1,117 matches
-
centrifuge ale transformărilor sociale actuale și asupra dislocării produse de acestea. 3. Vede sinele ca dizolvat sau dezmembrat de caracterul fragmentat al experienței. 4. Aduce argumente în favoarea caracterului contextual al pretențiilor de adevăr sau le consideră ca fiind "istorice". 5. Teoretizează lipsa de putere pe care indivizii o resimt în fața tendințelor globalizatoare. 6. Consideră procesul "golirii" de sens a vieții de zi cu zi ca un rezultat al intruziunii sistemelor abstracte. 7. Consideră angajarea politică coordonată ca fiind împiedicată de primatul
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
formulate pe fundalul renascentist care prefigurează apariția Iluminismului. În particular, nu trebuie să ignorăm și interesele de susținere politică a sistemelor tradiționale sau, dimpotrivă, aflate pe cale de constituire. Astfel, Hobbes susține suveranitatea de tip monarhic absolutist; mai târziu, Locke va teoretiza valoarea indubitabilă a drepturilor și libertăților individuale (ceea ce îl plasează printre părinții Revoluției Engleze din 1688 și ai liberalismului clasic); și, în fine, Rousseau, probabil principal părinte ideologic al Revoluției Franceze, considera "guvernământul ca un corp nou în stat, deosebit de
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
cititorilor să consulte traducerea în engleză a scrierilor sale ( 1980). Barbara Herrnstein Smith a lansat demult un mesaj de avertizare în legătură cu presupoziția că fabula este preexistentă povestirii (1980). Paradoxul acestei delimitări a fost investigat în detaliu de Chase (1986) și teoretizat mai departe de Culler (1981), în psihanaliză și în romanul de mistere. Deși eu mențin în continuare distincția, sînt cu totul de acord cu aceste analize ale problemei conținute aici. Articolul lui Hamon (1977) din care am preluat mult în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
să creăm acest om nou, modern care să muncească din convingere! - Dar la ședințe vin tot cei conștiincioși, care adesea pleacă cu impresia, că ei sunt de vină pentru tot ce se întâmplă... se bate apa-n piuă și degeaba teoretizăm! La care Rebegilă începu să zâmbească și adăugă subversiv, știind de acum că nu-l poate refuza. - Nu vezi toată conducerea noastră este în partid și îți spun eu... n-ai nimic de pierdut, cotizația e mică, iar tu ești
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Schmitt, la care dreptul este întru totul absorbit de legislație și relațiile politice sunt "juridicizate". Consecința cea mai evidentă a acestei stări de lucruri se observă în rolul pe care și-l asumă puterea judiciară în modul în care este teoretizată separarea puterilor. Puterea judiciară are în acest caz o poziție net subordonată, judecătorul este considerat prin toate efectele drept bouche de la loi, și merită să menționăm că trebuie să aplice mecanic și servil legea, așa cum este formulată de puterea legislativă
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
UE se bazează, așadar, în mod esențial, pe condiționalitate și se asumă dincolo de status quo-ul inițial în organizarea instituțională și de policy, care este diferit de acela stabilit de UE. Această diferență nu este altceva decât compatibilitatea (goodness of fit) teoretizată în cadrul studiilor asupra europenizării și prezentată în paginile precedente. Propunerea generală în baza modelului stimulentelor externe este ca guvernul național să respecte condițiile stabilite de un actor internațional dacă beneficiile așteptate sunt mai mari decât costurile de armonizare. În funcție de această
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
legitimare a politicului în spațiul public prin sondaje, dezbateri televizate, campanii electorale, comunicare online, blogosfera etc. Funcțiile mass-mediei, de informare, de interpretare, de legătură, de culturalizare și de divertisment, răspund tuturor actorilor din spațiul public, generând efecte definite, analizate și teoretizate de teoriile funcționaliste, teoriile behavioriste și ale învățării și teoriile procesării informației de către receptor, exemplificate prin studii de caz de referință din evoluția socio-istorică. Influență mass-media asupra receptorilor prin efectele mediatice a prilejuit exemplificarea câtorva dintre ele, cu rezonanță în
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
literaturii, iar societatea În Întregul ei și-a dezvoltat noi exigențe culturale. În șco lile universitare, profesorii au Început să schițeze un edificiu nou, mai complex, al cunoașterii. Mai mult decît toți ceilalți, filozofii și-au asumat sarcina de a teoretiza organizarea disciplinei. Studiul celor șapte arte liberale, așa cum se desfășura În Evul Mediu tim puriu, este acum o simplă pregătire pentru studiile supe rioare, al căror conținut este articulat, după schema diviziunii filozofiei, În discipline care se ocupă de natură
Papirus, pergament, hartie. Începuturile cărţii by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
un paradox faptul că gînditori din toate timpurile și locurile au preferat să cerceteze valorile ideal-pozitive ale existenței umane binele, adevărul, frumosul etc. decît pe cele negative. O dată în plus, fariseismul pare a predomina în opțiunile umane: avem sentimentul că teoretizînd mai mult asupra valorilor pozitive ne apropiem și în realitate mai mult de ele. Să recunoaștem, însă, că nu am putea vorbi de bine decît prin contrapondere cu răul, de adevăr decît în opoziție cu minciuna, de frumos decît prin
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a orgoliului creator tipică pentru artistul ca și pentru sufletul faustic al occidentalului. Sfâșiat de accese acerbe de individualism, omul Înstrăinat simte că totul, lumea Întreagă, Îl neagă. Este adevărat, uneori, În clipe de adâncă reverie, până și Camus, care teoretizează omul absurd, resimte acea blândețe fără de margini a unui peisaj care Îl neagă fără mînie și Îl Împacă oarecum cu lumea. Totuși, tentația artei occidentale este una demiurgică, aceea de a crea alte lumi care să Înlocuiască o realitate nedemnă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
făcea Wight, la "insuficiența" teoriei internaționale. După cum o va arăta acest volum, acum există multe domenii ale teoriei internaționale, dintre care multe nu sunt constrânse de problema supraviețuirii statului sau de absența aparentă a unui vocabular cu ajutorul căruia să se teoretizeze politica globală. Cum a survenit această schimbare, și unde plasează ea discuțiile mai vechi despre posibilitatea sau imposibilitatea progresului în relațiile internaționale? Putem începe să răspundem acestor întrebări observând că anii '60 și '70 au fost martorii unei dezvoltări rapide
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mai bun caz, "variabile intermediare", de la care se poate aștepta să aibă efecte independente doar în chestiuni minore, îndepărtate de lupta pentru putere. (O interesantă și puțin explorată alternativă este reprezentată de încercarea lui Schweller și Priess 1997 de a teoretiza instituțiile din interiorul perspectivei realiste). Realiștii sunt ceva mai puțin reticenți în a vorbi despre identități deși, de obicei, nu o fac în mod intenționat. Este cel mai evident în distincția realistă clasică dintre puterile de status quo și cele
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
asupra teoriei, pe care el le-a numit teoria "tradițională" și cea "critică". Concepțiile tradiționale asupra teoriei înfățișează teoreticianul la distanță față de obiectul analizei. Prin analogie cu științele naturale, acestea pretind că subiectul și obiectul trebuie strict separate pentru a teoretiza așa cum trebuie. Concepțiile tradiționale asupra teoriei presupun că există o lume exterioară "acolo", care poate fi studiată, și că un subiect cercetător poate studia această lume într-o manieră echilibrată și obiectivă, detașându-se de lumea pe care o cercetează
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
structurilor predominante ale ordinii mondiale și a inegalităților de putere și avuție care însoțesc aceste structuri. Principalul punct pe care Cox dorește să-l evidențieze despre teoria orientată către rezolvarea problemelor este că, nereflectând la apriorismul cadrului inițial în interiorul căruia teoretizează, are tendința de a acționa în favoarea priorităților ideologice predominante. În ciuda pretențiilor sale de neutralitate axiologică, teoria orientată către rezolvarea problemelor este din plin "legată de valori, în virtutea faptului că acceptă implicit ordinea predominantă ca bază a sa" (Cox 1981: 130
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
participant critic-reflexiv". Prin adoptarea acestor atitudini reflexive, teoria critică este mai degrabă o încercare metateoretică de a examina cum sunt situate teoriile în ordinile sociale și politice predominante, cum afectează această situare teoretizarea, și, cel mai important, posibilitățile de a teoretiza într-o manieră care contestă nedreptățile și inegalitățile întipărite în ordinea mondială existentă. Relația teoriei critice cu ordinea predominantă trebuie să fie explicată cu grijă. Deși refuză să ia ordinea predominantă așa cum o găsește, teoria critică nu o ignoră pur
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de stat, sunt văzute ca fiind secundare în raport cu studiile masculine despre război și conflict în Relațiile Internaționale, datorită asocierii lor cu conceptul de politică internă "soft" (a se citi: feminină). Ca rezultat, cercetătorii neorealiști și cei neoliberali din Relațiile Internaționale teoretizează politica și sfera internațională "într-un mod care garantează că femeile vor fi absente din cercetările lor, și că agendele lor de cercetare vor rămâne neschimbate" (Steurnagel 1990: 79-80). Cercetarea feministă nu este o formă de empirism, din moment ce teoreticienii feminiști
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
revenire la normal, femeile primind un rol subordonat. După cum observa Cynthia Enloe (1989:131) "statele depind de anumite construcții ale sferei interne și celei private pentru a promova relații mai bune la nivel public/ internațional". În ciuda eforturilor feministe de a teoretiza relațiile dintre gen, politica internă și politica internațională, nivelurile de analiză convenționale din Relațiile Internaționale le mistifică, tratând individul, statul și sistemul interna-țional ca unități analitice distincte. Această schemă teoretică a devenit "cea mai influentă cale de a clasifica explicațiile
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
agende normative pentru schimbare globală. Toate teoriile feministe sunt normative, în sensul că ne determină să punem la îndoială anumite sensuri și interpretări din teoria Relațiilor Internaționale" (Sylvester 2002: 248). Feminiștii sunt în mod conștient expliciți cu privire la poziția de pe care teoretizează, modul cum intră în câmpul Relațiilor Internaționale și modul cum abordează cercetarea. Contextul social și politic, precum și subiectivitatea, sunt privite drept parte a explicației teoretice. Feminismul empiric și analiza de gen sunt contribuții importante, dar reprezintă numai punctele de plecare
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
complexe a oprimării, precum și a faptului că femeile rămân agenți, chiar și în situații de coerciție fizică sau de alte forme, mai pronunțat structurale, de violență. Feminismul normativ recunoaște că nu există un "punct înalt" feminist din care să fie teoretizate Relațiile Internaționale. Spre exemplu, Christine Sylvester (1994a: 12) susține că "toate locurile în care vorbești și acționezi ca femeie sunt problematice", pentru că sunt construite social și istoric și exclud alte identități. Practic, Sylvester renunță la poziția feministă potrivit căreia experiența
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
agonale. Astfel, imixtiunea polemicii în discursul literar evidențiază, tot sub aspect evolutiv, existența sa ca formă generică sau categorie retorică, numai că, în intervale istorice diferite (Antichitate, Ev Mediu, Renaștere, modernitate), cele două ipostaze ale polemicii au fost diferit valorificate. Teoretizând acest aspect, Pierre Laurens 28 insistă asupra "legăturii intime dintre polemicitate și istoricitate", afirmând cu temei că "funcția polemică ia naștere din întâlnirea dintre o țintă reală și o miză intelectuală". Prin urmare, discursul polemic (ca element infrastructurant al anumitor
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
adevărat măsura dezbaterilor intelectuale și a dinamicii culturale de la noi. (Să ne gândim numai la exercițiul critic din publicistica maioresciană ca la o pledoarie pentru rigurozitate, metodă și argumentație logică, la publicistica postpașoptistă, în genere, cu Eminescu vârf de lance, teoretizând chiar aspecte formale și stucturale ale argumentației polemice, apoi la spiritul polemic interbelic și, implicit, la binecunoscuta metaforă călinesciană a duelistului sau la considerațiile teoretice, primele de acest gen la noi, ale lui Lovinescu despre opoziția polemică-pamflet, la definirile poetice
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pe baston și măsurăm spinarea brutei sculate din tingirea în care își complăcuse nasul". Mizând pe justițiabilitatea violenței satirice, Arghezi își motivează astfel atitudinea: "Vanitate, îngânfare? Nu; foarte simplu și curat, un sentiment la mijloc de restabilire de proporții"174. Teoretizând, Arghezi nu are dubii, de aceea el nu face speculații. Deontica sa e empiric-sapiențială, generând un discurs preponderent asertiv, a cărui trăsătură esențială e certitudinea că poetul, în ipostaza de moralist, deține un adevăr incontestabil pe care se vede dator
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ce poate ea conține sau sugera din spațiu, umbră, profunzime; brutul care se interpune între modelul ideal și emanația lui vizuală. Reflectarea nous-ului, elementul spiritual, este singurul lucru real din ea. Restul este materie pură, adică neființă vidă"40. Teoretizând Frumosul ideal, Renașterea a continuat, în umbra semeață a Ideii, să facă din materie polul negativ și masiv al lucrării formelor. Din obstacol, ea a devenit, în cel mai bun caz, receptacul. Michelangelo, sculptând Noaptea, "extrage forma pură din masa
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Aceste probleme de "sociologie" sau de administrare n-au devenit oare probleme de decizie și definire? Ceea ce în trecut era extern artei nu a trecut acum în interior? Thierry de Duve îl continuă pe Bourdieu, care demontase "geneza esteticii pure", teoretizând arta de instituție, iar Yves Michaud examinează decretele "comisarilor"54. Dacă valoarea artistică îi vine unui obiect prin punerea în vitrină sau prin afișarea valorii lui de expoziție, iată-i pe maeștrii expunerii și-ai acreditării promovați la rangul de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și culturii. Înainte peisajul și arta erau trăite, acum sunt construite. Ca și cum și-ar administra o supraviețuire aplicată și atentă. Sfârșitul plăcerii, revenirea soluțiilor tehnice. Repartizat în rezervațiile reglementate și în spațiile verzi, îndepărtat de centrii vieții noastre cotidiene, fotografiat, teoretizat în împărțit, peisajul postmodern este un ecou malițios la "cultura patrimoniului". Cum producțiile erei vizuale sunt considerate improprii să populeze casele și grădinile noastre, arta este și ea repartizată în muzee, obiect al unei atenții propriu-zis ecologice și al unei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]