815 matches
-
cu Ion Neghină, coleg cu care mă mai ”intersectasem” de-a lungul ”traiectoriei” parcurse până atunci. Fusesem coleg cu el la școala din Ripiceni, dacă-mi aduc bine aminte. Învățam într-o sală de clasă mică, cu o sobă de teracotă. Iarna sau în anotipurile mai reci, în fiecare zi, doi elevi erau de serviciu: se sculau dis de dimineață, aduceau lemne, aprindeau și întrețineau focul. Într-o dimineață, fiind de serviciu împreună cu colegul Neghină, acesta găsește, după sobă, împăturite, patru
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
de ideile și de poziția sa politică. Dar... în anii ce au premers debutului, eram departe de a publica pe Beniuc și pe alții contra avizului „conducerii de partid”! „Ocupam” o cameră spațioasă ce se încălzea cu o sobă de teracotă, unde diminețile (nu foarte devreme!Ă, când mă sculam, apa de băut din cană era înghețată (într-unul din ziduri se afla, de altfel, o fisură prin care, cu puțină îngăduință, puteai privi afară...Ă și Mama mea, curajoasă, venea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
azi... și poate e bine că o fac? Dar... care era viața noastră de zi-cu-zi, care era viața mea „privată”, atunci? Continuam să viețuiesc în camera mare, cu patru geamuri (unul zidită, unde într-un colț trona o sobă de teracotă (și, în alt colț, detaliu des invocat de Nichita - o roată de automobil!Ă, cu parchetul vechi și „melodios”, cu sute de cărți înșirate pe jos sau în lăzi - o parte din ele au fost duse de Nichita, în niște
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
2. Pe linie de cercetare: - Din anul 1946, în cadrul Catedrei de Tehnologia Materialelor de Construcții, la solicitarea fabricilor de cărămidă Ciurea, Holboca și Bucium s-a dat asistența tehnică pentru rezolvarea multor probleme de producție (hares- urile la plăcile de teracotă, calitatea cărămizilor, rezerva de materii prime), iar la Bucium soluția de reconstruire. - În cadrul Institutului Geologic la studierea balastierelor pe râurile Moldova, Bistrița, Trotuș și Siret și carierelor de piatră Pojorâta, Păltinoasa, Gura Humorului, Dornișoara și Costești Iași, rezultatele fiind publicate
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
a făcut ca un consătean, maistru croitor, stabilit În București, Eugen Siliște, să posede pentru Închiriat un “apartament” cochet, pe strada Arsanca nr. 14, constituit din două cămăruțe despărțite printr-un zid de o cărămidă, străpuns de o sobă de teracotă și o ușă de circa 80 cm lățime, un antreu și o bucătărie, totul cu o suprafață de 17,10 m.p. față de 16 m.p. câți prevedea legea pentru două persoane. Antreul și bucătăria se deschideau pe o verandă situată la
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
al facultății, În apropierea Casei Memoriale "M. Sadoveanu". Era un spațiu improvizat ca și pentru alte discipline. Noi aveam avantajul că dispuneam de cadavrele de păsări aduse pentru necropsie, pe care, În final, le ardeam Într-o sobă mare de teracotă. Grupul cadrelor didactice transferate de la facultatea din București era compus din: conf. dr. Gheorghe Ionescu, șef lucrări Vasile Sasu, asistenții: Vasile Coțofan, Nicolae Moroșanu, Elena Olarian, Alexandru Grecianu, Elena Sasu, Dan Constantinescu, Petica Maxim și alții. Cu excepția conf. dr. Gh.
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
bine. Un tip stătea lîngă tonomat și privirile ni s-au Întîlnit de mai multe ori. S-a uitat la mine cu o complicitate specială, cum se uită un homo la alt homo. Arăta ca un vas din ăla de teracotă În care se țin ierburile. O față de țăran, cu intuiție, prostie, viclenie și răutate de țăran. Tonomatul nu funcționa. M-am dus la om și l-am Întrebat ce nu merge. A spus că nu știe. I-am propus să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ca donație a unui palium în valoare de șaisprezece lire către trezorerie și șeful instituției caritabile a orașului, Operă Sfanțului Iacob 39. Blazonul de marmură descris de Vespasiano nu mai atârnă pe turnul-clopotniță din Pistoia, dar o impresionantă versiune în teracota a blazonului lui Manetti, susținut de doi heruvimi de Donatello, poate fi văzută în Scarperia, la loc de cinste, la intrarea în Palatul Vicarului 40. Arhivele din Pescia înfățișează afecțiunea localnicilor față de Manetti, prin intermediul unei remarcabile, dar cu totul tradiționale
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
prim popas și să ne-ncercăm norocul cu camioanele aflate În trecere. În direcția drumului nu se vedea Însă decît o coastă de deal stearpă, cu mici urme de vegetație; liniștitul orășel Tacna, cu străduțe desfundate și cu acoperișuri de teracotă, părea atît de Îndepărtat, cum ne aștepta pe linia orizontului, Încît era aproape descurajant. Primul camion care a trecut pe lîngă noi ne-a făcut să fremătăm; ne-am ridicat cu teamă degetele mari și, spre surprinderea noastră, șoferul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
acordeonul aducea a sicriu. Așa sfârtecat cum l-au înmormântat pe fiu într-o groapă comună, probabil c-ar fi încăput de două ori în acest cufăr. Bunica venera acordeonul-sicriu ghebos ce stătea în odaia de oaspeți între soba de teracotă și pat. De cum intrai pe ușă, privirea îți cădea pe el. Uneori, când cei din casă se aflau suficient de departe în grădină, deschideam geamantanul acordeonului și priveam instrumentul. Clapele albe și negre semănau cu lințoliul alb și iarba neagră
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
eroii noștri fiind complet "anesteziați" și intrând într-o pauză reparatorie de durată variabilă. Acum dormeau duși după cum i-a prins somnul: pe scaune, pe băncuțele de lângă perete, cu capul pe masă, pe sub masă, pe linoleum, rezemați cu spatele de teracotă, unul peste altul, în cele mai pitorești și incredibile poziții de înfocați consumatori de agheasmă. Dormeau liniștiți și nepăsători față de grija zilei de mâine. N-aveau probleme. Cu gâturile groase, cu venele umflate, strangulate de cravatele cu puchinele roșii, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
așteaptă teleportarea în pivnița de pe Victoriei 28. În apartamentul în care-am rămas doar eu, mama și Oana, mare și întunecos, stăm toamna și iarna ca într-o peșteră. Pentru că avem încălzire centrală, nu-i gaz în bucătărie și nici teracote nu mai sunt. Căldura e puțină, drămuită, mai mult noaptea, iar, când se ia curentul, ne vine să dăm de pereți cu cele două radiatoare mici care mai dezmorțesc aerul. Ca să ne ajute, Fodorii și Kety ne fac cadou câte
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
chiloți, așa cum rămăsese răm. Eu eram într-o cămașă albă, elegantă, de poplin. Cămașă care mi se lipise de spate de transpirație (pe de o parte, muncile lui Hercule, pe de alta, căldura insuportabilă pe care o emana soba de teracotă). Dimineața m-am trezit tot cu ea lipită de spate, dar de data asta era ca de gheață. Îmbrăcasem cămașa morții, cum, frumos, se spune. Idioții opriseră gazele și în cameră era un frig de-ți clănțăneau dinții. Ce s-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
În anul 1920 erau în orașul Dorohoi: 2 fabrici de săpun, aparținând evreilor Lerner și Feldman, 1 fabrică de lumânări, care aparținea evreului Aron Lerner și avea 4 lucrători 32. Mai existau o tăbăcărie și 3 fabrici de sobe de teracotă în Dorohoi; o fabrică de amidon la Hănești. Însă, întreprinderi cu capital social sau un capital investit de 5.000.000 lei și 20 de lucrători aveau doar moara Max și Iulius Fischer din Dorohoi. Dezvoltarea industrială a orașului și
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Finanțe funcționau: Serviciul administrației financiare de încasări și plăți Dorohoi 8 și Administrația financiară de constatare Dorohoi și Ocolul silvic Dorohoi. Cu o situație distinctă mai figurau: proprietari magazin de coloniale: Jak Bojet, Sigmund Segal, Ionaș David; proprietari fabrici de teracotă: Gradu Ioan, Caraș Gheorghe; fabrică de lumânări Meirovici, o societate particulară „Discom” aparținând lui Alex Vătămănuță. La 1 martie 1938 Banca Națională cere ajutorul prefecturii pentru a face o situație, o monografie a județului, pentru care cere o situație până la
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
dimineața, șmotru la curățat w.c.-urile, măturat prin curtea cazărmii etc. Cum am luat viața întotdeauna cu umor și optimism, cele trei zile, petrecute în compania unui "distins" coleg, au trecut repede, lăsând în urmă încrustat cu un cui pe teracota sobei din celulă un text ce mi-ar putea servi la CV-ul de dizident: "Deținut V.M., octombrie 1962. Trăiască libertatea!" Nu mai spun de spaima trasă de biata mama, care, venind la Botoșani să-și vadă odrasla, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
între laguna cu flamingi roz și ocean, Jose Ignacio îți oferă liniștea "departe de lumea dezlănțuită". Micul restaurant "Los negros", aflat chiar pe malul oceanului, cu ferestre mari prin care parcă pătrund valurile, e o încântare, mobilierul vechi, soba de teracotă și mica bibliotecă, îmbiindu-te la conversație. Să mănânci aici un "caldo de mariscos", "cipironi a la plancha", "anillos de calamar", un dorado sau lenguado, acompaniați de un "blanco" uruguayo, argentino o chileno, e o desfătare. Jose Ignacio e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lor, ea stă întinsă pe pat, îmbrăcată, ca în timpul zilei (e după-amiază sau seara devreme), eu - în picioare, rezemat de soba în care de mult nu se mai face foc, cu mâinile la spate, cu palmele lipite de plăcile de teracotă, netede și răcoroase. Nu e o ceartă; e o dispută, aprinsă ce-i drept, „de idei” aș putea spune, angrenând concepții și atitudini diferite. Mama, mai „conformistă”, adeptă oarecum a principiului „capul plecat sabia nu-l taie”, susține că „am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
simt că mă doare pieptul, că mă înec de atâtea cuvinte, că mă lasă puterile, nedezlipindu-mă de sobă, și întreg acest monolog furtunos se asociază cu senzația de netezime și mai ales de plăcută, reconfortantă răceală pe care plăcile de teracotă le transmit palmelor mele și - prin ele, - scurgându-se în el și împrospătându-l, întregului meu corp tânăr, înfierbântat de ardoarea „luptei”, de efortul acelui duel verbal interminabil. * Figura cea mai strașnică pe care proverbiala mea timiditate mi-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ar putea vorbi, în acest caz, chiar de o fatalitate (oarbă, firește). O după-amiază de noiembrie apăsătoare, nu numai la figurat, ci și la propriu: în cameră e o căldură înăbușitoare (locuiam pe atunci încă pe Florilor). În soba de teracotă se făcuse prea mult foc (cu lemne). Stau la masă, citesc sau scriu, mai exact spus încerc să citesc sau să scriu. Nu mă pot deloc concentra și astfel se face că, la un moment dat, îmi arunc, complet neinspirat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
dat casa și serviciul soțului meu altcuiva. Primărița a primit apartament în blocul din comună, care se construise ca vai de lume, cu nisip mult și ciment puțin. La primul cutremur, aproape că s-a dărâmat. Apartamentul avea sobe de teracotă, baie cu boiler din tablă în care trebuia pusă apă. Încălzirea se făcea cu lemne. Instalația de apă din bloc nu funcționa, deoarece nu era terminată. Nu exista o sursă de apă suficientă alimentării blocului. Era destul de greu să-ți
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
singur catarg central, pe care era o velă mare, dreptunghiulară, sau cu două catarge, cu vele latine, triunghiulare. Prin guri montate deasupra provei, prin țevi flexibile, se împroșca în navele inamice cu lichid inflamabil. Catapulte variate puteau arunca grenade de teracotă cu substanțe incendiare, grăsime sau ulei încins, coșuri cu șerpi veninoși, blocuri de piatră. În luptele cu bizantinii, galerele musulmane, mai mici (renumite erau felucile maure), aveau blindaje metalice pe bordurile laterale și, împotriva focului, turnau pe punte nisip, pietriș
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
pentru sfaturile istorice foarte prețioase, și confratelui meu don Danilo Chiaffoni, care a revizuit textul cu meticulozitate și conștiinciozitate de benedictin. AUTORUL Introducere O privire de ansamblu Un soare leneș dispare la orizont, azvârlind limbi de foc peste acoperișurile de teracotă din inima veche a Veronei. Turnul familiei Lamberti, cu cei 90 de metri înălțime, se înalță semeț peste o mână de frumuseți artistice, adunate în două mii de ani de istorie. Spre răsăritul orașului, de pe vârful colinei San Zeno in Monte
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de multe ori nici nu puteam munci, că ne era foame, numa’ cu chestia aceea... Și ne luam bucata de mămăligă rămasă de cu o zi Înainte, că ne-o păstram, și-acolo erau niște sobe mai de seamă, din teracotă, cu cărbune, că așa se-ncălzea atelierul, și prăjeam mămăliga aceea pe jarul de la cărbune și-așa o mâncam. Dar n-aveam pauză și o mâncam În timp ce lucram, În timp ce trăgeam la mașină sau băteam la covor. Știți? No, la 12
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că n-aveam cum să spun că m-ai Învățat dumneata, că nu era adevărat! Și dă-i bătaie. M-a bătut până când... Și mi-a rupt dosaru’, ce-o făcut ei acolo, și l-a băgat În soba de teracotă, da’ fără foc. Și mi-a făcut alt dosar. De pe câte am aflat pe urmă, am fost la zece ani și el m-a băgat la cinșpe ani... A făcut dosaru’ și m-a dat Înapoi acolo la celula mea
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]