1,160 matches
-
altfel distribuite: totul, absolut totul Îl Învinovățea. În consecință, opuse mai puțină rezistență. Tot mai descompus, recunoscu că se pusese de acord cu Ryan să-și drogheze tatăl și să-l ducă pe mare. - E fratele meu! Voia să-l terorizăm pe bătrîn ca să-l facem să mărturisească unde sînt lingourile. Îl detestam, e adevărat, dar vă jur că nu eu i-am tăiat gîtul! El l-a ucis! E un monstru! Știu unde e, o să vedeți! Știu unde se ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Săptămâna următoare, Bruno avu un șoc cumplit văzând-o așezată pe genunchii lui Brasseur, cu picioarele desfăcute; el o ținea pe după mijloc și o săruta apăsat. Cu toate astea, Bruno se abținu să tragă concluzii generale. Dacă brutele care-l terorizaseră ani În șir aveau succes la fete, era pur și simplu pentru că doar ei Îndrăzneau să le agațe. Observă de altfel că Pelé, Wilmart și chiar Brasseur se abțineau să-i lovească ori să-i umilească pe cei mici atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vreau, că nimeni nu te deranjează. Ce mai vrei? - Dar nu mai bea, mamă! Uiți de tine și... Dădu să se desprindă de bara vitrinei. Se clătină puțin, apoi se sprijini de băiat. - Silică, copile... Ce vrei? Nu mă mai teroriza. E viața mea, și cu asta basta! Ți-o fi milă de mine? - Mă gândesc să nu pățești ceva în halul în care ești... Femeia reuși să râdă. Îl strânse de braț. - Ce să mai pățesc? Să mă fure ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o țoală lungă, cu vestă colorată, descheiat la cămașă, cu niște floace de cârlionți roșii...Și-avea niște plete...Și cum îi luceau ochii... Ca neoanele în plină zi. Da’ am putut să zic ceva? Mă lăsa careva? Cum mă teroriza băiatul meu, carne din sângele meu, știi cum trăgea de mine, să mă bage în pământ și alta nu. Până una, alta, taximetru, cu șoferu’ și cu ăla s-a dus. A dispărut. A intrat în pământ. Îți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și pune coroane la crucea lui, doar cu asta s-a ales și cu nenorocirea Rozicăi, de-a ajuns alcoolistă, umblă săraca pe stradă și-o culege fiu-su care și el are viața lui grea de la Gina care-l terorizează, femeie slabă la refuz Gina asta, toată ziua lihnită numai după Gogu Pompieru suspină și fredonează din buci. Dar dacă a venit evenimentele de la Revoluția care a fost la Județeană, nu a mai fost cazul să stai cu târșă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
favoarea de a uita cuvintele exacte pe care le-a folosit - am hotărât că lucrul cel mai groaznic era să pricopsească în cabină, noapte de noapte, cu o „regină“ furioasă. M-am distrat pe cinste. De vreo două săptămâni e terorizat și stă cu fundul ăla lăsat lipit de perete. Dumnezeule, de parcă l-aș atinge măcar cu o prăjină. Am avut și eu momentele mele, zise el, dându-și capul pe spate, ca să mă poată privi. Mai ales la școală. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
rotulă. Era în cădere, dar, din cauza loviturii mele se învârti și ateriză pe scaun, pe care încercă să-l apuce pentru a se salva, prăbușindu-se peste Hugo. Acul, pe care îl ținea încă în mână, dispăru sub corpurile lor. Terorizată la gândul că o să-i mai injecteze lui Hugo niște insulină, chiar și din greșeală, l-am apucat pe Ben de ceafă, ca pe un câine, și l-am săltat înainte să-și poată veni în fire. Probabil că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tîrziu, pe la paisprezece ani, nu prea bine, prima lui prietenă, o sirenă, Îl tot bătuse la cap. O lăsase apoi pe fătucă să se bălăcească singură, el descoperise motocicleta; ani de-a rîndul, cu banda lui de rockeri pe roți, terorizase - mult spus - un cartier, uneori chiar Încă două, Învecinate; vreo cincisprezece inși, nici poliția nu le venise de hac, pentru că, de fapt, În afară de zgomotul motoarelor forțate la refuz - amestecate cu strigăte ce te duceau cu gîndul la atacurile corăbierilor de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
În Copenhaga, că trebuia socotit locul. Cei din Christiania și o altă parte a danezilor, nu prea mare, socoteau, dimpotrivă, că iadul era În afara acelui spațiu. Dincolo. În oraș, În țară, În lume, oamenii erau Îngrădiți de prea multe legi; terorizați. Cei din campus, rezervație, ghetou, lazaret - i se spunea În fel și chip locului -, ignorau aproape tot ceea ce credeau că nu se potrivește cu trecutul lor hipiot. Cu prezentul asumat. Hipioții deveniseră unii bunici, alții muriseră din pricina exceselor de tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
știam cum stăteau lucrurile», a mai zis băiatul, «dar m-am prefăcut că nu...» «Copilul ăsta va fi un dezastru! Este! Ne-a dezbinat În loc să ne unească!», țipa mereu la mama“, a redat, În parte, inspectorul spusele lui Bert. „Îl teroriza moral pe copil, bărbatul“, a adăugat, confidențial. „Se urau reciproc. Femeia ajunsese să Îi urască pe amîndoi... Nu mai era de trăit În casă... Dar nici să omori un om...“ Thomas nu mai avea Încotro, trebuia să spună tot. Oricum
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
al Nicoloaicei. Potrivindu-se cu spinarea ridicată pe pernă. Și cercetând, cu nedezmințită minuție, o parte a fișelor din cele două jumătăți ale geamantanului Gabi cel Norocos, desfăcut și sprijinit pe genunchi. În curte, după ce se dezlegaseră de accesoriile taximetrului, terorizaseră câinii și suciseră gâtul unei duzini de cotcodăcitoare, Fiorosul Marcel, Relu Înmiresmatul și Dulcele Doru, înălțîndu-se pe piciorușele lor parantezate, căzuseră în admirația celor ce se petreceau îndărătul geamlâcurilor făbricuței de conserve. Unde, scăpate din mână și turmentate de vaporii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
scurt timp, trupul ovaționat și afurisit al taifunicei doamne Cosiția se va acoperi cu un planșeu gros de osânză și va cântări un chintal. Urmează divorțul, rămâne porecla și varianta feminină a biciului lui Dumnezeu ajunge să conducă și să terorizeze șantierul. Pe Ulpiu, lămurită imediat cu cine are de-a face, Cosiția îl va striga de-acum Viorel. Toți bărbații aflați în subordinea doamnei Chintal poartă doar unul din umătoarele două nume: o parte din angajați sânt numiți Viorel, ceilalți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care îi cunoscuse Sinistratul ar fi acceptat continuarea studiilor, cu un surâs vulgar pe fețele radioase. Însă pe Doru abundența de muieri perfecte, civilizate, pătimașe, căzute, fără ca el să miște un deget, în așternutul lui, de la o vreme îl cam teroriza. De aceea, când și când, după ce terminau cu partea cu poetizatul, o mai înșfăca pe vreuna de cîte-o ureche. O cârpea, dacă era s-o cârpească. Și-o potrivea, la loc, pe genunchi. Și-o descosea cu binișorul: - Spune, fă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În măsura În care Îmi dădea urgent posibilitatea să spun tare tot ce am tăcut, scrâșnind din dinți, timp de cinci ani. În trei zile, după năvala lui xe "Graur"Graur 1 și a bandei lui, am Înțeles că intru Într-o redacție terorizată de conformism”2.Firește, intelectualul umanist care era xe "Sebastian"Sebastian a Înțeles rapid contradicția fundamentală dintre crezul umanist și structura mentală a noii Puteri. Putere de care scriitorul s-a simțit și el atras, datorită situației sale de victimă
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
un cuvânt, elitei culturale a României. Astfel, spune xe "Câmpeanu"Câmpeanu, pentru aceștia „P.C.R. nu era nimic altceva decât acest aparat ideologic iudaizant”2. Pornind de la ideea sociologului Pavel xe "Câmpeanu"Câmpeanu, vom observa că această elită urma să fie terorizată de un xe "Chișinevschi"Chișinevschi, xe "Roller"Roller sau Nicolae xe "Moraru"Moraru, ceea ce a creat impresia că acest odios proces de comunizare a României se datorează exclusiv evreilor și că aceștia sunt de vină pentru tragedia României, intrată În
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
Șocul său fusese real, Ceaușescu fiind luat prin surprindere de faptul că reprezentanții prin excelență ai omului nou se revoltau împotriva sistemului care îi crease „în eprubetă”. Iconografia minerului model se prăbușise, iar greviștii din Valea Jiului au fost timorați și terorizați tocmai pentru că provocaseră prăbușirea unui mit nu doar pentru ei înșiși (și pentru alte încarnări ale omului nou), ci și pentru președintele statului român comunist. Post-scriptumtc "Post‑scriptum" Pe când cartea de față era în pregătire pentru tipar, am fost contactată
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
PCR este scos în afara legii, în 12 ianuarie 1990, sub presiunea străzii, decizia este abrogată ulterior; FSN monopolizează puterea prin decizia de a participa la alegeri - mineriadele (ianuarie, februarie, iunie 1990) au constituit o strategie a noii Puteri de a teroriza și controla populația. Prin urmare, Dumitru Mazilu susține că revolta și revoluția au fost secondate și preluate din mers de o conjurație internă a cărei miză era anticeaușismul, și nu anticomunismul. De precizat: cât timp a făcut parte din echipa
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a încuraja dezvoltarea economică și speranța pe care o aduce ea - și am concentrat aceste eforturi asupra promovării reformei și a obținerii unor rezultate. Am condus o coaliție internațională pentru a înlătura dictatorul din Irak, care brutalizate propriul popor, își terorizase regiunea, sfidase comunitatea internațională și căutase și utilizase arme de distrugere în masă. Și luptăm alături de irakieni pentru a face din Irak un stat democratic, unit și stabil - un nou aliat în lupta împotriva terorii din inima Orientului Mijlociu. Am
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
concretețea lucrurilor umile. După opinia lui Eugen Negrici, bacoviană ar fi aici mai cu seamă „stârnirea poeziei printr-o formulă cu alură de dicton, sau printr-un crâmpei de conversație, dintre cele care ne suspendă, nu știm de ce, în memorie, terorizându-ne”337. În plus, se întrevede la Constantin Abăluță, pe lângă influența „simbolistului eretic”, și o evidentă înrâurire a poeților americani (să ne gândim nu doar la fascinanta prezență a obiectelor din poezia lui Wallace Stevens, ci și la sentimentalismul cumva
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
că, mai totdeauna, capătă câștig de cauză opțiunea pentru revenirea bruscă la logica obișnuită a lucrurilor. Și tocmai această pendulare poate deveni neliniștitoare. Într-un rând ni se povestește, de pildă, cum mopete, întorcându-se noaptea acasă este urmărit și terorizat de o umbră, probabil propria sa reflecție, care îi dă târcoale, vrând „să-i sară în spinare și cine știe ce să-i sufle în ureche”; altădată - ca într-un veritabil coșmar - nu-și poate potoli setea din pricina unei „forme mioape”, cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
să fie „naturală, simplă, adevărată”, ceea ce vrea să spună că poezia trebuie să fie din inimă, nu din cap (cf. Poezia română În diverse epoce, 1868). Față de Grigore Alexandrescu, care se plînge tot timpul de imperfecția limbajului și se lasă terorizat de retorică, Bolintineanu reprezintă cazul poetului spontan și neglijent, Încrezător pînă la inocență În puterea talentului. Paul Zarifopol Îl prezintă În acest sens: „un scriitor de bunăvoință. Un prea zelos umplutor de cadre [... ] A scris de toate, cu o fertilitate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
creatorului) care curmă acest proces cum ar fi (nerăbdarea editorului, Îmbolnăvirea autorului, un musafir inoportun etc). Opera rămîne imperfectă, capodopera nu este niciodată terminată. Alecsandri nu cunoaște această nemulțumire. Contractul lui cu opera stipulează termene mai scurte. Poetul nu pare terorizat de forma imperfectă a versului. Versul iese de la Început bine, poemul se termină atunci cînd autorul a epuizat ceea ce are de spus. Morala de la urmă arată o conștiință mulțumită și o imaginație epuizată. Un echilibru perfect Între subiect și obiect
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
proiect liric, o figură a sensibilității este mereu contrazis În așteptările lui. Sincretismul poetului Îl pune În Încurcătură. Frivolitatea retoricii Îl poate exaspera. Peisajul urmează aceeași cale: ici, muntele este un spațiu primitor, productiv, securizant, colo muntele este un obiect terorizam Într-o imagine mai vastă a haosului. El devine, astfel, pivotul mai multor figuri: de la figura solitudinii mîndre, purificatoare, la figura ororii de labirintul vegetal... Dintre peisajele ce trec prin versurile lui Alecsandri, doar lunca este statornic euforizantă, liniștitoare. Alăturate
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de pătimiri...” Însă, atingînd această clapă, simțim numaidecît sunetul eminescian. 10. GÎndul pătimirii În dragoste nu ocolește ideea de jertfă. Jertfa este moartea benevolă. PÎnă a ajunge la această soluție limită, jeluitorul cere milă, milostivire. Poemele sînt, pur și simplu, terorizate de acest sentiment creștinesc transpus În spațiul eroticii. Robirea cere Îndurare, Înțelegere, În fine, milă, milostivire, și mila, milostivirea nu vin. CÎnd patima Îl „Înghie”, poetul Înamorat cere numaidecît milostivire: „Să caut fără clipire Și să cei milostivire”... Catinca, strigă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu și-au mai revenit niciodată. Auzul era un simț care nu ne mai apăra în vreun fel, parcă nici nu ne mai aparținea, devenise, mai degrabă, un instrument de tortură în mâinile lor. Nu era de ajuns că ne terorizau, ne torturau cu ajutorul unora dintr-ai noștri. Ne torturau chiar cu părți ale trupului nostru care chinuiau alte părți ale aceluiași trup.“ — Ceva nu e în regulă cu mine... cugetă Filip, rotind paharul în mână și privind prin el la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]