4,885 matches
-
, publicație care apare la Timișoara, lunar, din 1972, ca revistă a studenților de la Universitatea timișoreană. Inițial, redactor-șef este Liviu Crișan, iar secretar general de redacție, Constantin Vintilescu. Din 1990 redactor-șef devine Dan Rațiu, iar secretari generali de redacție, Dan Popovici și Olimpiu Porumb. În 1991-1992 își încetează apariția, pentru a fi reluată în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287071_a_288400]
-
lit., 340-344; Nicolae Balotă-75, APF, 2000, 1-2; Lucian Valea, Generația amânată, Cluj-Napoca, 2002, passim; Gabriela Gavril, Cercul Literar de la Sibiu, Iași, 2003; „Revista Cercului Literar”, îngr. Dan Damaschin, pref. Petru Poantă Cluj-Napoca, 2003; Cornel Ungureanu, Cercul Literar de la Sibiu (intervalul timișorean în scrisori), RL, 2003, 43. D.C.-E.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286171_a_287500]
-
lui Dumnezeu să-mi dea răspunsul cel bun și să nu smintesc pe vreunul din acești frați mai mici ai mei. Micuțul Ionel Ladea abia împlinise 12 ani; era fiul sculptorului Ladea, de la Cluj, cel care a proiectat impresionanta Catedrală timișoreană. În mijlocul curții era un bazin cu apă; altădată, pe vremea când penitenciarul avea și un atelier de preparat piei, se spălau pieile de vită argăsite. Acum, curățat și întreținut de copii, era folosit pentru baie, în zilele călduroase, după ce ieșeau
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mă interesa, nu-mi dădeam seama ce se întâmplă. S.B.: Dar comentați ce se întâmpla în țară în acel decembrie, de pildă la Iași, pe 14? D.R.: De Iași nu am știut nimic, dar aflasem de Timișoara pentru că eu sunt timișorean, am rude acolo. Unchiul meu din partea mamei, fost ofițer de tancuri și el, ne sunase pe 17 să ne spună că au ieșit cu tancurile împotriva civililor. S.B.: Și la Iași fusese o revoltă, dar a fost rapid reprimată. Apoi
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
preot. A urmat liceul la Timișoara (1953-1956), apoi Facultatea de Medicină, absolvită în același oraș (1962). Își practică meseria de medic în Dobrogea (Medgidia, Cogealac), apoi la Hunedoara și Arad, la Centrul Sanitar Antiepidemic. În timpul studenției a frecventat cenaclurile literare timișorene, iar mai târziu, la Arad, a fost redactor responsabil la „Viața literar-artistică”, „Orizont arădean” (supliment literar al revistei „Orizont” din Timișoara), Almanahul „Aradul literar”, fiind și președinte al Cenaclului din Arad al Uniunii Scriitorilor. A colaborat, îndeosebi cu proză, la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285605_a_286934]
-
din țară se subordonează Frontului Salvării Naționale. Apoi, instalat în biroul directorului general al Televiziunii de la etajul ÎI și păzit de Gelu Voican Voiculescu, Iliescu a început să primească în audiențe comuniști de rang înalt. Un preot și trei tineri timișoreni, sosiți cu o declarație a "Comitetului Democratic" prin care se cereau alegeri libere și pluripartitism, au fost întimpinați cu un refuz politicos. Peste câteva zile, Comitetul Democratic va fi integrat Frontului Salvării Naționale. 6. UN ACT ISTORIC: PE 24 DECEMBRIE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
de "Țigareta 1" și "Țigareta 2". Dar în România a mai existat o "Țigareta": "Țigareta 0". Inventatorul acesteia a fost sirianul Zaher Iskandarani, omul căruia Iliescu i-a acordat certificatul de luptător în Revoluția română. Cel supranumit în mediile malavitei timișorene "Prințul Banatului". Zaher, ajutat de fratele său Maher, au patentat la noi sistemul cascadelor. Ori, altfel spus, "Țigareta 0". 1. ROMANO-SIRIANUL ZAHER ISKANDARANI ȘI FILIERA CIPRIOTĂ RAM Zaher Iskandarani s-a născut la 1 ianuarie 1958, în Siria. Că cei mai multi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
avantajeze în raporturile cu statul de drept al domnului Iliescu: la drepturi, Zaher era mai român că oricine, la obligații, Zaher se replia prompt: investitor străin. Tot în 1992, firma să RÂMI figură pe primul loc în topul societăților comerciale timișorene. Prin 1994-1995, o serie de firme - avându-l, patron pe Zaher - gravitau în jurul navei amiral RÂMI, cu nume dintre cele mai stranii: Bloody Fox (Vulpea sângeroasă), Kiss and Kill (Săruta și ucide), Black Baron (Baronul negru) etc. În Timișoara însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
la Saclaz, un teren apartinind citorva beneficiari al Legii 18, pe care construise o fabrică, unde urma să producă țigări. Afacerea putea deveni extrem de rentabilă datorită unui alt mic detaliu: proveniență tutunului importat. Potrivit dezvăluirilor lui Jabri Tabrizzi, patronul firmelor timișorene Dallas și AJT, fost partener de afaceri al lui Zaher, mafia internațională a țigărilor pusese în circulație, după 1986, tutun din Ucraina și Rusia, al cărui preț extrem de scăzut se datora accidentului de la Cernobîl. Altfel spus: tutunul era iradiat! De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Magda Ursache), nu iartă cu nici un chip "liga lui Mitică", îl toacă mărunțel pe "Gigi, inimă de leu", care, în suficiența-i deplină, a declarat că " Dacă vreau, pot să fiu și antrenor la Steaua!", îl cârâie pe bizarul patron timișorean Iancu, îl compătimește pe Hagi (deși-i de aceeași părere cu Zdrobiș, că "Hagi, ca antrenor, n-are nici o treabă cu fotbalul!") și-l face de râs pe ștabul dinamovist Borcea, care, în toată casa, n-are... nici o singură carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
local”" Procesul de difuzare a inovației a pornit, în context românesc, de la un model german, la mijlocul anilor ’90, prin ADETIM și, ulterior, prin CAR-ADETIM. Consolidarea experimentului s-a făcut prin sprijinul masiv al Fundației pentru o Societate Deschisă (FSD). Filiala timișoreană a acestei fundații și, ulterior, CAR, desprins din Fundație drept centru independent, membru în Soros Open Network (SON), joacă un rol major în instituirea noului model de dezvoltare locală. Acestea nu lucrează însă izolat, ci în parteneriat cu instituții județene
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
de Țară. Și iată că patriarhul cronicarilor muzicali, cum poate fi numit pe drept cuvânt Viorel Cozma, veteranul tuturor edițiilor, din 1958, are ceva de spus. Domnia sa a avut inspirația să pună două întrebări pertinente. Prima adresată public concitadinului său timișorean Ioan Holender, aflat la prezidiul select al Conferinței de presă. Întreba dacă la viitoarea ediție din 2014 Ioan Holender va fi din nou Directorul Artistic al manifestării? Răspunsul a venit prompt ca o nedumerire... Pe mine mă întrebi? În aplauzele
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
am vorbit despre profeți și profeții, cred că ați descris aici condiția, soarta de neschimbat, dintotdeauna și de oriunde, a artistului. Ioan Hollender Politehnist, cântăreț, impresar, ani îndelungați director general al Operei de stat din Viena, Ioan Hollender este un timișorean curajos, inventiv, încăpățânat în sensul bun al cuvântului, conducător cu viziune și cu mână de fier, "ultimul dictator al Europei", cum a fost supranumit într-un ziar important. Formula jurnalistică menită să atragă cititorii conține doar unul dintre elementele strategiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
de altfel, În căutarea resorturilor europene ale civilizației românești. Asemănătoare, ca tematică și metodologie, cu cărțile lui Alexandru Duțu sunt lucrările de istorie a relațiilor culturale aparținând lui Victor Neumann. Tentația lui Homo Europaeus, unul dintre volumele publicate de istoricul timișorean, urmărește emergența modelelor culturale occidentale În spațiul central-european, pe parcursul epocilor premodernă și modernă. La București, studiul menționat al lui Alexandru Duțu a fost precedat de o altă contribuție notabilă pe tema care ne interesează, referitoare la prezența ideii europene În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
în corpul revistei, suplimentul „Luneta. Tribună de exprimare a tipografilor români”, ale cărui prime numere „au fost tipărite ilegal, în timpul dictaturii comuniste”. Semnează articole Ion D. Goia (Funeraliile statuii lui Lenin), Gh. Tomozei ( Să facem o revistă), Tudor Octavian (Gravurile timișorene ale lui Vasile Pintea) ș.a. George Arion realizează un interviu cu Eugen Simion pe tema O lume nouă nu se poate construi cu o ură veche (9/1990), Constantin Dumitru îl prezintă cititorilor, la rubrica „Cultura română în Basarabia”, pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287014_a_288343]
-
pe președintele Leonid Kucima În afaceri mai mult decât veroase a dus la dispariția, lichidarea fizică a ziaristului Gongadze. Mircea Mihăieș: Din păcate, la acest capitol nu aș putea spune că stăm nici noi prea bine. Dispariția prietenului nostru, ziaristul timișorean Iosif Costinaș, este Învăluită până În acest moment În mister. Nu știm exact În ce condiții a murit. În anul 2003 au existat mai multe Împrejurări În care soarta ziariștilor a fost pusă În pericol. De curând a apărut, tot la
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
atât a situației interne (România având parte de una dintre cele mai dure dictaturi neostaliniste din rândul țărilor comuniste), cât și a marilor schimbări politice care aveau loc în Europa de Est și care, direct sau indirect, influențau destinele țării. Începutul revoltei timișorene a fost povestit de îndeajuns de mulți dintre participanții la evenimentele din capitala Banatului, așa încât mă voi limita în acest capitol doar la un rezumat. În esență, a fost vorba, ca punct de plecare, de protestul pastorului reformat Lászlo Tökes
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
evacua pe pastor din Timișoara în localitatea Mineu, din pricina felului în care acesta criticase regimul ceaușist, mai cu seamă pentru planul de restructurare (demolare) a satelor din România, care ar fi dus și la pierderea identității minorității maghiare. Câțiva autori timișoreni mărturisesc că încă din 11 decembrie 1989, la Timișoara fuseseră răspândite manifeste multiplicate la mașina de scris, pe care scria: „Jos tirania lui Ceaușescu!”, „Jos dictatura!”, „Moarte dictatorului!” - asta nu înseamnă că ele aveau neapărat legătură cu protestul pastorului reformat
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de solidarizare în jurul protestului său va duce la răsturnarea regimului Ceaușescu, Lászlo Tökes răspunde concis că nu. Este evident că de-a lungul evenimentelor din 16 decembrie mai ales (punct nodal în turnura pe care avea să o ia revolta timișoreană), Tökes a dorit să se delimiteze de protestul împotriva regimului Ceaușescu (el fiind angajat doar în protestul religios), dar a fost luat de valul revoltei și al insurecției care deja nu mai depindea nici de persoana sa și nici de
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
și propunea tuturor românilor intrarea în grevă generală „până la victoria finală”, după cum se specifica în document. Timișorenilor li se mulțumea pentru rezistența lor eroică, în măsură să salveze națiunea română de sub dictatură. Din acest document foarte important pentru sensul revoltei timișorene (chiar dacă având accente patetice, pe alocuri) reiese limpede și cât se poate de exact că FDR își asumase rolul unui organism democratic cu putere de reverberare pe întreg teritoriul țării, mai ales că timișorenii erau deciși să nu cedeze, considerând
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
dea seama, în decembrie 1989, că FSN era un cocteil de disidenți, membri ai nomenclaturii, aventurieri, mercenari, securiști și revoluționari; nimeni nu avea cum să intuiască felul în care FSN avea să uzurpe și, mai ales, să deturneze sensul revoltei timișorene și, în general, al revoluției române, atât cât a fost ea. Mai trebuie precizat că, în zilele de 19-20 decembrie, la Timișoara ajung și o parte din trenurile ocupate de muncitori din sudul țării, înarmați cu ciomege și declarați de
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
aceste informații false au fost intoxicați soldații din respectivele garnizoane, astfel încât aceștia să fie pregătiți mental și sufletește, în caz extrem, să folosească armele de foc împotriva populației în rândul căreia s-ar fi aflat și presupușii „teroriști” antiromâni. Arestații timișoreni (până într-o mie de oameni) din perioada 16-19 decembrie 1989 au fost supuși la o serie de maltratări grave, fiind anchetați și schingiuiți de milițieni și securiști. Torturile la care au fost supuși seamănă cu cele aplicate în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
termeni precum manifestație, incidente, demonstrații, moment istoric, mișcare, explozie de mânie populară, tulburări, incidente, evenimente, protest, revoltă, răscoală, răzmeriță, insurecție (comună insurecțională), fenomen revoluționar, revoluție. Consider însă că important nu este unul sau altul dintre acești termeni, ci sensul insurecției timișorene (în ce mă privește, prefer această categorisire), care, dacă nu a fost foarte clar la început, s-a limpezit pe parcursul acelor zile în care locuitorii orașului au rezistat singuri în fața dictaturii și forțelor de represiune; iar acest sens a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
au asumat și rolul de prim spațiu și centru democratic, apt să propună o „schimbare la față” în afară, dar și în interiorul României, după noile orientări democratice ale anului 1989 în Europa. Atmosfera credibilă și deloc mitizată a zilelor insurecționale timișorene este sintetizată în prefața lui Radu Ciobotea la una din cărțile lui Titus Suciu (Lumea bună a balconului). Ciobotea creionează revolta timișoreană ca pe un „vast cenaclu politic” și un „maraton” în care revoluționarii spontani și profetici nu au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
României, după noile orientări democratice ale anului 1989 în Europa. Atmosfera credibilă și deloc mitizată a zilelor insurecționale timișorene este sintetizată în prefața lui Radu Ciobotea la una din cărțile lui Titus Suciu (Lumea bună a balconului). Ciobotea creionează revolta timișoreană ca pe un „vast cenaclu politic” și un „maraton” în care revoluționarii spontani și profetici nu au fost perfecți, ci umani (adică au făcut și ei erori sau au ezitat ori chiar au clacat parțial), un maraton epuizant în care
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]