747 matches
-
smoală, numai bună pentru a se aprinde, În ziua potrivită, odată cu urbea, după mintea Antoniei. A doua tinerețe de-abia Începea. Thomas era de acum un bărbat copt, arăta chiar mai bine ca oricînd ; femeilor adevărate nu prea le plăceau tinereii, fetișcanelor doar, o vreme, pînă se mai Înțelepțeau; nici moșnegii, era drept, nu aveau la primele prea mare trecere, dar un bărbat În jur de patruzeci de ani era numai bun la toate, pe urmă lucrurile se mai schimbau: și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
ai Maricrisei, al Annei. Numai ai noștri, tu nu vei fi tată niciodată!... Tu, părinte?! Ce să-ți Înveți odraslele?! Ai prins studențașii ăștia, le Împui capul cu textele filozofilor tăi, sau ce-ar fi, or să-și dea seama tinereii, se vor dezmetici, sper. Altfel, lumea, deja pocită, va fi și mai urîtă. Din cauza unora ca tine, Thomas! Tu și morala! Degeaba ți-a dat Dumnezeu o seamă de daruri, ți-ai bătut joc !... Nu ți-a dat și simțire
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mult prea newyorkeză - pentru petrecerea din seara asta. Ce mi-o fi venit să port negru în Los Angeles? Nu-mi doream decât să plec acasă. Hei, mmm! Uite-l pe Charlie Dunlain, mă anunță Daphne trăgându-mă spre un tinerel care stătea singurel pe una dintre canapelele ei albe uriașe. Apoi adăugă în șoaptă: E un drăguț și un tânăr regizor de film genial. Cel puțin așa susține Bradley. Eu n-am văzut nici un film de-al lui, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
un drum important. Probabil, ea ajunge în provincie cu elicopterul, în zece secunde. Am mers doar câțiva metri și am auzit zgomotul unui motor. Un tractor hârbuit se târâia la vale trăgând o remorcă plină cu vite. Șoferul era un tinerel. Poate-l convingeam să mă ducă acasă. Când s-a mai apropiat, i-am făcut semn cu mâna. Vehiculul opri, scârțâind din toate încheieturile, în dreptul meu. Am observat stratul de praf amestecat cu fire de fân ce-i acoperea vopseaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Așa, fiindcă a trebuit să își taie răsuflarea trecând la engleză și la predatul latinei pentru americani (Jesus! Vorba lor. Cei mai mulți au un accent de te ucide!). Și-a recăpătat-o însă, fiindcă farmecul ei persuasiv i-a făcut pe tinerei să vrea să facă studii românești. Uneori ajung mai devreme și încă o prind la curs. Mă lasă mască ce greu se învață conjugările și declinările la banalitatea care este propria ta limbă. Îi urmăresc cum se chinuie să învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la aragaz, că bărbatul românesc nu te crede măritabilă dacă nu dai semne că vrei să îl hrănești și că nici un feminism teoretic nu o să-i scoată din cap asocierea femeii cu hrana. Ca să implementăm înțelepciunea răscoaptei mioritice revărsate asupra tinerei americance care s-a pricopsit să se îndrăgostească de bărbatul român, am mers până la Sahara Mart să îi ducă fata acasă niscai semne de interes pentru ființa pântecantropică a bărbatului iubit. A luat zacuscă, halva, telemea, așa, ca la Balcani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
45 seara, Dalida tocmai povestește cum și-a trăit viața à sa manière. Bistroul este arhiplin, Francis și Didier de-abia fac față comenzilor. Exact în momentul în care Dalida începe să-și povestească o aventură din Egipt cu un tinerel care a făcut-o să se simtă bătrână, de la o masă așezată în cel mai retras colț se aude o voce de bas - unii ar zice de bețiv răgușit - care începe cazaciocul Pe un drum ce duce în Rusia. — Roman
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu emblema? Care e legătura? — Egiptenii... Renașterea... Europa. Emblema, tricefalul. Tripla suprapunere, emblema prudenței. Despre asta îi vorbeai, cred, în tinerețe, lui taică-meu. Iar mutulache, imprudentul, a auzit. — Eu? Eu să-i țin lecții bătrânului filozof Marcus? Eram un tinerel, nu i-aș fi vorbit despre ceea ce nici eu nu știam. Nici nu ar fi avut rost. Tata nu era amator de artă. Arta era un fel de desert pentru el. Nu se omora după desert. — Păi, vezi... ce sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Se răsuci și privi spre dulapul cu regulamente. Parcă le număra, să nu fi dispărut vreunul. Reveni și clătină nemulțumit, abătut, din cap. - Ce chestie, popo și în zilele astea! Ce-o mai fi patriotismul acum, în capul unora ca tinerelul de Nisip ăsta! Cum de n-or fi înțelegând că, gata, am făcut pace, să și-i ia și să și-i plângă acolo, unde zice că a fost eroi și martiri. Și i-l dăm cu inventar, nu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
care-i avem în clipa de față! Oftă, posomorât dint-o dată. Se vedea clar că îl durea până în străfund renunțarea la scris. - În fine, mai oftă Goncea. Altceva mai vroiam să te-ntreb părinte, ca s-o lămurim, până vine tinerelul ăsta de-al lui Nisip. Respectiv, povestea cu Eroul Necunoscut o știi, dacă e să te întreb și eu? De la istorie adevărată, nu de la misticisme să pornim discuția, ca să înțelegi pe ce poziție te situezi. Ai auzit de Eroul Necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
găsit la unii, i-a adunat frumos, cu repect creștinesc, strămoșesc, chiar dacă noi combatem misticismul. Adică se-ntoarce în săculețe la casele lor și în sânul familiilor lor de unde i-a despărțit politica greșită ce-a făcut-o, și vine tinerelul ăsta, care ce știe el de politică și disciplină, și spune că nu-i unchi-su. Da cine-i, popo? Cine să fie? Că tata nu poate fi. N-are cum să fie... Știi și matale ce-a fost cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu prelată bidoanele albe cu telemea olandeză. Sărată foc telemeaua aceea de la ajutoare, aveau să remarce cei care mai apucaseră și ei câte o bucată, după ce trimișii lui Cangurașu își luaseră cuvenita parte de bidoane... Puțin respect Meseriașul, părea încă tinerel, soiul acela de ins uitat de vârstă, pirpiriu, bărbos, murdar de pap, sau ce-o fi fost mâzga aceea maronie cu care se mânjesc cizmarii, veni cu plictis din cămăruța lui. Ținea un celular la ureche. Mormăi oftat: - Bine, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prețuire. Pă bune, că știu și eu ce e aia bătrânețe, să te dea toți de-o parte, că gata, ești terminat. Mai ales la ăștia care a făcut comunismul, acuma nu vedeți ce șuturi în poponețul dorsal le dă tinereii care a ieșit în lume. Nu zic că nu merită, dar parcă, de e bătrâni, mai întâi stai și-l respectă și p’ormă dă-i cu șutul. Așa gândesc io unul, la meseria mea... Întinse mâna să-l mângâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pe capitalism. V-ați prins?! Bătrânul ridică absent din umeri. Dădu să-și ia cureaua de pe tejghea. Meseriașul o prinse și o trase spre el. - Ca să fiu mai clar. Că mai gândim și noi, ăștia care încă ne dăm de tinerei, să știi dom’ Pancras! Chiar dacă stăm la pingelit la calapod, mai gândim și noi, mai ascultăm, mai discutăm. Am rămas așa, că e și asta meserie cinstită, și dacă n-o fac eu, cine s-o facă?! Matale? Mai făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
crezi și mă dușmănești. Cum nu mă crede și mă dușmănește atâția și atâția alții. Matale, poate chiar pe bune, dacă crezi că te-am turnat. Că eu la poporul care era cu cei de-atunci mă refer, nu la tinereii ăștia din ziua de azi, care n-au educație corespunzătoare. I-ați scăpat din mână, părinte, ce mai! Nu știe nimic, nu citește istorie, nu studiază documentele, dar înjură la ce-a fost atunci. Sau face bășcălie după ureche, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cadastral. Părintele Băncilă studie și el afișul cu Tomnea. Din fotografie îl privea un ins necunoscut, îmbătrânit, cu față prelungă, ochi borcănați. Parcă era flămând și-i venea să plângă de foame. Nu semăna câtuși de puțin cu băiatul văcarului, tinerelul din urmă cu ani, care venise și săpase pe dealul de la Cetatea Nouă. Poate nici nu era el. Doar simplă potrivire de nume. Auzise la radio că se întorsese de câtva timp în România. Făcuse avere pe acolo, în Sudica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
pur personală, fără vreo conotație politică, conducători de acum nu se gândesc cum să fructifice cât mai constructiv această calitate strămoșească. Au dat liber la furat numai aleșilor și unor privilegiați. Nu se poate să furi numai prin reprezentanți...“ Câțiva tinerei, pe rândul de scaune din spatele lui, chicoteau amuzați de teoria doctorului. O auzeau pentru prima dată. Veneau, de fapt, pentru întâia oară la simpozionul acesta, ajuns la cea de-a șaptea sau a opta ediție. Două fete și trei flăcăiandri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
gândurilor. Prima, și cea mai consistentă, ar fi că totuși doar noi cunoaștem adevărul. Rămânem din ce în ce mai puțini cei care cunoaștem adevărul, în toată nuda sa prezentare. Puțini și singuri în neputința noastră de a-l mărturisi. Se răsuci iar spre tinereii aceia guralivi. „Atenție, le șopti. Aici vine ceva care vă privește direct. Să vedeți, numai!“ - Mă refer, în primul rând, la ceea ce știm cu toții, continuă Fârtat. La faptul că când am ieșit de acolo am dat toți o declarație și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dea drumul să circule lista pretutindeni și să se adune semnăturile. Moțiunea o avea pregătită de săptămâna trecută. Semnăturile le putea strânge chiar în după-amiaza asta. Nu era nicio problemă. Nu se mai așeză la locul lui. Se strecură lângă tinereii aceia. O fată îi făcu loc chiar lângă directorașul de la postul de radio. Își strânseră mâinile. La tribună era acum Vintrițescu, adjunct cândva la Direcția Presei. Vorbea, ca și anul trecut, despre cenzură și teroarea din presă, mai ales din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să vadă dincolo de rândurile acelea. Ridică într-un târziu din umeri. Îl trase pe șefulețul acela de mânecă. Îi arătă scrisoarea. „Crezi că poți face ceva cu ea, că tot vorbeați voi de liste? Am primit-o adineauri. E originalul.“ Tinerelul luă hârtia, o parcurse nedumerit, o mai citi apoi o dată și i-o înapoie, șoptindu-i: „Și ce-i cu asta?“ „Vroiați liste, nu? Asta-i cea mai tare, nu crezi?“ Tânărul îi luă din nou hârtia și i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
vă garantez eu. Avem și cultele cu noi!“ Nisip îl asculta îngândurat. Îl studia și pe Vandaxon. Băiatul cel mai mare al lui Macatist Brandaburlea-Claxon, dacă avea douăzeci și cinci de ani, părea pătruns de măreția momentului. Se apropiase de un alt tinerel, și-l tot descosea de unde făcuse rost de armă. Semnase pentru ea? O mai dădea înapoi? Ce fel de cartușe au, de război, sau de gargară? Insul burtos care adusese tricolorele așteptase până ce Vandaxon le împărți tuturor revoluționarilor câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
știi adevărul. Te pomenești că mai vrei să îl și scrii la romanele alea ale tale! Burtăncurene, băiatule, vezi mă, că...“ Hohotind, Generalul îi făcu semn dojenitor, amenințător cu pumnul. Apoi oftă, resemnat: „De-asta nu-i înțeleg eu pă tinereii ăștia de scrie la gazete sau dă din gură la televizoare. De unde adevăr la ei, dacă nu vrea să discute cu noi, ăștia care am făcut adevărul? De unde să-l găsească ei, boboceii?! Nu vezi că de-aici a-nceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
încercai și să i-o tragi amantei lui... — Hei. Nu încercam. Chiar o făceam ... — Iar acum ești suspendat de la slujbă, ai nouă luni, minim, înainte să fii judecat, și te așteaptă între zece și douăzeci ani, dacă pierzi procesul. Frumos. Tinerelul închise laptopul și se ridică. — Ce se va întâmpla acum? — Lucrăm în continuare în privința fetei. Dacă putem face rost de ceva din trecutul ei, poate vreun film pe Internet, putem forța procurorul să renunțe la acuzații. Dar dacă se ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Fetele o urmau în cântecul ei de dăscăliță, una dintre fetele mai mari, trecută de 17 ani, a început să cânte altceva, ca o nebună, singură, îi murise bărbatul de trebuia să se mărite cu el și-l chema disperată: Tinerel te-am îngropat/ De pomană că ți-am dat/ Apă multă și vin mult/ Să te țină Domnul sfânt!, aaa!!!, de ce-ai plecat?, urla ca un animal, se întinsese pe pământul cald, fetele opriseră cântul lor cu Caloianul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de obicei e moarte de om, nu te omora nimeni în noaptea aia, holurile goale, birourile încuiate. Pauză. (Ascultă în telefon.) Moarte de om?, aaa, vezi că faci gură?, nuuu, să nu spunem „moarte de om”, să zicem „aglomerat”. Ăla, tinerelul ăla de doctor, se uită la mâna mea, se apleacă peste ranăăă, dar nu zice nimic. Apoi, a făcut băiatul un cerc pe ciment: așteptați aici, în cercul ăsta! (Gestul tânărului doctor.) Eu, cu o fașă ținută pe rană, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]