984 matches
-
din Chișinău, unde stăteam în gazdă la familia Duca de la 80 de kilometri depărtare, venisem să-mi urmez clasele superioare la școala medie "Ion Creangă" din Chișinău. Iar primele poeme le-am publicat în primăvara anului 1967 în ziarul republican "Tinerimea Moldovei". Eram în preajma absolvirii școlii medii, deja în comuna Ciocâlteni, județul Orhei. Astfel, aș putea spune că am trăit stări fermentative... general-artistice de diverse durate, care aveau să se sintetizeze în poezie. Erau stările când în firea junelui, debutantului, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
orienteze spre atare modalități de expresie, în care puteai să-ți (și) satisfaci cât de cât orgoliul de oarecare libertate a artei tale. Da, cenzura a marcat, și nu numai drumul literar. În septembrie 1976 am fost concediat de la ziarul ,,Tinerimea Moldovei", unde îmi câștigam pâinea. Pentru promovarea spre publicare a unui articol despre Mihail Kogălniceanu, în care se vorbea și despre munteanul Grigore Alexandrescu nume prohibit în stânga Prutului și stânga comunistă! , despre opțiunile ambilor pentru Unirea Principatelor. Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
directă și tranșantă a lui Emilian Coclici, transmisă nouă, tuturor, de Victor Morariu: „Să știu bine că trag în plug pentru România mea, mai bine așa, decât să fiu domn și slugă la neamț”. Dar dacă vrem să vedem acea tinerime studioasă, avântată și romantică, acea intelectualitate care n-a făcut pactul cu diavolul, trebuie să avem în vedere două instituții din Suceava, devenite centre ale românismului din Bucovina: Liceul Greco - Ortodox (actualul Colegiu Național „Ștefan cel Mare”) și Societatea „Școala
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
tatăl lui A., desenator la Primăria Capitalei, avusese în tinerețe unele preocupări literare. A. învață la Școala Visarion, apoi la Colegiul „Sf. Sava”, unde este coleg cu Vladimir Donescu. Împreună scot „Revista Carol I”, ce va fi continuată de „Foaia tinerimei”. La ocuparea Bucureștiului, A., fiind premilitar, trebuie să se refugieze în Moldova. Reîntors acasă în 1918, fără să-și termine liceul, se înscrie la Academia de Belle Arte, apoi la Academia liberă a lui N. Verona. Din 1921, se dedică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285365_a_286694]
-
Semnătura lui A. poate fi întâlnită mai des în „Literatură și artă română”, „Conservatorul”, „Revista pentru istorie, arheologie și filologie”, unde a figurat și în comitetul de redacție, „Noua revistă română”, „Steagul”, dar și în alte publicații, precum „Revista Societății Tinerimea română”, „Adevărul”, „Epoca”, „Revista armatei”, „Revue de Roumanie”, „Flacăra”, „Gazeta Transilvaniei”, „Țara nouă”, „Doina”, „La Politique”, „Duminica poporului”, „Glasul Argeșului”, „Lumină nouă”, „Convorbiri literare”, „Revista cercului de studii al Partidului Conservator”, „Cronicarul”. Îndeobște, colaborările lui sunt însemnări literare, istorice, politice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285407_a_286736]
-
nu - dar o fată s-ar mai fi putut înamora în el. Dacă fusese vreodată pasiune în sufletul acesta și îndoială, ele făcuse loc unei liniști curate și bătrânești și privea c-un fel de superioritate bunomă la rătăcirile unei tinerimi nătânge și pretențioase. El privea cu multă atenție la joc, asculta clevetirile damelor si gogomăniile bărbaților, corigea frazele și da învățături cu multă fineță și rezervă, însă atât de clare, încît ele totdeauna erau ascultate. Orcînd petrecerea ar fi stat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
, Vsevolod (14.X.1955, Lipnic, j. Edineț), poet. Este fiul Liubei (n. Ciobanu) și al lui Ion Ciornei, intelectuali. După studii făcute la Facultatea de Ziaristică a Universității de Stat din Chișinău (1976-1981), a fost redactor la publicațiile „Orizontul”, „Tinerimea Moldovei”, lucrând apoi la „Săptămâna” și „Momentul”. C. este autorul volumelor Cuvinte și tăceri (1989) și Istoria geloasă (1990), în care, ca un cavaler al melancoliei, își construiește, cu o sinceritate jucată, o mască satanică, marcată de rictusul amar-ironic al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286270_a_287599]
-
mic al lui Ioan Ionescu, conțopist la un minister”, care „comitea și el, în secret, poezie”, și al Elizei. Autor precoce al unor încercări literare, editează, la începutul adolescenței, împreună cu câțiva colaboratori de aceeași vârstă, revistele efemere „Țânțarul” și „Idealul tinerimii”. La vârsta de șaisprezece ani se duce să se călugărească la mănăstirea Cernica și, după afirmațiile lui, l-a atras și pe Al. Sahia, pe care-l cunoscuse anterior, la viața monastică. În 1928 debutează în revista „Bilete de papagal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
fuge de acasă, hotărât să se descurce de unul singur. Atras de pictură, se înscrie la Școala de Belle-Arte din București, unde însă va avea ca maestru un sculptor, pe Dimitrie Paciurea. În mediul literar (la „Revista copiilor și a tinerimii”, unde debutează în 1919 și unde îndeplinește și funcția de corector, la „Adevărul literar și artistic”, „Rampa”) pătrunde grație înzestrării lui pentru desen. Curând se afirmă în grafica publicistică, ilustrând texte de prin reviste, precum și cărți pentru copii (cum ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
1950-1957) și la Teatrul Tineretului (1957-1961). În 1965, cu ilustrații și desene care avuseseră la vremea lor o anume celebritate, deschide o expoziție retrospectivă. A colaborat cu proză, reportaje, evocări, articole, cronici (plastice, dramatice, cinematografice) la „Revista copiilor și a tinerimii”, „Brașovul literar și artistic”, „Vremea”, „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Dimineața copiilor”, unde între ianuarie 1937 și mai 1938 este director, „Dimineața”, „Timpul”, „Curentul”, „Curentul magazin”, „Almanahul «Curentului pentru copii și tineret»” (1939-1941), la care a fost redactor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
Chișinău, 1979; Muchia sorții, Chișinău, 1980; Șapte ani de acasă, Chișinău, 1982; Casa și inima noastră, Chișinău, 1984; Evanghelie de la Mihai, Chișinău, 1989. Repere bibliografice: Arcadie Donos, Ancorat în actualitate, LA, 1980, 20 martie; Ion Ciocanu, Continua căutare a individualității, „Tinerimea română”, 1983, 25 martie. A.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287131_a_288460]
-
CIBOTARU, Mihail (21.VI.1934, Vărvăreuca, j. Soroca), prozator și traducător. Este fiul Teodorei și al lui Gheorghe Cibotaru. După absolvirea Universității de Stat din Chișinău (1959), a lucrat la publicațiile „Tinerimea Moldovei”, „Moldova socialistă”, „Moldova”. A fost ministru al Culturii între 1994 și 1997. Este laureat al Premiului de Stat (1986). C. debutează editorial cu volumul de povestiri Tăcerea pădurilor (1965), în care evocă liric scene rurale și momente din timpul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286222_a_287551]
-
iar din 1965, consultant științific. A debutat, ca autor de versuri, în „Liga Deșteptarea” (1916) și a continuat să publice în „Universul literar”, „Zori de zi” (Râmnicu Sărat), „Foaia Râmnicului”, „România nouă”, „Îndrumarea” (Râmnicu Sărat), „Adevărul literar și artistic”, „Foaia tinerimii”, „Ploieștii literari”, „Cele trei Crișuri”, „Convorbiri literare”, „Gândirea”, „Ramuri”, „Năzuința” (Craiova) ș.a., până prin 1933 iscălind și cu pseudonimele Radu Buzescu și George Freamăt. Atras de timpuriu de literatură, face critică literară vreme îndelungată, fiind și membru în redacțiile publicațiilor „Adevărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285545_a_286874]
-
REVISTA TINERIMII, publicație apărută la București, bilunar, între 1 noiembrie 1933 și 15 aprilie 1935, sub redacția lui M. Lonea. Definindu-se ca „publicațiune de cultură generală”, R.t. cuprinde nu numai texte cu caracter educativ, informativ și distractiv, ci și multe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289268_a_290597]
-
Rucăreanu, precum și studiul lui G. Vârnav-Liteanu dedicat scrierilor teatrale ale lui Alecsandri. Materialul critic publicat este, fără îndoială, original. Se comentează Manualul vânătorului de C. C. Cornescu, apoi poema lui N. Rucăreanu Vânătorul Carpaților și cartea lui Dimitrie Gusti, Ritorică pentru tinerimea studioasă. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286593_a_287922]
-
lucrarea Naționalismul lui Eminescu, apărută în volum în același an. Activează la București ca profesor la Liceul „Aurel Vlaicu” (1931), conferențiar la Seminarul Pedagogic Universitar și profesor la Academia de Înalte Studii Comerciale. În 1941-1942 este redactor la „Revista Societății «Tinerimea română»”. După reforma învățământului din 1948 lucrează, până în 1957, când e pensionat, ca funcționar la Fabrica Pipera. Esențiale pentru cariera de istoric literar a lui M. sunt formația de clasicist și cercetările latiniste efectuate în tinerețe. Ca și în cazul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288304_a_289633]
-
Bauhberg și O. Cardiez. Din necesități didactice, elaborează, singur sau în tovărășie cu Teodor Codrescu, manuale școlare, abecedare, cărți de religie, de istoria românilor, de geografie și algebră. O lucrare utilă și în felul ei ambițioasă este Ritorică română pentru tinerime (1852), retipărită - cu corectări și adăugiri - în 1875 (Ritorică pentru tinerimea studioasă). E o compilație, probabil din franceză, cu exemplificări copioase din scriitori și oratori greci, români, francezi, dar și din literatura română. Examinând procedeele poetice, figurile de stil, autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
tovărășie cu Teodor Codrescu, manuale școlare, abecedare, cărți de religie, de istoria românilor, de geografie și algebră. O lucrare utilă și în felul ei ambițioasă este Ritorică română pentru tinerime (1852), retipărită - cu corectări și adăugiri - în 1875 (Ritorică pentru tinerimea studioasă). E o compilație, probabil din franceză, cu exemplificări copioase din scriitori și oratori greci, români, francezi, dar și din literatura română. Examinând procedeele poetice, figurile de stil, autorul întreprinde implicit și o critică a poeziei românești: opțiunile, însă, nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
la îndreptarea moravurilor”. Istoriei literare i se cere ca, în urma unui studiu judicios și nepărtinitor, să caute a stabili timbrul particular, calitatea dominantă a fiecărui autor. Aportul cultural al lui G. precumpănește evident asupra celui beletristic. SCRIERI: Ritorică română pentru tinerime, Iași, 1852; ed. 2 (Ritorică pentru tinerimea studioasă), Iași, 1875; ed. îngr. și introd. Mircea Frânculescu, București, 1984; Buchetul poetic pentru principile domnitoriu Grigorie A. Ghica V.V., Iași, 1855. Traduceri: Ponson du Terrail, Pelerinagiu de lainici, Iași, 1851. Repere bibliografice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
cere ca, în urma unui studiu judicios și nepărtinitor, să caute a stabili timbrul particular, calitatea dominantă a fiecărui autor. Aportul cultural al lui G. precumpănește evident asupra celui beletristic. SCRIERI: Ritorică română pentru tinerime, Iași, 1852; ed. 2 (Ritorică pentru tinerimea studioasă), Iași, 1875; ed. îngr. și introd. Mircea Frânculescu, București, 1984; Buchetul poetic pentru principile domnitoriu Grigorie A. Ghica V.V., Iași, 1855. Traduceri: Ponson du Terrail, Pelerinagiu de lainici, Iași, 1851. Repere bibliografice: Pop, Conspect, I, 199-202; Perpessicius, Alte mențiuni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
Mihai Eminescu. Va mai colabora cu versuri, dar și cu proză, articole și cronici literare la „Foaia Societății «Românismul»”, „Traian”, „Columna lui Traian”, „Foaia Societății «Renașterea»”, „Povestitorul”, „România liberă”, „Românul literar”, la „Vatra”, „Literatură și artă română”, la „Revista Societății «Tinerimea română»” (unde e redactor-șef), „Apărarea națională” ori la „Secolul”, aici susținând cronica literară și rubrica „Note și reflexiuni”. Mai semna Davus, Pavo, Simplex și Zorilă. Versurile lui - patriotice, elegii, satire, ode (Odă la rezbel, 1877), alegorii, balade - sunt ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288725_a_290054]
-
versuri le tipărise în Sburătorul literar, în noiembrie 1922, apoi în reviste ca Flacăra, Năzuința, Contimporanul, pentru a le aduna în 1923 în volumul Restriști), publicistul Voronca se formează și începe să se afirme abia după lansarea Manifestului activist către tinerime al lui Ion Vinea, ce marca, în revista Contimporanul (nr. 46, mai 1924), deplina închegare a unei grupări românești de avangardă, sub auspicii constructiviste; el este, ca să spunem așa, creația exclusivă a mediului avangardist. Lucru important, căci timpul treptatei descoperiri
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
exigență pe care nu va înceta s-o proclame, alături de toți confrații de grupare, în diverse variante și cu o pasiune ajungând până la exaltare. Ea capătă, desigur, în această etapă, coloratura specifică viziunii constructiviste asupra a ceea ce Manifestul activist către tinerime de la Contimporanul numise nu de mult „marea fază activistă industrială”, încât, dacă „vibrează diapazon secolul” (cum notează Voronca în Aviograma din 75 H.P.), o atare „vibrație”, e întâi de toate a unui timp al civilizației citadine, cu peisajele-i caleidoscopice
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
definiții fiind cel oferit de Pierre Reverdy încă din 1917, pe care îl va prelua în mod mărturisit și Manifestul suprarealist al lui André Breton, trecerea dinspre „expresia plastică, strictă și rapidă a aparatelor Morse”, cerută de Manifestul activist către tinerime al Contimporanului, către definiția suprarealistă a poetului ca „aparat înregistrator” (al „funcționării reale a gândirii”) se va putea face fără mari dificultăți, deși cu oarecari contradicții. Fondul „romantic” al sensibilității lui Voronca, ce subminează proiectul acelei „ordini sinteză obiectivă, clasică
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dintâi surprins a fost - cum am văzut - Lovinescu însuși, observând trecerea bruscă de la „sentimentalitatea răvășită și descompusă” a versurilor de la început, la programul „ordinii sinteză, clasică, integrală” al constructivismului. Fapt e că lansarea, în mai 1924, a Manifestului activist către tinerime al revistei Contimporanul, precedată de numeroase semne ale deschiderii modernismului românesc spre experiențele radical novatoare ale artei europene (expresionism, futurism, dadaism, constructivism) are asupra evoluției sale un impact decisiv. Situația nu e singulară: poeți ca Mihail Cosma, Stephan Roll, prozatorul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]