817 matches
-
producători de mătase (posesori de tăblițe cu cretă și mătănii), el n-a trebuit niciodată să ajute la crescătoria de viermi de mătase. N-a fost niciodată la Koza Han. Mediul și-a spus deja cuvântul În privința lui. Are privirea tiranică, preocupată de sine, a copiilor americani... Și acum intră În cadru doi câini care țopăie. Rufus și Willis, boxerii noștri. Rufus Îmi miroase scutecul și, cu o sincronizare perfectă și comică, se așază pe mine. Mai târziu va mușca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
piept se deschide în fața regelui, lăsând să iasă o jerbă de trandafiri: "o, Lionardo..."), va cânta după un paravan și va închina dulci sonete doamnelor influente. Nu, Poetul nu vrea să fie o slugă cu tain la bucătărie. în cetatea tiranică, stăpânită de un autocrat (și camuflată now-a-days sub dantela de cuvinte a cetății ideale), artistul cade mai prejos de slugă, ajungând măscărici și complice al stăpânului. Așa că, până la urmă, Poetul alege drumul care duce spre singura cetate care îl va
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
septembrie și trebuie neapărat să scriu un articol despre The Stuttgart Seminar In Cultural Studies. Despre, adică, postmodernism, fiindcă (tu deja știi, cititor ipocrit!) asta a fost tema seminarului. De ce trebuie neapărat să-l scriu? Pentru că mă silește un personaj tiranic, fără imboldurile căruia n-aș fi scris niciodată nici un articol. Ca să îl afli, concentrează-te asupra siglei binecunoscute IBM. Bun. Acum schimbă M cu L. Consider că ți-am dat destule elemente ajutătoare. Constatând eu, deci, că două gânduri, nu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
poți circula nestingherit. Austriecii, ca orice țară civilizată, au mare grijă de bicicliștii lor. Ca simplu pieton însă, am văzut și reversul medaliei. Dăruiți cu piste late și cu drepturi de circulație extinse, bicicliștii au adoptat comportamentul șoferilor de automobil tiranici. Gonesc furioși la doi centimetri de pietonul firav, claxonează (mă rog, țârâieă disperați dacă pari că le ieși în cale, iar dacă aștepți la o trecere de pietoni ce se intersectează cu o pistă de biciclete, ai face bine să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
începe ca un joc sfârșește printr-o catastrofă. - Sânt la fel de beată ca și voi, dar nu de vin, ci de Ă Nunu arăta ca un ucigaș acum, gelozia îi desfigurase aura amoroasă. - Vino și bea cu noi, a spus el tiranic. - Vreau să dorm, am răspuns închizând ușa de la camera mea. Nunu a intrat după mine, m-a prins de umeri și m-a zgâlțâit. Ochii i s-au întunecat, a privit în adâncul meu. - Văd lucruri îngrozitoare! Admiratorii cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
trimisese păpușa aia dezgustătoare! O să regrete gestul ăla câte zile o mai avea ea de trăit! Da, dacă trebuia să pice cineva prost în toată povestea asta, aia nu putea fi decât draga și buna de Eva, cu apucăturile ei tiranice și mania ei pentru ordine! O să se chinuie ceva să-i explice totul doamnei Mottram și vecinilor. Ideea îl făcu pe Wilt să zâmbească. Și pe viitor chiar și cei de la Tehnic vor trebui să-l trateze diferit, cu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
altceva. Toată lumea povestește în cartea Gabrielei Gavril „Norocosul Jim“ din cartea Gabrielei Gavril se numește Ștefan Negru și ține seminarii despre Shakespeare într-un corp de clădire aproape dezafectat, bruiat de zgomotele șantierești din apropiere. Se chinuie într-o căsnicie tiranică și își numără descurajat foștii prieteni, plecați din țară sau morți de-a binelea. Trece pe la catedră, unde aude ultimele bârfe, și se lasă prins în tot felul de obligații (inspecții, discursuri oficiale, lansări de carte) care-i suscită ironice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
se născuseră și cei care îl admirau ca pe un adevărat erou, ce nu putuse fi învins decât din cauza unei greșeli, fiindcă se afla într-un oraș străin unde nu învățase încă să se descurce. Dictatura cea mai coruptă și tiranică, împotriva căreia Gacel Sayah luptase cu atâta energie, s-a reinstalat aproape imediat în palatul prezidențial, iar generalii ofensați, care suferiseră atâtea și atâtea umilințe din partea „acelui sălbatic murdar și greu de prins“, au ordonat ca tot ce era legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Dobrescu din a cărui „teză de doctorat“ am citit o sută de pagini (iar asta din respect pentru eseistul excelent Caius) și am depus frumos armele. Orbitor 3 e mai lizibil, dar și insuportabil orgolios, instaurând o omnisciență megalomanică deja tiranică. Artizanalul învinge de prea multe ori dorința de a transmite textul. Ultimul Orbitor are calitatea că oferă o mie de argumente teoretice și estetice „gata servite“ pentru propria-i adulare. Până aici merge autoreflexivitatea. E obositor, e de citit din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
deveni pentru Felix, încetul cu încetul, adevărata stăpână a casei, căreia îi încredința toate dezideratele lui, evitând pe moș Costache, totdeauna voit bâlbâit și gata să se strecoare printre degete. Dar mai încerca față de ea o atracție care deveni din ce în ce mai tiranică. Noaptea, chipul Otiliei îl urmărea în tot timpul, cu temerea totodată de a nu-l pierde. Simțea o ciudată nevoie a prezenței fetei, și adesea nu putea dormi. Din grădina de jos, când se adunau seara obișnuiții partidei de tabinet
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prin curtea casei Aglaei, care era pustie. Pe drum trebui să recunoască cum că Otilia avea dreptate. Numai prin Pascalopol putea da lui moș Costache o mână de ajutor. Pretențiile lui de a ocroti pe fată erau copilăroase, dar și tiranice, fiindcă încercau să înlănțuie prin obligație. Pe Pascalopol îl întîlni pe scară, tocmai când acesta pleca. Moșierul rămase consternat de știre și invită pe Felix înăuntru. - E rău? Își păstrează cunoștința? Vorbește? - E conștient și spune puține cuvinte. Mi s-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în jurul lor ca într-un dans ritual care-și găsește sensul lui de mișcare abia prin această execuție. Dansul lui Hipoclid, aparent barbar, nu conține oare nevoia de a-și câștiga o libertate interioară, alta decât cea a unor legi tiranice, de oarbă supunere? A te supune înseamnă să respecți actul însuși prin care te supui. Este să înțelegi că te supui unui sens, nu unei indicații de spațiu! Păstrez încă viu în amintire, ca pe un fel de senzație nefizică
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
al convenției, adică răul unui acord între vorbă și faptă căruia nu-i mai răspunde și acordul sentimentului. Așa după cum mersul retrograd al artelor va ajunge în punctul în care invazia morbidă a mijloacelor și formelor va exercita o supremație tiranică asupra sufletelor tinerilor artiști reducându le la 458 sclavie, tot așa am ajuns, în epoca de degradare a limbajului, sclavii cuvintelor“ (Considerații inactuale, IV, 5). Am lăsat loc mai mult cuvintelor lui Nietzsche ca să putem resimți felul în care el
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
soțul fiicei împăratului Alexie III (Angelos), carele-n ziua luării cu asalt a capitalei se ridicase pe tron în locul fugarului Alexie V (Murzuflus), dar peste puține ceasuri se văzuse asemenea silit să fugă. În aceeași vreme Alexie Comnen, nepotul împăratului tiranic Andronic Comnen, ce răposase de mult, se așeză în Trapezunt; iar Mihail Angelos Komnen în Tessalia și Epir; amândoi se {EminescuOpXIV 100} declarară neatârnați și se considerau asemenea ca moștenitori ai coroanei împărătești. Cea mai mare perspectivă însă pentru renașterea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mărturisită de cei învățați și pătrunzători, cimilitură a cării soluțiune n-a izbutit pe deplin nici până în ziua de azi. Înnăscuta neașezare și movibilitate a acestei nații, împreună cu relele unei poziții civile în multe părți opuse dreptului natural, apoi administrația tiranică și arbitrară produseră prea adeseori vacanțe de tron și schimbări de Domn, iar acestea toate exercitau o reacțiune stricăcioasă asupra existenței statului, a consolidării liniștei si a bunei orânduieli dinlăuntru, precum și asupra caracterului poporului. O astfel de soartă avu și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nou și în același fel ocupația veselă a vieții lui. Astfel acest domnitor își întunecă calitățile vrednice de laudă pomenite mai sus și dete pas hotărâtor contrarului său Musa, care, deși iute la mânie și pornit, ba încă crud și tiranic, dezvolta însă un spirit de prevedere și pază, de minte trează și de socoteală, care la urma urmelor au dat steagului său biruința asupra rivalului celui ușor. Înlesnit de Mircea cu de prisos atât cu bani cât și cu ajutor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fanteziile generate de stupefiante, oferindu-i lui Dieterling o călimară. Douglas a devenit obsedat de zbor și de posibilitățile sexuale adiacente. Dieterling Își iubea fiul, pe Douglas, În ciuda furiilor și acceselor lui ciudate. Îl disprețuia pe Paul, care era meschin, tiranic și prost. Douglas și Paul semănau teribil. Ray Dieterling a devenit celebru; Douglas Borchard a devenit sălbatic. Trăia cu Faye și se uita la desenele animate coșmarești ale tatălui său - păsări răpind copii din curtea școlii -, fanteziile lui Patchett desenate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
conștiința dimensiunii relative și iluzorii a culturii merg la el mână în mână. Autoritatea lui Noica este reală când opune culturalismul diferitelor variante de neșlefuire a spiritului, făcând din cultură forma supremă de igienă a minții. Ea devine însă demonică, tiranică și negativă, atunci când, în locul unei lucidități îngrijorate, pune seninătatea de nimic tulburată a unui spirit care jubilează fără mobiluri ultime. 10 decembrie 1980 Există oameni cultivați și inteligenți, care pot spune oricând ceva plin de spirit cu privire la orice subiect și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ocupa de ele. În timpul călătoriei, am Încercat să-mi distrez șoferul. Trebuia neapărat să mă gîndesc la orice altceva decît la moartea tatei. Ca Într-un soi de delir, am Început să recit poeme. Memoria mea parcă Înnebunise, devenind Înspăimîntătoare, tiranică. Recitam cu voce tare, fără nici o șovăială, lungi poeme pe care credeam că le uitasem. Toate acele poeme - Clément Marot: Adieu vous dis pour quelque temps, adieu vos plaisants passe-temps („Rămas-bun vă zic pentru un timp, rămas-bun plăcutului răstimp“) -, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
în vedere reconcilierea finală dintre zeul suprem și titanul răzvrătit, soluție evitată de discipolul său român. În Prometeu înlănțuit nu apare niciun pământean, toate personajele fiind zei, titani sau nimfe. Prometeu se sacrifică de dragul oamenilor și din revoltă împotriva ordinii tiranice instituite de Zeus, dar nici muritorii, nici cârmuitorul Olimpului nu sunt prezenți pe scenă, chiar dacă toate celelalte personaje se raportează într-un fel sau altul la ei. La Victor Eftimiu, oamenii iau parte nemijlocit la acțiune. Încă din primul act
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
al IV-lea îi înfățișează pe oameni în cu totul altă ipostază decât cea de făpturi neajutorate. După ce au profitat de binefacerile focului dăruit de Prometeu, ei au luat pământul în stăpânire, iar Than se consideră îndreptățit să-și proclame tiranic autoritatea : Și fruntea omenească/ E vrednică să poarte coroana de despot/ În clipa asta, rege al lumii mă socot (IV, p. 103). Când titanul, eliberat de Herakles, caută adăpost la păstorii adunați în jurul focului, aceștia refuză să-l împartă cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Victor Eftimiu perseverează pe calea aleasă, a sacrificiului pentru cauza binelui. Problema succesiunii divine și a luptei dintre generațiile de zei ocupă un loc important în tragedia lui Eschil. Chiar de la prima întâlnire dintre cor și protagonist, oceanidele observă comportamentul tiranic al noului monarh al zeilor, decis să-i distrugă definitiv pe predecesorii săi înfrânți în luptă : Zeus, în numele legilor noi poruncite,/ domnește de capul său/ și-acum nimicește/ uriașii puternici de dinainte. Prometeu își manifestă încrederea că, în pofida acestei durități
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
menit să restaureze regalitatea (II 6). În Negru și roșu, cel care pune capăt vieții lui Brutus este fratele lui Aruns, Sextus, violatorul Lucreției. Schimbarea are valoare simbolică, de vreme ce înfruntarea se încheie, așa cum a început, între cel ce incarnează abuzurile tiranice și apărătorul libertăților democratice. În plus, eroul negativ capătă o consistență și o pondere pe care nu le avea în cronica antică. Acolo, el apărea doar episodic, sfârșind ca victimă a locuitorilor din Gabii, dornici să se răzbune pentru nelegiuirile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
consacrată lui Publius Valerius Publicola din opera lui Plutarh Viețile paralele (capitolele I-VII). Cum am văzut deja în capitolul precedent, în Negru și roșu, piesă cu subiect similar, Horia Lovinescu urmează îndeaproape textul livian axându-se pe zugrăvirea exceselor tiranice ale lui Tarquinius Superbus și pe siluirea Lucreției de către unul din fiii regelui ca moment declanșator al revoltei. Cât despre Doinaș, el respectă în linii mari scenariul autorului grec, citat în traducere românească în pasajul referitor la eliberarea sclavului Vindicius
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
antic și-ar dori ca spectatorii să nu se lase stăpâniți mai mult de o clipă de rușinea de a conștientiza lipsa lor de asemănare cu umbrele acestor strămoși energici, gata să moară pentru libertate. Impasi bilitatea contemporanilor în fața abuzurilor tiranice se întemeiază, după cum bine știe autorul, pe grija uneori meschină pentru confortul propriu : ambiția personală, liniștea cabinetului de lucru, părerea vecinilor, măruntele ocupații ale zilei, opera la care migăliți de ani de zile, armonia familială, conștiința profesională, prieteniile, așteptarea, rutina
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]