5,246 matches
-
pe care le știu eu; după ce te-au consumat, te umilesc; altele, sfintele, se simt umilite; o parte, proastele, de lemn-Tănase tot timpul și, rar, al naibii de rar!, femeile cruciale ale vieții, te înnobilează, nu numai că te fac fericit, de la timidul "Bine te-am găsit!" pînă la rămasul bun din zori... Noroc! strigă și-și lipește paharul de buze, cu o mișcare lentă, de mare emoție, apoi, după ce soarbe puțin, desprinde un deget de pe pahar și-i pipăie un loc, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
bucătărie, în spațiul dintre sobă și bar, Ovidiu e oprit de Letiția: Vă rog, dacă... Sigur, domnișoară! o încurajează chelnerul, prinzînd mai bine teancul de farfurii ce-l duce la spălat. Vă pot fi de folos? Știți... spune fata încet, timid am plecat cu puțini bani la mine... V-aș putea ajuta și eu la ceva, la... la spălat vasele, la făcut curat... Chelnerul o învăluie într-o privire scurtă, apoi ochii lui se opresc în ai fetei, țintuindu-i: Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la urma urmei, asta nu-i o pensionare înainte de vreme? Și-apoi, dacă vine un vîrtej și pică Săteanu... De fapt, literatură pot scrie oriunde; aici, măcar, am norocul că teatrul local îmi pune în scenă piesa..." Gîndurile lui Mihai, timide, fac ocol în jurul aceleiași întrebări, căreia nu vrea să-i dea răspuns: merită să fie de acord cu transferul la Cooperări internaționale? De vreo oră, secretara serviciului Dezvoltare i-a telefonat: Vă informez că vi se întocmește decizie de transfer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că ești trimis aici pe post de codoș. Dacă ai idei, ți le respect, te ajut să ți le brevetezi și n-o să am pretenție să semnez coautor. "Ce ție nu-ți place, altuia nu face." Clar? Da murmură Vlad, timid, impresionat de calmul și precizia vorbelor cu care i se adresează Muraru. Cînd doriți să mă prezint la instalație? Cînd termini de predat acolo unde ești acum. Mîine-i sîmbătă... Cel mai bine, de săptămîna viitoare. Vlad clatină din cap în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o netezească, ochii femeii caută spre-ai lui Mihai, întîlnindu-i, obligîndu-i să suporte o privire lungă, amenințătoare. Am să te fac să regreți amarnic! spune ea încet, cu convingere. Cîteva clipe, Mihai se simte pierdut, reîntors la condiția de adolescent timid, certat pentru o îndrăzneală și-i gata să se reverse într-un șuvoi de scuze penibile, dar un gînd rău îl taie în două, zicîndu-i că tocmai complexele lui l-au adus aici, în picioare, pierdut, cînd, foarte bine, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vizibile pe față, corect îmbrăcat, sigur pe el, siguranță ce o transmitea și celor din jur, care nu avea comun cu tînărul venit în locuința ei, cu aproape trei ani în urmă, decît lucirea vie a ochilor și, uneori, zîmbetul timid, adolescentin. O clipă, cînd buzele bărbatului i-au sărutat mîna, s-a cutremurat vizibil. Imediat însă, în capul ei s-a cuibărit violent gîndul că ea a stat un an jumate fără serviciu, timp în care și-a golit casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
trei ani; a înțeles că un astfel de om e ușor de manevrat pentru a-i snopi pe intelectuali, "deștepții orașului"; ba chiar și-l închipuie dezlănțuit, lovind fără milă; apoi, cînd se mai liniștește, îi apare în gînd tînărul timid, cu brațele tremurînd, așezat pe marginea unui scaun, cerîndu-i iertare; ea, stăpînă ca niciodată pe sine, revărsînd în gesturi tot preaplinul inimii sale de femeie ajunsă la cumpăna verii, conștientă că, dacă nu la anul, apoi peste un an ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mă rog, le-ai... luat? Din sat. Sat ?! Sînt opt kilometri! N-am avut timp să-i număr. Ajutat de Lazăr, care ține cămașa ridicată și brațul întins, Radu curăță zgîrietura și o pansează. Nu vă supărați, se apropie Dorin timid, bîlbîindu-se de emoție, tremurînd continuu în ultima vreme am auzit că sînteți..., mama..., am primit telegramă că-i la spital..., poate știți... O clipă, Radu îl fulgeră cu privirea, amintindu-și că Paula i-a vorbit de niște bani aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Mircea Emil, apoi spre fată. Da, el a adus mîncarea îl asigură fata, lăsîndu-l lin brațe. Du-te și-l pupă. Nehotărît, copilul pornește încet spre masa la care stă Mircea Emil. Ce-i? întrebă acesta surprins, văzîndu-l pe copil, timid, lîngă scaunul său. Púuu-pi răspunde copilul, țuguindu-și buzele. Tatăl copiilor a ajuns și el lîngă masă: Vrea să vă pupe, pentru carne. Pupi repetă copilul rușinat. Púuu-pi! strigă și celălalt venind tot o fugă. Ca doi iezi, cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
toți, să nu ne toarne careva. Vlad bate din nou, cu mai multă putere, făcînd să răsune culoarul lung. Da, intră! strigă Mihai fără să se mai ridice de jos, de pe patul improvizat. Scuză-mă că te deranjez... începe Vlad timid după ce intră. M-am întîlnit cu șeful tău, Ștefănescu, azi după program, și mi-a spus să te rog, dacă poți..., noaptea asta n-are asistență tehnică în secție... Ia loc face Mihai un semn spre fotoliu, desfăcînd apoi brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de acord. Înseamnă răutate și nu trebuie să ne caracterizeze. Ia-o ca o ironie, Doina. Atunci..., da. Mihai traversează sufrageria, cu telefonul într-o sacoșă, oprindu-se la cuierul de la intrare, să-și îmbrace paltonul. Știi, Mihai..., începe Doina timid, ajutîndu-l să-și potrivească fularul mă gîndesc că ai putea să judeci sever cele discutate, ba ai să ajungi să dai vina pe coniac. Să n-o faci. E bine, cred, că s-a întîmplat așa între noi. Decît o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tovarăși, vin sus, către birouri. Mihai nu apucă să mulțumească operatorului, că ușa se deschide și intră Săteanu, urmat de un bărbat tînăr. Ca să vezi! clatină lung din cap Săteanu. Salut, Mihăiță! Faci de noapte? Da, de noapte răspunde Mihai timid, strîngîndu-le mîna. Și ce faci acum? Tocmai am venit de prin secție... Atunci, rîde Săteanu să stăm împreună pînă mai încolo. Tovarășe căpitan, se întoarce el spre civilul de alături mulțumesc de însoțire! V-am cam purtat în astea trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu au bani cu care să umple brațele învățătoarei, ori ale profesoarelor, de flori și sacoșele acestora cu bibelouri. O femeie care să nu poarte la o rochie crem un pantof roșu, singurul pe care îl are. Mihai întinde mîna timid și-și ia căciula, de parcă ar fura-o, convins că nu mai are ce discuta. E urît ce-ți spun murmură Cristina, cu ochii la mîna lui Mihai. Neavînd unde să ies devine ea gravă, să-l mai rețină -, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o faci pe tîmpitul, ori eu mi-am pierdut rațiunea. Și, mă rog! devine ea interesată de ce altceva îți închipui c-aș fi dorit-o? Prea te obsedează întîmplarea aceea, văd. În studenție, o femeie m-a șantajat... spune Mihai timid așa făcea ea rost de bani... Iar tu, de atunci, ai rămas handicapat, obsedat că... Nu numai asta. O colegă de-a mea, în studenție, la care țineam toți, revenind la realitate după o perioadă de explozie sentimentală alături de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un amic al lui Dorothy. Nu. E mult mai bine să avem de-a face cu o congruență pe care să o înțelegem doar noi. Și e și mai bine să-l alegem pe Bull, Bull cel dubios, Bull cel timid, Bull cel supus condiționării, ca să poarte povara acestei metamorfoze inacceptabile. Claxoanele urlau în creierul lui Bull. Se uita în gol, la betonul crăpat care servea drept parcare în față la Elite Cattery. Își ridică violent piciorul de pe ambreiaj și reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de ele. Ochiul minții fusese înlocuit de ochiul aruncat peste rânduri în timp ce Alan frunzărea pagină cu pagină Jurnalul fiziologiei anormale. Tonurile pale și, mai rău, planșele distorsionate cromatic ilustrau aspecte dintre cele mai fantastice ale încurcăturilor fiziologice: un bărbat poza timid, gol până la brâu - cu mâna pe spătarul unui scaun de bucătărie și cu pieptul ca un adevărat palimpsest de sfârcuri, unele peste altele, câteva mari cât o farfurioară; un alt bărbat arăta camerei o parte a capului unde, din urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
scuze și să-i spună că va ajunge acasă curând. Când închise telefonul, Bull era aplecat deasupra lui în hol. Plafoniera îi lumina capul, astfel încât părul de culoarea ghimbirului căpătase aspectul unei aureole. — O să te mai văd vreodată? Bull era timid, aproape că roșise. — John, trebuie să merg mâine la o porcărie de Competiție Educațională. — Știu, mi-a spus recepționera la telefon de dimineață. — E undeva în Somerset. Ține tot weekendul. Totuși, se poate să trag o fugă până la Londra într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
capul între genunchi. În poziția aceea, Bull părea că încearcă să se dea cu capul de covorașul din baie. Scoase oglinda de buzunar și-și privi vaginul. Crescuse peste noapte! În timp ce ieri firicelele de păr de culoarea ghimbirului se răsuceau timid peste mons veneris, acum se reorganizaseră și își măriseră lungimea și volumul, formând un soi de snop în formă de triunghi. Iar mai jos de vagin, dunga de carne maronie pe care Alan o identificase corect ca fiind perineul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
asta, la drept vorbind, nu-i face cinste, cum, la fel de bine, în anii în care l-am cunoscut, nu-i stătea în obicei. Nu știu cine e prieten astăzi cu Coșuță, însă nu pot să-mi închipui că între timp băiatul ăla timid și mai degrabă tăcut s-a schimbat într-atât încât să facă figurile astea. Astâmpără-te odată! Știa foarte bine de ce îmi zice asta. Știa pentru că, într-o înserare din aceea cu felinare pâlpâind, l-a văzut pe Cristos urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care dădea drept sigură apariția zeului indian Manitu în spatele blocului D 13, probabilitatea ca o grădină să se transforme într-un ditamai sanctuarul căpăta dintr-odată firescul și siguranța unei certitudini. În prezența lui, cuvintele obișnuite se fâstâceau, se retrăgeau timide în spatele vreunui Migu sau Doru, încercau să riposteze la adăpostul unui meci de fotbal, ca apoi să dispară cu totul, împovărate de gravitatea imparabilă a unor expresii ca „această defensivă precară este sortită eșecului“ sau „verticalizarea nu beneficiază de aportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
grăbeau să urce spre o scorbură minusculă aflată pe trunchiul copacului cu cruce, intrau cu băgare de seamă în bezna aceea protectoare de unde, nevăzute și neștiute, se descotoroseau de viețile lor plicticoase ca să iasă din nou, la început nesigure și timide, în lumina cam decolorată a dimineții. Ceea ce ne era dat să vedem nu mai semăna deloc cu o banală poveste despre furnici. Insectele alea, fostele furnici, căpătaseră aripi. Nu, nu începuseră să vorbească sau să ne țină predici despre coborârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
delicios de caldă. Suprafața perfect emailată era plăcută la atingere, și și-a lipit trupul tremurînd de ea. Poate că a și dormit. Da, sînt sută la sută sigur, a dormit și s-a trezit cu forțele refăcute. Și atunci, timidă și șovăitoare, probabil că s-a strecurat afară din bîrlog și a pășit În Încăpere. O lampă fluorescentă ce zumzăia ușor și atîrna de două fire răsucite din tavan arunca o lumină albăstruie pîlpîitoare asupra spațiului ei locativ. Spațiului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Remington. Îmi place sunetul pe care Îl scoate carul cînd trag foaia cu putere și bag furios o alta. Aș putea s-o țin așa la nesfîrșit, să vă spun despre bătaia În ușă, despre felul În care intră Ginger, timidă, aducînd un sandviș cu brînză pe care l-a făcut special pentru mine, despre privirea ei. Aș putea să vă spun chiar și ce scrie pe foile ce se adună În teanc lîngă mașina de scris. Există un pasaj În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și mă duc să-l caut. Întotdeauna reușeam să dau de el Înainte să fie prea tîrziu, de obicei În cine știe ce speluncă din apropierea debarcaderului, singur Într-un separeu, uitîndu-se cum se topește gheața În whisky-ul din pahar. Îl apucam timid de mînecă. — Haide, Jerry, te rog. El Își trăgea brațul și Îmi Întorcea nervos spatele. — Te rog, Jerry, Întoarce-te acasă. Am nevoie de tine. Și, pînă la urmă, reușeam de fiecare dată să-l conving. Îmi plăcea cum toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
caroserie se formaseră la moartea unei creaturi necunoscute, identitatea ei evanescentă fiind abstractizată în termenii geometriei acelui vehicul. Cât de misterioase ar fi fost propriile noastre morți? Dar cele ale oamenilor celebri și puternici? Până și această primă moarte părea timidă în comparație cu celelalte la care luase parte Vaughan, dar și cu acelea imaginare care-i umpleau mintea. Încercând să se întreacă pe sine, Vaughan gândise un almanah îngrozitor al dezastrelor automobilistice imaginare și al rănilor nebunești - plămânii oamenilor în vârstă înțepați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]