45,789 matches
-
a Împlinit visul de-o viață! Eu am crescut cu Lăcrimioara. Am văzut-o plângând la moartea tatălui ei. A unei colege. Cand a pierdut un copil. Dar și când l-a născut pe al doilea. Cand băiatul ei a terminat primul pe liceu. Și atunci plângea, dar era un plâns fericit, daca am putea spune așa... Acum Ara nu plângea de fericire. Ea nu era prezența la acest eveniment decât cu trupul! Mintea ei era În altă parte. Ce bine
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
venit aici fiindcă acasă crăpau de foame. Și-a adus și odraslele care desigur și-au cumpărat fel de fel de diplome universitare și vin aici să ne sufle posturile. Ia zi, fă, la seral sau la fără frecvență ai terminat liceul? Câți ani ai fost comunistă? Dar ciripita? Sau e mai corect ciri pistă? Lăcrămioara da un interviu. O constatare pe care o consemnez: “Știți că se poate muri și fără să fi primit cetățenia americană? Eu aș fi tare
Lacrămioara. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Constantin T. Ciubotaru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1533]
-
Ștefan ce Mare se sfârșea pentru mine la străduța Primăverii perpendiculară pe strada noastră. Cam acolo se Încheia bucla comunității În care ne Învârteam și țopăiam zilnic noi, copiii străzii. Ștefan ce Mare, ca toate străzile Brăilei, Începea și se termina la Dunăre formând un imens semicerc, ca și la Odessa, planul orașului fiind făcut de acelaș celebru inginer civil Kisseleff. Dacă la Primăverii traversam pe partea opusă, să fac turul Înapoi spre Călărași, Întâlneam o casă dărăpănată , fără gard, cu
Strada. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Monica Ligia Corleanca () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1534]
-
-n mierea Soarelui flori mai înalte decît dealul miresme de nuc ce se zbat cum o aripă pămîntul răgușit pe limbă cum apa linia funicularului șerpuind la-ntîmplare pe cer deasupra creștetelor noastre-nmărmurite așa începe vara și nu se mai termină niciodată. Pe chipul tău efemer un rid etern cum Cetatea eternă. Niciodată Niciodată nașterea nu-i întreagă niciodată nu-i întreagă moartea toată viața ele se luptă și-n cele din urmă se-ndură se-ntregesc una pe alta fiecare
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8981_a_10306]
-
rose..." Din acea clipă, profesorii mei de franceză n-au mai însemnat nimic. Patima mea pentru Franța atunci a început. Alegría Ľi-am adus, dintr-o țară foarte îndepărtată, câteva bucățele de argint prinse între ele cu un lănțișor care se termina cu o închizătoare făcută din ciocan de un meșter cam neîndemânatec. Și astfel, acea stângace legătură de metal se putea prinde la încheietura mâinii tale. Fiindcă în acea țară foarte îndepărtată regină era Muzica și rege era Dansul, pe cea
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
singur, într-o cameră albă. În locul seringii se afla doar acul și tubul perfuziei. Apoi, în locul bărbatului mascat, care punea întrebări, o figură deschisă, cu păr blond. - Gata?! Am fost operat? Când? Nu se poate! - Ba da. Operația s-a terminat acum cinci ore. A fost OK. Dar vreau să te întreb ceva: când am început anestezia ai răspuns normal, apoi ai continuat în limba franceză. Dar ultimele cuvinte le-ai spus într-o limbă necunoscută. Ce limbă era? "Ce limbă
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
Vodă. Din 2 oct. 1865 rămâne În fruntea familiei căci Își pierde tatăl. În 1867 Îi spune mamei sale: „Anul aista am să plec dincolo”. Și-o face În 22 mai, ajunge În Bărăgan unde, spre mirarea lui, câmpul se termina departe, acolo unde cerul se unește cu porumbul verde sau cu grâul galben. Aici alături de ciobanul Cotigă, Cârțan află despre dacii cei drepți și viteji, despre Împăratul Traian, despre moartea lui Decebal. Și Întreabă: „Cum aș face bade Ioane să
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
profesor, să bem, e o străduță lângă Lipscani, chiar paralelă cu aceasta. Acolo, este o cârciumă ordinară. Am să aduc cu mine tâmplarul, telegrafistul, poetul și fotbalistul amator. Dv. veți începe o dizertație - și sunt sigur că o veți și termina - eu, împătimitul libertății, am să beau bere. Dv. vă veți bea cuvintele, chiar am uitat să vă spun că vă invidiez. Dar nu sunt în stare decât de o invidie elevată. Am învățat-o de la un plop care-mi străjuie
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/9374_a_10699]
-
fiecare Îl pune la locul lui. Apropo, a fost vreunul care să clacheze pe ultima sută de metri? Nu vorbesc de Gore Ștefănescu... Ce caracter dur sau mai bine dărzavea Gore. Ce tărie de caracter. Poate de asta cum a terminat facultatea a fost arestat și chinuit peste poate. Totuși, ca toate realele valori, când a ieșit din pușcărie nu a plecat capul. Nu a capitulat! A ajuns jurist În Rm. Vâlcea. Dar, consecința anilor de temniță - bănuiesc eu i-au
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
câte o porțiune despre care trata În lecția respectivă, desenând după cum am spus, nemaipomenit că ne Întrebam de ce nu s-a făcut pictor. În acest timp nuiaua sau vergeaua, dar de fapt prăjina de alun, stătea rezemată de tablă. După ce termina de explicat tema respectivă lua nuiaua și stând În mijlocul podiumului, ne interoga să vadă dacă am Înțeles. Uneori era nevoit să se Întrerupă observând pe câte unul care În loc să-l urmărească, stătea cu capul aplecat și citea ținând pe genunchi
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
-o numai Gore, ci la toți ne-a fost rușine de noi Înșine. Noroc că domnișoara Puchiu, fină și delicată, a ieșit cu demnitate din o situație care se putea, dacă ar fi fost o altă profesoară țâfnoasă, să se termine cu eliminare. Aveam la italiană o lecție care descria Roma și lecția Începea cu: Adică cele o mie de curbe ce duc la Roma. Și Într-adevăr, cei ce ați fost la Roma, mai ales dacă ați luat-o pe
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
de cercetări, se simțea venirea primăverii până și În mersul personalului. Femeile veniseră cu rochii viu colorate, cu pardesie ușoare, alergând vesele de la stația de autobuz spre intrarea În incinta institutului. Mă simțeam ridicol În paltonul meu. Dar cum numi terminasem obiectivele deplasării trebuia să Îndur cu stoicism, consecințele prevederilor mele exagerate. Mă consolam la gândul că În câteva zile, aveam să-mi termin lucrările și să mă Întorc acasă. Mă iritau semnele primăverii, iar certitudinile ei mă exasperau de-a
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
stația de autobuz spre intrarea În incinta institutului. Mă simțeam ridicol În paltonul meu. Dar cum numi terminasem obiectivele deplasării trebuia să Îndur cu stoicism, consecințele prevederilor mele exagerate. Mă consolam la gândul că În câteva zile, aveam să-mi termin lucrările și să mă Întorc acasă. Mă iritau semnele primăverii, iar certitudinile ei mă exasperau de-a binelea. Vedeam În ochii colaboratorilor, dar mai ales al colaboratoarelor priviri compătimitoare, dar mă făceam că nu le observ și-mi continuam lucrul
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
care Încercam să le descopăr tainele. Mă adâncisem mai bine de brâu În groapa pe care o lărgisem căznindumă cu același lamă de laborator când, din galeria ce mi se dezvăluia centimetru cu centimetru, se iviră două antene mari, negricioase, terminate cu niște pămătufuri uriașe la capătul lor. Mi-am oprit brațul, așteptând. După ce pipăiră buza galeriei rămase Întregi, antenele se retraseră tot așa de repede după cum se iviseră. Adu-mi repede o folie de plastic! iam cerut colegului cu nerăbdare
Joo. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1550]
-
din care nu a pescuit niciodată nimic decât nesfârșita și fericita lui stare agnostică 16 mai Spre dimineață am visat limbajul pur al unei săbii care nu s-a întâlnit niciodată cu sângele (poezia aceasta ar fi trebuit să se termine aici dar mi-am adus aminte de o alegorie a lui Borges în care era greu să distingi cine este asasinul: omul sau spada? la fel ca în străinul lui Camus lumina aceea care cădea pe cuțit - o crimă născută
Poezie by Ștefan Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/9444_a_10769]
-
Ion Lazu Cît am plîns pînă la urmă Într-o viață plină ochi de dureri? Un pumn de lacrimi - să le termini din trei sorbituri... Nici măcar n-au ajuns pe pămînt Să le înghită țărîna să ajungă la rădăcina unui fir de iarbă - s-au uscat pe obraji Ori pe reverul cămășii Le-a disipat aerul ca de iad Al acestei lumi
Poezie by Ion Lazu () [Corola-journal/Imaginative/9722_a_11047]
-
Nicolae Sinești Aniversare Șapte zeci Inima mea se crede Palat al i. E zarvă mare în acest Palat; Facerea Lumii nu s-a terminat! - Iubirea e imensă și greu de înălțat. în mine, simt că Lumea și-a mai făcut un sat. Neuitare într-o zi, de secerat - în Olteț m-au botezat, - Să cresc ^nalt și luminat Mi-au dat prune cu păsat
Poezie by Nicolae Sinești () [Corola-journal/Imaginative/9821_a_11146]
-
la îndemână. Cu atât mai puțin să urlu tot ce aș fi avut de urlat atunci și de când mă aflam pe lume. Asta a fost cu Betina atunci. Pentru că, apoi, după plecarea îngijorată a prietenului, după greva ce s-a terminat totuși repede și relativ bine, am tot căutat-o. Am căutat-o mult și bine. La drept vorbind, o mai caut și astăzi. Doar că Betina n-a mai fost de găsit. Nu s-a mai lăsat găsită. Zâmbetul ei
Îmi amintesc de Betina by Damian Necula () [Corola-journal/Imaginative/9613_a_10938]
-
a arătat „secretul” său ca scuză: era un manuscris Înfierând... comunismul. La Casa de Odihnă a Scriitorilor de la Mogoșoaia, acesta mi l-a prezentat pe Ion Băieșu, autorul hazliilor conversații dintre Tanța și Costel. Am petrecut Împreună clipe de neuitat, terminate de decesul cu mult prematur al lui Titus. În București am fost apropiat cu Eugen Pincovschi, coleg de an devenit șef de catedră la facultatea pe care ambii am absolvit-o. Refugiat din Basarabia, acesta a scris nu doar cărți
Claudiu Mătasa - ViaȚa neobișnuită a unui om de știinȚă român refugiat În Statele Unite (Interviu consemnat de Nicolae Dima). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Alexandru Cetăţeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1537]
-
foarte liber propria sa experiență. Acele episoade pe care le-ați primit prin mail sunt fragmente dintr-o lucrare de ficțiune, dintr-un roman intitulat Relatare despre moartea mea, un fel de testament literar pe care domnul Naumescu l-a terminat și l-a predat unei edituri și care va fi publicat curând. Dacă vă interesează, când va apărea cartea, am să vă procur un exemplar. Pentru exactitate: domnul Naumescu a vizitat Parisul, așa, în scaunul pe rotile, printr-o organizație
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
închipuit de Huxley, sfîrșește efectiv în crimă și sinucidere. Ciudățenia e că Mircea, deși nu-și mai amintește de pasajul pe care i-l citesc la telefon, știe într-un fel romanul mai bine decît mine, care abia l-am terminat. Fabuloasa memorie, aproape borgesiană, a lui Mircea: datorită ei el e, poate, scriitorul cel mai borgesian pe care-l cunosc, deși această dimensiune rămîne mereu ascunsă. Mă las în voia asociațiilor de idei... Formularea din "Jurnalul" lui Philip Quarles e
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
din festinul marilor înfrîngeri, pot lua drumul visărilor de la capăt: "noi încă tineri / nu numărăm victoriile trupului / avem iluziile toate la îndemînă / și putem visa frumos lucruri rare". Dar poetul este realist, el știe că aventura descoperirilor senzaționale se poate termina cu înfrîngere, pe care însă orgoliul o poate transforma ușor în motiv de jubilare: "o caravelă în-tr-un port fără de nume / și sărbători zgomotoase / ce să absoarbă naufragiul..." (August al nimănui). Atunci cînd nu se vrea categoric ermetică, Irina Nechit poate
Poezia basarabeană din ultimele decenii by Ion Țurcanu () [Corola-journal/Imaginative/9710_a_11035]
-
mult-slăvit. T: Am acoperit lampa cu plămânii mei explodați Dumnezeu era teafăr îmi trimisese mesajul pe care eu îl măream sub o lupă de rouă-femeie. N: Sunt încă suspin sunt încă sâmbure sunt încă noapte sferică. M: începusem să te termin și tocmai îți zămisleam pleoapele fiindcă acolo în mine încă mai rămăsese puțină lumină. N: Mă închinau niște păsări ciudate de abur mărunt și am alunecat în apa cea veșnică. M: Vânătă-i ziua pe dinafară - pe dinlăuntru e albă
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
știință de pe glob se pot mândri cu faptul că au fost propuși de două ori să primească Premiul Nobel; printre acești rari între rari se numără și fizicianul român Ștefan Procopiu. Născut la Bârlad, a urmat liceul în orașul natal, terminând primul în clasificarea finală. Urmează fizica la Iași (1902 -1912). În anul 1924 devine doctor în fizică, cu o teză de optică. Asistent la Universitatea din Iași încă din anul obținerii licenței în fizică (1912), Procopiu revine în acest oraș
Ștefan Procopiu. In: În pas cu Știința by Andrei Pavel () [Corola-journal/Science/1312_a_2895]
-
către ceilalți, prietenilor lui mai mici. “Ce, voi nu ați făcut prostii când ați fost ca ei? Ce vreți să și Învețe și să fie și cuminți?” ne găsea scuze când se Întâmpla câte ceva. Brusc cei 4 ani s-au terminat. Prietenul Mircea a arătat că nu ne-a ajutat degeaba. Peste două treimi din clasă au Început În acel an o facultate. Fiecare a luat-o pe drumul său care din când În când s-a mai intersectat cu al
La multi ani,prietene Mircea. In: Editura Destine Literare by Valentin Florin Luca () [Corola-journal/Science/76_a_322]