1,130 matches
-
Supuneți-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi. 8. Apropiați-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi. Curățiți-vă mîinile, păcătoșilor, curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită! 9. Simțiți-vă ticăloșia; tînguiți-vă și plîngeți! Rîsul vostru să se prefacă în tînguire, și bucuria voastră în întristare: 10. Smeriți-vă înaintea Domnului, și El vă va înălța. 11. Nu vă vorbiți de rău unii pe alții, fraților! Cine vorbește de rău pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
chiar daca e vorba de împărați sau mișei (mișeii apar desculți, ca să li se vadă mișelia din cap 122 până în picioare), iar un tânăr nobil e îmbrăcat în pantalon de văcar american cu o cămașă neagră străvezie, care să sugereze toată ticăloșia neagră a personajului. Va să zică nu renunțăm nici la decor, nici la costumație, ci le dăm alt înțeles. Care? Nu se înțelege bine. Răspunsul ar fi, jucăm totul în stilul în care au fost probabil jucate piesele pe vremea lui Shakespeare
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
timp, discret, pe la miez de noapte câinii lătrau cu mai multă insistență, iar în zori populația afla despre ultima arestare în sat, despre dispariția a încă unui consătean. Inițial, satul nu și-a dat seama ce se întâmpla, nici de ticăloșia cameleonului care, în chip de om, cu o mutră de nevinovat, le intra în casă și, la plecare, în mod invariabil își exprima falsa compasiune «Ghetu’ om săracu’!», că răul cel mare venea tocmai de la oaspetele lor. Securitatea, brațul înarmat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
știu că ceream prea mult de la soartă. Mi se părea că portjartierul de dantelă, ciorapii de mătase și chiloții minusculi râdeau de mine cu gura până la urechi. —Ai fi crezut că până-acum a învățat lecția, chicoteau unul către celălalt. Ticăloșii! în cele din urmă, fără să găsesc vreo explicație, mi-am dat seama că nu-mi rămânea altceva de făcut decât să mă duc la culcare. Convinsă că eram mult prea agitată ca să reușesc să închid ochii, am aruncat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
la orice fel de critică... De fapt, mi-am dat seama că multe din lucrurile pe care mi le spunea Josephine îmi sunau, într-adevăr, cunoscut. Tu faci parte din categoria celor sensibili, pe când surorile tale nu. E foarte simplu. —Ticăloșii, am bolborosit simțind că-i urăsc pe toți cei din familie. —Poftim? —Ticăloșii, am repetat pe un ton mai ridicat. De ce m-au ales pe mine dacă voiau să desconsidere pe cineva? Dacă n-ar fi făcut asta, aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din lucrurile pe care mi le spunea Josephine îmi sunau, într-adevăr, cunoscut. Tu faci parte din categoria celor sensibili, pe când surorile tale nu. E foarte simplu. —Ticăloșii, am bolborosit simțind că-i urăsc pe toți cei din familie. —Poftim? —Ticăloșii, am repetat pe un ton mai ridicat. De ce m-au ales pe mine dacă voiau să desconsidere pe cineva? Dacă n-ar fi făcut asta, aș fi putut să am o viață minunată. —OK, a spus Josephine. Ești furioasă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fac totul ca la carte. —O să te întorci în New York? m-a întrebat ea. Imediat am devenit confuză și temătoare. Și al dracului de furioasă. Perspectiva mea roz asupra vieții nu fusese extinsă asupra lui Luke și a lui Brigit. Ticăloșii! — Nu cred c-o să mă mai întorc niciodată în nenorocitul ăla de New York, am bolborosit. — Te îngrijorează ce-or să spună oamenii ăia fermecători? Cum o chema pe una dintre persoanele alea? Helenka? —Helenka? am țipat. Nu, ea zice lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lăsată într-o mizerie îngrozitoare, și avem o chestie sau alta în fundul puțului ăla. Iar tu zici că n-avem dovezi. Ai înțeles totul aiurea. — Măcar așa facem pereche, zise Wilt. — Și să-ți mai spun ceva, Wilt. Problema cu ticăloșii ca tine e că sunteți prea deștepți, mult prea deștepți. Exagerați în ceea ce faceți și așa vă dați de gol. Acum, dacă aș fi fost în locul tău, eu, unul, aș fi făcut două lucruri. Știi care sunt alea? Nu, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
să vomite o dată. — Știam că trebuie să fie ceva de genul ăsta, zise el, cutremurându-se. Pur și simplu știam. Un om care e în stare să clocească o șmecherie ca aceea cu păpușa trebuia să ascundă în el o ticăloșie și mai teribilă. Dar s-ar putea ca până la ora asta să fie toți mâncați complet, interveni sergentul. Flint îi aruncă o privire amenințătoare. Păi de ce dracu’ crezi că a lansat el pista aia falsă? întrebă el. Ca să treacă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
atunci când nici unul dintre acuzatorii de astăzi ai prințului n-au făcut nimic pentru frații lor, nu poate fi numit hoț și nici trădător.” Era, însă, doar o voce singulară, o biată picătură de omenie și adevăr într-un ocean de ticăloșie și minciună. O rază de soare îl orbi pentru câteva clipe și prințul frisonă. Se făcuse cald, dar își simțea trupul înghețat. Se lăsă în voia calului. De fapt urca și cobora prin frânturi uitate de timp. Viața lui fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în dreapta, spre Ruginoasa, mai stăruia o undă roză. Ce mai ardea ardea tihnit, fără grabă, cum se cuvine cu rămășițele. " Niciodată n-aș fi crezut ca oamenii mei să fie cei mai ticăloși, ca tocmai ei să ducă la vecini ticăloșia și să-i învețe neomeniile! își zise Miron Iuga, oprindu-se o clipă lângă poartă. Toate silințele mele cu ei n-au folosit nimic! Degeaba, țăranul e destinat să rămâie sălbatic până la sfârșitul lumii." Se întoarse, ocoli casa pe dincolo
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pe inimă și să stea de vorbă cu urmașul său. Când el personal s-a ostenit de a cutreierat mai toate satele și i-a sfătuit și i-a dăscălit ca un părinte și ei, totuși, s-au dedat la ticăloșii cum a întors spatele ― asta nu le-o putea ierta țăranilor. Unde să mai pui că netrebnicii nu s-au rușinat să incendieze și să devasteze chiar conacul lui de la Rociu... Grigore Iuga făcu prezentările, căci Baloleanu, străin, nu cunoștea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a nu denunța pe vinovații cei mari. Pe Baloleanu țipetele țăranilor îl supărau și-l enervau. După ce caporalul rosti suta și țăranii bătuți fură închiși în cancelarie, prefectul, ca să-și redobândească siguranța, strigă către mulțimea cu fața la pământ că crimele și ticăloșiile lor au înspăimîntat lumea și că numai prin pocăință și mărturisiri sincere își vor putea ușura soarta... Ca la comandă, sutele de oameni ridicară capetele cu o mișcare, parc-ar fi vrut să se scoale în picioare, bâiguind într-un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
negru ca totdeauna. Crezu că a avut vreo neplăcere particulară și-l lăsă în pace, așezîndu-se să fabrice articolașele anodine cotidiene pe care se obișnuise acuma a le produce în redacție. Într-un târziu, secretarul izbucni singur: ― Ce oroare!... Ce ticăloșie!... Ce barbarie!... Nu i se potriveau exploziile teatrale. Glasul lui suna gol ca al unui actor fără talent. Parcă și-ar fi dat seama, se scufundă iar în tăcere și numai după vreun sfert de oră reluă sarcastic: ― Ei, ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ruletist, devenind patroni, ceea ce se putea întîmpla și după al doilea joc. Nu are nici un sens să continuu aici cu descrierea jocului. El este stupid și atrăgător ca orice joc, aureolat, ce-i drept, cu mânjitura de sânge care place ticăloșiei noastre. Mă întorc la cel care a distrus jocul prin faptul că l-a jucat la perfecție. Din câte spune legenda (pe care o puteai auzi pe atunci în toate tavernele orașului), el nu a fost racolat de vreun patron
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Eu sânt un om care scrie, nu mă pot pierde pentru o ființă subumană, obnubilată, pentru o nefericită." Și continuam așa pe vreo trei pagini, într-un delir în care o vedeam pe Gina ca o întruchipare a mizeriei și ticăloșiei umane. Poate mai mult decât permanenta obsesie a feței ei, a vocii ei, mă chinuiau laturile pur fiziologice ale pasiunii mele: bătăile inimii accelerate până la palpitații, durerea grea și caldă din coșul pieptului și din oase, insomnia în care trebuia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care-o lăsasem pe o bancă. Jocul mă furase și mă entuziasmase așa de tare, și de altfel eram oricum atât de amețită și apăsată de un rău interior, încît nu mi-am dat seama decât a doua zi de ticăloșia pe care-o făcusem. Dar atunci am plâns degeaba. Cu mâinile îndoite la spate și legate cu un fir de ață, Zizi stătea în fața noastră, dreaptă, sprijinită de zid. Toate ne strâmbam la ea și întindeam ghearele s-o zgâriem
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de insultă și calomnie, măcar de o insinuație subțire ? Pentru că de la dușmani trecem la amicii neaflați de față, răul nefiind, bineînțeles, numai în tabăra celorlalți. La fiecare dintre ai noștri am observat contraziceri între spusă și faptă, josnice lașități, mici ticăloșii, alianțe rușinoase ! Despre fiecare dintre ai noștri am putea vorbi destul, și chiar vorbim, pentru că îi cunoaștem mai de aproape... De ce însă, și la această vârstă la care iluziile ar fi trebuit să-i dispară, pe el încă îl mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
copac, sau cerul acoperit de nori. Smulge unul din grămadă și Îl bagă În șuturi pe ușa dormitorului, și Dumnezeu știe cîtă distracție a reușit să ofere el veteranilor plictisiți dinăuntru. De obicei nu se Întîmplă mai mult de o ticăloșie pe seară, așa că putem respira ușurați pentru moment, deși urmează să urcăm În dormitor și ne așteaptă o noapte Întreagă În care se poate Întîmpla orice. Visul recurent În care alerg printr-o casă fără uși. În casă știu foarte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și-au fătat un monstru. Așa se Întîmplă, nebunia asta e conta gioasă. Ajunge omul nostru bun la inimă să le facă mizerie semenilor fără să clipească, convins că așa se obține mai binele. A-hăăă, cîte nume n-a avut ticăloșia de cînd e omul... Singurul animal de pe planetă care scoate omorul din planul sărac al justificărilor biologice și-l umple cu bogăția noilor lui instincte, Înnobilate de actul superior al gîndirii... Că-ți vine să spui că e un mutant
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
contribuabili englezi care trebuiau să suporte pagubele, și nici măcar protestanții din sudul țării. Atâta timp cât bombele cădeau numai la Ulster, era chiar o mică plăcere să afli despre ele. Pentru prima oară în viața lui, Emma avu o viziune apropiată a ticăloșiei umane; și în furia lui intimă, confuză, respinse „irlandismul“ său, îl sfâșie în bucăți, fără să știe prea bine care era elementul cel mai detestabil în acel ghiveci de ură pentru care se disprețuia singur. Niciodată nu a discutat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ucis amorul propriu. — Mă îndoiesc de acest lucru, răspuse John Robert, dar dacă ți-am ucis într-adevăr amorul propriu, atunci sunt de felicitat, și dumneata la fel. Știi ce vreau să spun. Fără amor propriu nu există nimic, decât ticăloșie. Mai bine nu te întâlneam niciodată! — Ce numești ticăloșie e simplă vanitate. Ți-ai pierdut respectul față de tine însuți dintr-un motiv care nu mă privește și acum suferi de simptomele retractării. Du-te și scarpină-ți rănile în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
John Robert, dar dacă ți-am ucis într-adevăr amorul propriu, atunci sunt de felicitat, și dumneata la fel. Știi ce vreau să spun. Fără amor propriu nu există nimic, decât ticăloșie. Mai bine nu te întâlneam niciodată! — Ce numești ticăloșie e simplă vanitate. Ți-ai pierdut respectul față de tine însuți dintr-un motiv care nu mă privește și acum suferi de simptomele retractării. Du-te și scarpină-ți rănile în altă parte. — Îmi sugerezi să mă duc acasă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
constituit dintotdeauna un subiect de umor; pe de altă parte, cum cei din familia McCaffrey încă erau considerați venetici, iar Hattie era privită ca „o mică snoabă“, nimeni nu avea senzația unei trădări. Unul dintre cele mai generale aspecte ale ticăloșiei umane este graba cu care aproape fiecare dintre noi se lasă antrenat de bârfă. Până și „persoanele cele mai discrete“, ca domnișoara Dunbury, doamna Osmore, erau gata să zâmbească la auzul mârșăviilor, ba uneori le și repetau! Omul care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și ar fi văzut ce se întâmplase. Și-ar fi dat coate și s-ar fi distrat ca niște lași ce erau, Bărbuceanu și Romoșan și Gomoiu și toți. S-ar fi bucurat cu toții, ca de fiecare dată, cu toată ticăloșia de care erau în stare, acum după ce pentru ei nu mai conta că Horia Victor rămăsese repetent. Daniel traversă strada Judecătoriei trecând la mică distanță de bătrânul în pufoaică. Acesta continua să bombăne boscorodindu-l pe adevăratul vinovat, fără să
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]