KorAP: Find »[drukola/base=tină & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...24 25 26 ...106 >

2,640 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

asta, am avut-o, n-a mai putut suporta. De fapt, de atunci, de la jumătatea lui august, uite că e o lună și ceva, aproape două luni, și eu n-am mai văzut-o. Loredana vorbește greu, obosită... În dormitor, Tina transpiră iar. Acuma, de supărare. M-a lăsat singură. La Știri, se anunță că mâine va fi soare și vreme frumoasă. Soare!, iată ceva care vine prea târziu, pentru mine vine prea târziu, ca o dragoste târzie pentru un bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
mai slab, mai mic și mai prăpădit. Rechinul înghite scrumbia. Lupul îl înghite pe miel. Vulpea, pe găină. Omul îl înghite pe om. Asta e toată filozofia vieții și a morții pe Pământ... Acum, dacă Maestrul ar vedea-o pe Tina, ar înțelege că este, cu adevărat, sfârșitul... E 31 august 2005, și el alesese din nou Teatrul. Tina citește mesajele mereu, de mai multe ori, și nu-i vine să creadă. Lacrimile ies calde din ochii albaștri ai fetei. Apa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Omul îl înghite pe om. Asta e toată filozofia vieții și a morții pe Pământ... Acum, dacă Maestrul ar vedea-o pe Tina, ar înțelege că este, cu adevărat, sfârșitul... E 31 august 2005, și el alesese din nou Teatrul. Tina citește mesajele mereu, de mai multe ori, și nu-i vine să creadă. Lacrimile ies calde din ochii albaștri ai fetei. Apa sărată curge în liniște și fără nici un suspin. Ce faci dacă bărbatul vieții tale e o japiță, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
am murit amândoi... Au înnebunit copacii, își spune el și închide ochii... Se uită iar spre grădină, uite că Neli ar trebui să aducă din nou oameni la cosit lucerna, să fie cosită iar, e cald, ce vreme ciudată! Și Tina?, bărbatul se simte strivit deodată, îl înghite pământul, mesajul ăla: mătură după tine și așteaptă 30 de zile... hâmmm, nu s-a născut femeia care să mă supună pe mine, au încercat ele, câteva, dar degeaba... totuși, ar vrea s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
mărită a mamei și a lui, unul lângă altul, cu obrajii alături, o poză din tinerețe. Semănau, avea fața ei ascuțită, nasul prelung, sprâncenele stufoase, o femeie puternică dăduse naștere unui bărbat cald. Deschide cu grijă laptopul, nici un mesaj de la Tina... * — Și am început, Frumoasă Neli, repetițiile la Shakespeare, Titus ne omora cu regia lui, Maestrul nu era mulțumit deloc, îmi tot zicea că Regele Lear nu e o piesă despre un bătrân care are două fete ticăloase, nu e numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
cu pistolul la tâmplă, ar fi apăsat și mai tare pe trăgaci... Zice și ăsta așa, un nebun!, își spune Maestrul, închide trist radioul și fredonează iar, tot Ană, zorile... îi face bine melodia. Am făcut-o de oaie cu Tina și cu mesajul meu, și-acuma, ce mai vrei de la ea?, de la mine vreau, de la tine?, și-atunci, ce cauți tu la bătrâna asta, ce crezi că o să-ți spună ea?, n-o să te liniștească deloc!, mama a știut totdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
firele albe, ai un cap de bătrân, n-ai mai vopsit nici pletele, nici sprâncenele, așa trebuie în piesă, să fiu bătrân!, să intrăm în casă, ne văd vecinii, să ne vadă, dacă trăiam eu pentru lume... își amintește cuvintele Tinei: tu n-ai văzut că și la pinguini comunitatea te omoară?, mamă, lumea nu are nici o importanță!!! În bucătăria de vară, pe aragazul cu butelie, căci nu sunt gaze acolo, în vârf de munte, se păstrează calde oalele fierte repede-repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
o fată, am avut o fată... bărbatul lasă friptura din mână, lasă și ochii în jos. O vede iar pe Anita, așezată pe scaunul de la Hades, plângând tăcută, fără suspine, doar lacrimile care curgeau în liniște. O vede apoi pe Tina așezată pe bancă, în fața clădirii teatrului, cuminte, o vede îmbrăcându-l în pletele blonde, în apartamentul lui de la parter, o vede întinsă pe pat, goală, cu palmele deschise în sus, parcă ar fi pozat unui fotograf, abandonându-se, frumoasă prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Ai sau ai avut? — Trăiesc eu cu o fată, am supărat-o, mă, mamă, mă! Se aprinsese scânteia chimică, făcuse clic!, și eu m-am purtat groaznic... Știi, în fiecare cuplu e o a treia persoană, reală sau imaginară, iar Tina... — Te-am mai auzit de ea. — Ea va rămâne mereu între mine și Loredana. Înțelegi? — Înțeleg eu câte ceva... Dar n-ai zis că ai o nevastă de casă?, că gătește, că stă acasă tot timpul, băăă, ce-a făcut Loredana

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Te-așteaptă atâtea roluri, atâta scenă, atâta public, atâtea aplauze... Ce-ar fi să te apuci din nou de casă, de câte aveți împreună și-ați realizat împreună, tu cu Loredana? Lasă fetițele, ele vin și pleacă. Pe asta, pe Tina, n-o mai suna. Îți ajunge. Ai îmbătrânit, uite ce barbă albă ai. Și părul e la fel. — Da’ nu și inima. — Promite-mi că n-o mai suni. N-o mai căuta. Ai nevastă, ai Teatrul, ce-ți mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
culoarea părului alb. Au trecut 36 de zile de când Maestrul îi scrisese să-l aștepte și ea așteptat acolo nu 30 de zile, ci 36. Grele zile, una mai grea ca alta. La sfârșitul fiecăreia dintre cele 24 de ore, Tina, cu ochii pierduți, intrați în fundul capului, cu buzele arse ca de o febră puternică, cu obrajii uscați și transpirată între sâni, se duce în dormitor, merge ca și cum ar dormi în ea, se așază la computer, deschide și scrie... După zgomotele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
mai tare?, mai tare decât Iubirea sau decât Moartea? Probabil că da. Sigur că da. Secretul meu e de mormânt și trebuie păstrat, lumea în care m-am întors nu trebuie să știe asta, s-ar speria... E târziu, și Tina mai citește o dată textul. Dar, ca și ieri, ca și alaltăieri, îl șterge din computer. Delete. Delete. Delete. Îl șterge, îl șterge, îl șterge, așa cum făcuse cu toate scrisorile din cele 36 de zile, și acel kalepa takala rămâne nespus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
nu înseamnă că suntem zero. N-o să mă mai vezi niciodată. Unde calci/ Urmă nu faci,/ Unde șezi/ Nu te mai vezi... Îți spun asta numai ca să nu mă mai cauți. N-ai înțeles nimic, nici acum, a doua oară... Tina Send, a trimis repede mesajul, pe acesta l-a trimis, după 36 de zile și 36 de scrisori aruncate, șterse, delete, și gata, în sfârșit, i-a scris că va pleca. L-a așteptat mai mult de 30 de zile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
când o adusese în acest apartament, când s-a uitat lung la ea și a cântărit-o ca un geambaș, zicându-i vesel: ești genul care pierde mereu, că există și din astea! Da, da, există și oameni din ăștia... Tina e în transă sau ca în transă. Sau nu mai e. Trece șchiopătând, piciorul drept nu o mai ascultă, prin sufragerie, simte curenții gresiei reci până sus, la coapse - ești nebunăăă!, zicea... - în hol, aceeași gresie, ajunge la ușa metalică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
oameni... Că oamenii mai și mor... Seara de 7 octombrie 2005, la Snagov, înainte de spectacolul cu Regele Lear... Loredana e în baie, face duș, se pregătește de spectacol. Singur, la birou, așezat în fața monitorului rece. Maestrului îi e dor de Tina, simte ceva sfâșietor ca pântecul textului pe care-l aștepți de 20 de ani și despre care știi că n-ai să-l mai scrii niciodată. Căzut în el, ascultând orice zgomot, oricât de mic, sperând să fie mâna ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
oricât de mic, sperând să fie mâna ei, încercând clanța ușii. Totdeauna când avea premieră se ducea la ea, căuta liniștea de acolo, aștepta țipătul, nașterea... Nu cuptorul de var din ochii Loredanei. El vroia liniște. El vroia Teatru. Și Tina nu e, fata nu e acolo, lângă el. Deschide computerul, poate un mesaj de la ea, nu intrase de mult pe Internet, căci Teatrul... Daaa, e mesaj. Citește atent. Brazii albi... corpul uman... 23,5 dolari... n-ai să mă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Teatrului „Cișmeaua Roșie”, colegii, mașiniștii, electricienii, cabinierele îl felicită. Dar el se îmbracă mai iute ca altădată și pleacă, îi lasă acolo pe toți, și pe ei, și pe Loredana, căreia îi spune încet, la ureche: acum știu cine e Tina!, fata aia care mergea ca și cum ar fi dormit în ea... Se urcă în mașină. Pe șosea, o mulțime de automobile inutile încurcă, și ele, lumea. Luminile serii. Ajunge la apartamentul ăla nefericit, la parterul, casa despre care el îi spusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
știut nimic despre ea, auzise doar că a fost o dansatoare fatală, că a fost mult iubită și că viața multora a depins de ea. — Sărut-mâna. Anita e acasă, n-ați auzit-o? — Care Anita? — Îîî... Cum care Anita?, bine, Tina, Tina, fata aia care a locuit la mine, e acasă? Pe la 14, 15 august, înainte de a pleca la mare, am lăsat-o aici, îîî... Ne-ați văzut și dumneavoastră, veneam din oraș. — Aaa, fetița de-alături!!!, a plecat, nu, nu știu unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
nimic despre ea, auzise doar că a fost o dansatoare fatală, că a fost mult iubită și că viața multora a depins de ea. — Sărut-mâna. Anita e acasă, n-ați auzit-o? — Care Anita? — Îîî... Cum care Anita?, bine, Tina, Tina, fata aia care a locuit la mine, e acasă? Pe la 14, 15 august, înainte de a pleca la mare, am lăsat-o aici, îîî... Ne-ați văzut și dumneavoastră, veneam din oraș. — Aaa, fetița de-alături!!!, a plecat, nu, nu știu unde este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
mai vorbește, îți dai seama că de la premieră, după premieră, de fapt, când a dispărut, s-a suit în mașină și dus a fost, de atunci, el și-a pierdut vocea, colindă ca un nebun orașul și o caută pe Tina, merge pe străzi la nesfârșit, își târâie picioarele prin campus, se așază pe o bancă, în fața clădirii teatrului nostru, acolo unde ea îl aștepta, stă ca un nebun acolo, cu spatele la Teatru și cu fața spre Anita pe care o caută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
că Dumnezeu își pune mâna pe capul lui și-i spune: ție n-am ce să-ți fac, tu ești artist, tu ai să te chinui mereu! Zicea înainte de premieră, în culise, printre decoruri și cortine, că aia nu era Tina... Eu nu înțeleg nimic, cred că înnebunise, spune tu la un om normal asta și-o să vezi ce spune ăla, oricine ar crede că ai înnebunit, morții care știu, morții care se întorc, ce-i asta?... Au rămas după el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
înțeleg... Femeile ascultă evlavioase vorbele lui Romeo, cuvintele astea le dau muierilor ce le lipsește, scârbe de femei neiubite, nesatisfăcute, care nu știu și nu înțeleg ce e dragostea și o caută acolo, pe CD-urile cu Maestrul... Cât despre Tina... a dispărut, pur și simplu, nu mai este, și-a luat hainele și a plecat, am căutat-o și eu, au căutat-o și alții, dar nu mai este, unde s-o fi dus, așa, ca o nebună? Parcă nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
meu... Și grădinăreasa se uită lung la femeia de dincolo, ce actriță celebră, doamna mea!!!, cum o îmbracă lumina nopții în roșu!!! (2005-2007) CUPRINS Într-o zi de octombrie O actriță celebră Ghiuleaua de foc Neveste Chiloții de sub pernă Povestea Tinei Paharul cu apă * Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie” e o instituție ficțională, o întâlnim doar în acest roman. Sau, cel puțin, până am publicat cartea, acest campus cultural nu exista în realitate. * Aluzie la moartea lui Charlie Parker. * Shakespeare, W

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262

i-a acordat imediat atenție. — O... mereu spui lucruri deșuchiate. De ce nu vii mâine la schi, cu Marylyn și cu mine? — Ziua nu-mi plac fetele, a răspuns el sec, dar, socotind că fusese cam nepoliticos, a adăugat: Dar de tine Îmi place. Și-a dres. — Îmi place de tine În primul, În al doilea și În al treilea rând. Ochii Myrei au devenit visători. Ce poveste grozavă de spus lui Marylyn! Ea, pe canapea, cu băiatul ăsta așa de drăguț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296

nevinovat; a fost și o oarecare intenție la mijloc, de aceea se aude o bufnitură mai puternică decât ar fi fost necesar. Te iubesc, Sophie, vreau să spun că totul îmi este indiferent, o dată pentru totdeauna, în afară de tine. Numai pentru tine mi se contractă acum atât de dureros mușchii feței. Durerea n‑a fost însă decât începutul, fiindcă acum te sărut fierbinte, iar ăsta e punctul culminant. E bine că se întâmplă să fii slabă, Sophie, atunci când eu sunt tare, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]