1,440 matches
-
constituit o evadare din conceptele tradiționaliste. De asemenea, este considerat a fi cel mai important compozitor de pian, de după Frederic Chopin. Debussy s-a născut într-o familie de burghezi. Tatăl său deținea o prăvalie și mai lucra ca asistent tipograf și funcționar. Mama sa era croitoreasă. Talentul muzical al lui Debussy a fost descoperit de primul său profesor de pian, Mme. Mauté de Fleurville, care susținea că studiase pianul cu Chopin. Mme. Mauté l-a trimis pe Debussy la Conservator
Claude Debussy () [Corola-website/Science/302661_a_303990]
-
botezați cu nume care încep cu litera "A". În ordinea nașterii, ei au fost: Abigail, Amelia, Ann, Addison, Aurelius, Augustus, Almeda, Andrew, Albert, Ambrose, Arthur, Adelia și Aurelia. Bierce și-a părăsit casa la cincisprezece ani pentru a deveni ucenic tipograf la un mic ziar din Ohio. La izbucnirea Războiului Civil American, Bierce s-a înrolat în Regimentul 9 de infanterie Indiana al Armatei Unioniste. El a participat la campania Operațiunea din Virginia de Vest (1861), a fost prezent la „prima
Ambrose Bierce () [Corola-website/Science/314882_a_316211]
-
() a fost un profesor, pictor, tipograf, editor, scriitor și traducător român din secolul al XIX-lea, care s-a remarcat în domeniul portretisticii, al picturii religioase și al picturii cu tematică istorică - care de altfel l-a și consacrat. Alături de prietenul său Mișu Popp și de
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
școlare. Ultima tipăritură pe care Lecca a făcut-o la tipografia sa a fost în anul 1846, moment în care aceasta și-a schimbat proprietarul - Asociații George Albeanu, Iosef "legătorul de cărți" și Iancu. Iosef "legătorul de cărți" a fost tipograful Iosif Samitca, cel care a dezvoltat afacerea în renumitul Institut de Editură Samitca. Institutul Samitca s-a transformat mai târziu în editura "Scrisul românesc", cea care a făcut epocă în secolul al XX-lea. Lui Constantin Lecca i se datorează
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
domnitori în paginile revistei "Biblioteca românească" sub conducerea lui Zaharia Carcalechi. A doua, este perioada considerată de către specialiști cea a maturității artistice de la Craiova. În această perioadă, Lecca s-a manifestat plenar ca profesor de desen și caligrafie, editor și tipograf, pictor de compoziție, ilustrator de carte, portretist și nu în ultimul rând zugrav de biserici. A treia perioadă, este cea petrecută la București între anii 1851 și 1870. La București, Constantin Lecca n-a mai fost artistul de Craiova. Aici
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
Astfel, Constantin Lecca și-a păstrat un loc în memorie ca și un bun pedagog, un mare patriot sub spectrul iluminismului transilvănean și un bun portretist. Asemenea lui Gheorghe Asachi și Ion Heliade-Rădulescu, Constantin Lecca a fost pictor, editor, literat, tipograf și nu în ultimul rând profesor. Pentru a pătrunde în esență opera artistică a pictorului, trebuie ca aceasta să fie încadrată în epoca în care artistul a creat și s-a manifestat. Heliade-Rădulescu a creat la București, Asachi a activat
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
și stareț. În partea stângă a Catedralei i s-a săpat o groapă, dar la adâncimea de doi metri au fost găsite moaștele unui călugăr, având sub cap o cărămidă cu numele și data morții (ieroschimonahul Isachie, mort la 1880, "tipograf și legător de cărți") . Craniul părintelui Isachie era intact și avea culoarea cerii, iar moaștele sale au fost depuse temporar în cripta mănăstirii. Groapa a fost acoperită, iar mormântul PS Dorimedont s-a hotărât să fie în capela cu hramul
Dorimedont Cecan () [Corola-website/Science/305385_a_306714]
-
care nu se vând, într-un an, din pricina sabotajului inițiat de concurență decât douăzeci de exemplare. Pentru a-și zdrobi concurența Balzac cumpără o imprimerie pe str. Maris-Saint-Germain (azi str. Visconti) nr. 17, și îl angajează pe Barbier, fost maistru tipograf să se ocupe de partea tehnică. Activul întreprinderii lui Balzac marchează 67 000 de franci, iar pasivul 113 000. Nu se descurajează, ia un alt asociat, Laurent, și mai cumpără și o turnătorie de litere. Dar, comenzile nădăjduite nu sosesc
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
intră în contact cu cele mai importante centre și personalități culturale ale timpului, ține lecții și conferințe, are posibilitatea să studieze vechi manuscrise. În Anglia cunoaște pe Thomas Morus și predă la Universitatea din Cambridge, în Italia devine prieten cu tipograful și editorul venețian Aldo Manuzio iar Universitatea din Torino îi decernează titlul de Doctor în Teologie. În anii 1514-1521 trăiește în Basel (Elveția), părăsește însă orașul în timpul reformei lui Ulrich Zwingli, revine mai târziu la Basel, unde își sfârșește zilele
Erasmus din Rotterdam () [Corola-website/Science/298225_a_299554]
-
(n. 1859, Iași - d. decembrie 1939, București) a fost un librar, editor și anticar ieșean de origine evreiască. s-a născut în anul 1859 în orașul Iași. Provenea dintr-o veche familie de tipografi, legători de carte și anticari evrei, predecesorul său fiind Aizig Șaraga (1770-1845), care a avut o legătorie de cărți pe Ulița Bucșinescu, „una dintre cele mai vechi străzi ale Iașilor” și a fost înmormântat în vechiul cimitir ieșean de la Ciurchi
Elias Șaraga () [Corola-website/Science/310456_a_311785]
-
İbrahim Müteferrika (n.1674 Cluj, România - d.1745 İstanbul, Turcia) a fost un diplomat, tipograf, editor, gravor, scriitor și traducător otoman cu origini maghiare. Este persoana care a înființat prima tipografie din Imperiul Otoman. Datele care există în momentul de față cu privire la viața, familia și numele pe care l-a avut İbrahim Müteferrika până la ocuparea
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
aproape fiecare abilitate i-a fost pusă în practică în domenii precum diplomație, traducere, serviciu personal al sultanilor și vizirilor, găzduirea diverselor persoane de vază. Cu toate acestea, Müteferrika a fost mai degrabă un istoric, om de știință, scriitor și tipograf. Până să ocupe această înaltă funcție, se cunoaște faptul că a făcut parte din corpul 42 al spahiilor, cel mai strălucit corp al cavaleriei otomane, cu o rentă zilnică de 29 de „accele”. Pe când se afla în această poziție, a
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
cărțile tipărite de ei erau scrise în [[limba ebraică]], [[limba spaniolă]], [[limba greacă]] sau [[limba latină]], în această privință cele în [[limba arabă]] sau în [[limba turcă]] fiind interzise. Remarcați în domeniul tipografic s-au făcut și [[armeni]]i, primul tipograf armean, Abgar, instruit în acest domeniu la [[Veneția]], a construit o tipografie la Istanbul, în anul [[1565]]. Din acel moment, prin intermediul tipografiei, foarte răspândită printre armeni, pe lângă cărți au început să se tipărească și ziare sau reviste. Soarta acestor tipografii
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
de inactivitate a fost cumpărată de către Beylikçi Rașid și Vak’a-nüvis Vasıf Efendi, tipărindu-se cărțile intitulate "Sâmi", "Suphi ve Șakir tarihleri" și "Izzî Tarihi", apoi și-a continuat activitatea, în ciuda unor mici întreruperi. [[Categorie:Diplomați maghiari]] [[Categorie:Otomani]] [[Categorie:Tipografi]] [[Categorie:Traducători maghiari]]
Ibrahim Muteferrika () [Corola-website/Science/330950_a_332279]
-
ajuns după îndelungi peregrinări în Timișoara, unde cumpără în 1857, împreună cu un conațional, tipografia Beichel. Acolo publică diverse calendare și se afirmă el însuși ca scriitor. Selecționarea pieselor incluse în volumul apărut în 1863 s-ar fi datorat eforturilor acestui tipograf inimos și, de bună seamă colaboratorilor care i-au furnizat textele cântecelor diverselor grupuri etnice care formau populația orașului. 60 de cântece românești este un volum care ne prezintă un aspect puțin cunoscut al folclorului urban, felul în care conviețuiau
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
înglobate ulterior centurilor de apărare a orașului. El este situat pe strada Cetății și pe bulevardul Corneliu Coposu (fostul bulevard 23 August din perioada comunistă). În clădirea turnului a fost instalat în anul 1788 primul teatru al orașului, înființat de tipograful Martin Hochmeister. Aici au fost organizate spectacole teatrale până în anul 1949, când sala a fost afectată de un incendiu. După efectuarea lucrărilor de reparații, pe platforma turnului a fost amenajat clubul uzinelor Independența. Începând din 2004 aici se află Sala
Turnul Gros din Sibiu () [Corola-website/Science/323937_a_325266]
-
La nivelul inferior se aflau mai multe cazemate cu guri de tragere. Pe platforma turnului erau amplasate tunuri cu care se trăgea asupra atacatorilor. În decursul timpului, acest turn a suferit o serie de reparații și modificări. În anul 1787 tipograful Martin Hochmeister (1740-1789), inițiatorul primei librării din oraș și fondatorul primei reviste de teatru ""Theatral Wochenblatt"" (1778), a solicitat și obținut cedarea clădirii Turnului Gros pentru a se amenaja acolo un teatru orășenesc, primul teatru de pe teritoriul actual al României
Turnul Gros din Sibiu () [Corola-website/Science/323937_a_325266]
-
aut officiis debitis aut rerum necessitatibus saepe eveniet, ut et voluptates repudiandae sînt et molestiae non recusandae. Itaque earum rerum hic tenetur a sapiente delectus, ut aut reiciendis voluptatibus maiores alias consequatur aut perferendis doloribus asperiores repellat." Motivele pentru care tipografii au preferat să utilizeze un paragraf latin în loc să folosească texte în limba proprie sunt, printre altele, faptul că nu aveau întotdeauna un text neutru la dispoziție sau ar fi trebuit să improvizeze câte un text de fiecare dată și faptul
Lorem ipsum () [Corola-website/Science/302388_a_303717]
-
susținut concerte publice, a condus un nou "collegium musicum" și a devenit directorul operei Gänsemarktoper. Inițial, Telemann a avut o serie de probleme: câțiva oficiali ai bisericii considerau opera și "collegium musicum" ca fiind nepotrivite (pentru că incitau la "lascivitate") iar tipograful orașului era nemulțumit de textele lui Telemann pentru primele sale Patimi. Prima problemă a fost rezolvată rapid dar Telemann a obținut drepturile exclusive de publicare a muzicii sale abia în 1757. Producțiile de operă ale lui Telemann nu erau foarte
Georg Philipp Telemann () [Corola-website/Science/317538_a_318867]
-
cu peste opt mii de volume și manuscrise prețioase, pe care - la moartea sa - o lăsă orașului Veneția. După introducerea tiparului, Veneția devine un important centru al tipăriturilor. Un rol important l-a jucat Aldo Manuzio (latinizat: "Aldus Manutius", 1449-1515), tipograf și comentator literar, cu o vastă cultură în domeniul antichității greco-romane, editor al celor mai multe manuscrise grecești vechi, care se puteau procura cu multe dificultăți. Lui i se datorează caracterele tipografice "italice" și cele, denumite după numele lui, aldine. Este autorul
Renașterea venețiană () [Corola-website/Science/306716_a_308045]
-
și Petre Ispirescu înființează “Tipografia Lucrătorilor Asociați” pe care o instalează în Pasajul Român. Aici Petre Ispireascu a publicat poemele lui Dimitrie Bolintineanu, ediție care a fost distinsă cu o medalie de argint. Tot aici Petre Ispirescu a publicat revista “Tipograful Român” și “Unirea Democratică”. Tot această tipografie a tipărit și “Claponul” lui Ion Luca Caragiale. La etajele superioare existau redacțiile ziarelor celor mai importante din București. Pe lângă redacția ziarului Românul, aici existau redacțiile ziarelor "“Buciumul”" lui Cezar Boliac, "“Dâmbovița”" lui
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]
-
distrus tocmai în anul în care ar fi împlinit 100 de ani. Singurul lucru care mai menționează trecutul este o placă comemorativa, cu inscripția ""De sub teascurile Tipografiei Lucrătorilor Asociați, aflată pe acest loc, a apărut la 1 august 1865 ziarul Tipograful Român, una din primele publicații muncitorești din România"". Nici măcar mențiunea că ziarul a fost publicat de Petre Ispirescu. De restul activităților din pasaj nu mai amintește nimic. Arhitectura Bucuresteana secolul 19 si 20, Simetria, 2000
Pasajul Român () [Corola-website/Science/305937_a_307266]
-
21 43 68 835 France JANSSEN- CILAG 1 , rue Camille Desmoulins TSA 91003 F- 92787 Issy Les Moulineaux Cedex 9 Tél : 0 800 25 50 75 / + 33 1 55 00 44 44 România Johnson & Johnson d . o . o . Str . Tipografilor nr . 11- 15 Clădirea S- Park , Corp A2 013714 București , România Tel : +40 21 207 18 00 Ireland JANSSEN- CILAG Ltd . 50- 100 Holmers Farm Way High Wycombe Buckinghamshire HP12 4 EGUnited Kingdom Tel : +44 1 494 567 567 Slovenija
Ro_1121 () [Corola-website/Science/291880_a_293209]
-
a fost singura faptă cu adevărat regească de pe câmpul de luptă. Așa cum scrie și istoricul Michael Bennet, atacul a fost „cântecul de lebădă al cavalerismului englez [medieval]”. Adams crede că la vremea sa această idee a fost împărtășită și de tipograful William Caxton, care a fost susținut și de Edward al IV-lea și de Richard al III-lea. La nouă zile după luptă, Caxton a publicat povestea lui Thomas Malory despre cavalerism și moartea prin trădare—"Le Morte d'Arthur
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
(n. 19 ianuarie 1910, Șimleu Silvaniei, județul Sălaj - d. 12 decembrie 1980, Sibiu) a fost un publicist, om de cultură și tipograf român. s-a născut la 19 ianuarie 1910 în Șimleul Silvaniei, raionul Șimleu, regiunea Crișana, din părinți gospodari, de clasă mijlocie care au crescut opt copii, patru băieți și patru fete. La vârsta de 13 ani a rămas orfan de
Ionel Cheregi () [Corola-website/Science/334205_a_335534]