin DRĂGULIN Abstract. The author of this historiographical study aims to present some of the most interesting Marxist authors' theses that have analysed the Fascism în the interwar period. The goal of
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
avut un puternic caracter ideologic, fie că veneau de la dreapta sau de la stânga politică. Pe parcursul acestui articol intenționeză să prezint prin intermediul metodei descriptive unele dintre cele mai importante teorii care au prezentat și analizat fascismul. Primele reacții au provenit de la teoreticienii marxiști deoarece, Revoluția din Octombrie 1917 și câștigarea puterii politice de către bolșevici în Rusia țarista a permis, pentru prima dată în istoria umanității, apariția unei puteri politice care se revendică de la conceptele de dictatură de clasă și de dictatură a
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
prima dată în istoria umanității, apariția unei puteri politice care se revendică de la conceptele de dictatură de clasă și de dictatură a proletariatului. În plan ideologic, apariția fascismului a poziționat cele două mișcări politice pe poziții antagoniste. De aceea, primii teoreticieni care au atacat mișcarea și ideologia fascista au fost cei situați la stanga politică. Acuzațiile acestora, îndreptate împotriva fascismului se refereau cu precădere la funcția politică a acestuia, care era aceea a menține exploatarea de clasa a burgheziei în dauna proletariatului
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
treia cale, o a treia forță care avea ca putere motrice mică burghezie care era "împotriva ambițiilor egalitariste a clasei muncitoare și care se regaseau într-o accentuată criza economică datorată efectelor depresiunii economice"15. Unul dintre cei mai importanți teoreticieni marxiști italieni a fost Antonio Gramsci. Notorietatea gânditorului sard s-a afirmat cu precădere după încheierea celui de - Al Doilea Război Mondial. Destinul personal și politic pe care evenimentele tumultuoase din perioada interbelică le-au rezervat tânărului teoretician marxist au
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
mai importanți teoreticieni marxiști italieni a fost Antonio Gramsci. Notorietatea gânditorului sard s-a afirmat cu precădere după încheierea celui de - Al Doilea Război Mondial. Destinul personal și politic pe care evenimentele tumultuoase din perioada interbelică le-au rezervat tânărului teoretician marxist au permis că ideile sale să fie cunoscute, cu precăderea, după încheierea celei dea două conflagrații mondiale. Abordarea pe care o are Gramsci în raport cu mișcarea și ideologia fascista se desfășoară pe două linii principale: prima dintre acestea se înscrie
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
Vincenzo Cuoco, Gramsci realizează o analiză interesantă a modului de influențarea a maselor, a tipului de activism politic și a raportului dintre societatea civilă și autoritățile statului. Conceptul de revoluție pasivă este nodal în abordarea gramsciană deoarece, prin intermediul acestui concept teoreticianul sard reușește să realizeze o teorie prin care a demonstrat că particularitățile istorice și geopolitice care au condus la apariția statului modern italian, menținerea raportului de inegalitate dintre Nord și Sud, introducerea "transformismului" de către guvernele liberale de drapta sau de
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
politice se construiseră dea lungul timpului în baza unor ideologii politice care, desi aflate pe poziții diferite și opuse aveau ca punct comun concepția menținerii regimului constituțional parlamentar și lupta pentru revendicări politice menite să asigure pacea socială. Concluzii Concepțiile teoreticienilor marxiști prezentați pe parcursul acestui studiu își cvalibrează criticile aduse fascismului pornind de la paradigmă luptei de clasă. Pentru aceștia, există două clase situate pe poziții opuse, burghezia (identificată prin intermediul clasei mijlocii) și proletariatul. Apariția fascismului se datoreaza intrării în criză a
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
utilizate în perioade și culturi diferite în ceea ce privește evenimentele politice ale ultimilor 5000 de ani. Autorul relevă faptul că nicio perioadă istorică nu a fost privată de propagandă politică și că nimeni nu a fost vreodată imun la această 8. Majoritatea teoreticienilor consideră că secolul XX a fost momentul în care propagandă politică și-a atins apogeul. Astăzi această tehnică de persuadare nu mai are neapărat sensul secolului trecut, ci mai degrabă o percepem că publicitate sau reclamă, conceptul de propagandă fiind
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
cotidiene, poate consolida sentimentul comunitar al cetățenilor din diverse state europene, sentimentul de apartenență și de loialitate la o organizație pe care, deocamdată, multi dintre ei o percep că o entitate abstractă, față de care nu se simt angajați existențial 11. Teoreticienii au constatat că "niciuna dintre națiunile Uniunii Europene nu vrea, pe bună dreptate, să moară" în numele unei identități europene inexistente 12. Europa este încă este văzută ca o entitate abstractă, îndepărtată de cetățeni, a cărei identitate culturală trebuie construită, prin
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
eds.). Social identities: Multidisciplinary approaches, Routledge, New-York, 2004, pp. 145-161, Bibliografie Antonesei, Liviu, "Modernitatea, globalizarea și dialogul culturilor privite din perspectiva educației interculturale", în Cozma, Teodor (coord.) O nouă provocare pentru educație: interculturalitatea, Editura Polirom, Iași, 2001. Andrew, Jones, Globalizarea. Teoreticieni fundamentali, Ed. C.A.Publishing, Cluj-Napoca, 2011; Baycroft, Timothy, "European Identity", în Taylor, Gary and Spencer, Steve (eds.). Social identities: Multidisciplinary approaches, New-York, Routledge, 2004; Buchanan, James M., Richard E. Wagner, Democrația în deficit. Moștenirea politică a lordului Keynes, Editura
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
în 1997), un stagiu de studii aprofundate la Geneva (în 2002), Adrian Tudurachi este acum cercetător la Institutul "Sextil Pușcariu". Având fizionomic o vagă asemănare cu Mircea Martin, tânărul literat clujean, fire discretă, rezervată și bănuitoare, este mai degrabă un teoretician, decât un practician, preferând studiul de bibliotecă în locul bătăliilor publicistice. O versiune prea drastic revizuită (scurtată!) a tezei sale de doctorat despre Mihail Dragomirescu (teză coordonată de criticul V. Fanache) este volumul de debut Destinul precar al ideilor literare, având
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
și fragilitatea (fragilizarea?) unor idei" (p. 5). Totuși, Adrian Tudurachi are în vedere prioritar critica lui Mihail Dragomirescu și ambiția acestuia de a întemeia o "știință a literaturii". Vedem bine că exegetul, dovedind apetență teoretică și disponibilitate analitică, este un teoretician înzestrat al actului critic și că, deocamdată, istoria literară, nici cea de modă veche, nici cea de modă nouă, nu-l preocupă semnificativ, altfel decât tangențial. Așa încât nu trebuie să-i pretindem situarea lui Mihail Dragomirescu printre contemporanii săi și
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
are resursele intelectuale necesare pentru a se elibera din capcanele unei teorii. Nu doar lărgind capcana într-o teorie mai amplă și mai încăpătoare. Soluția lui este, deocamdată, o metacritică emancipată. Cred că Adrian Tudurachi se dovedește un foarte bun teoretician al actului critic, analizat în cele mai mici detalii prin exemplul lui Mihail Dragomirescu. Pe exeget nu îl interesează sistemul estetic, ci articulațiile lui genuine. Nu ideologia critică normativă, ci producția conceptuală, adecvarea, vulnerabilitățile, instabilitățile, glisările spre echivalările metaforice ale
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
Nous, Michel de Montaigne, 1980, în cazul primului, respectiv edițiile critice ale Du côté de chez Swan și Sodome et Gomorrhe, ambele 1988, în cazul celui de-al doilea), Antoine Compagnon este astăzi, prin opera sa critică, cel mai cunoscut teoretician literar francez. În 2005, la Editura Gallimard i-a apărut un nou volum, intitulat Les Antimodernes. De Joseph de Maistre ŕ Roland Barthes. Este vorba despre punctul terminus al unei lungi anchete asupra genezei modernității - nu numai literare, dar și
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]