941 matches
-
lor, era a lui. Dar, cum i s-a încrețit pielea de pe frunte și pe sub ochi... și acele două crestături adânci pe amândoi obrajii!... Riduri adânci îi brăzdau obrajii! Anii trecură brusc pentru el, și înnoptarea vieții venise. Era pe la toacă... Glasul clopotelor de la Mitropolie, de la Golia, Bărboi... Nicoriță... din tot orașul, se ridica pe multe voci spre Cer pe acoperișul lumii. Slujba de Vecernie se isprăvise. Era o seară blândă. A doua zi era prima Duminică a Postului Mare. Se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ce va zice Fata! ” Spre amiază i-a telefonat Carmen și i-a povestit aspecte de la petrecerea aniversară, din ajun, de la Ciric a lui Cristi Bârzu. A împlinit 60 de ani... In aceeași zi de sâmbătă, 7 septembrie. Era pe la toacă, o după amiază de toamnă însorită. Clopotele de la Biserică băteau de Vecernie. -Mâine-i Duminică, și Nașterea Maicii Domnului cunoscută în popor și sub numele de Sf. MariaMică. Murmură Iorgu, închinându-se cu fața la Sf. icoană. ...Trebuie să pregătesc tot ce mi-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îndemnul eului său. Si, urletul de lup prins în capcană-i tot o rugăciune către Dumnezeu!” -Neclintit stau în mută rugăciune... Dragostea de Dumnezeu nu știe vorbe nici de moarte nici de viată. Necontenit inima bate în mine ca o toacă, și cheamă la rugă sângele din toate ungherele... și, se roagă fără cuvinte, neștiind ce-i hodina... Frunzele cad din copaci la câte o adiere de vânt. Tăcere... o tăcere adâncă străbate înconjurul. Și gândurile tac... doar, copacii suspină... -Tot
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ultima vreme, că Îl știm, doar, cu toții, că nu a fost, dintotdeauna, de pe când e la noi, așa? Cine să-l poată ști și Înțelege?! Nimeni, dintre noi, deocamdată. Dar, dintre cei mai de pe aproape de el - dascălul, clopotarul, bătătorul de toacă? Nu vezi ce mafie strânsă s-a fortificat, Între toți ăia, și popă? Cum s-o spargi? Cine s-o pătrundă, și să vadă, ce e, dincolo, ce nu se vede cu ochiul liber? Mai nimeni! Adică, nu, mai nimeni
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de plastic deprinsă să-și reverse șuncile ori căruciorul de marfă pe platoul din fața Haltei de Pește din Piața Obor. Băga Necuratul arcuș de cătrăneală în voce și bătea tactul cu muștiucul narghilelei pe tejgheaua oricărui norișor. Fredona Ucigă-l toaca: 14 DANIEL BĂNULESCU - Lăsă-ți, țato, ocultismul și dezbracă-ți organismul... Organismul nu ia foc fiindcă-ai drăcuit în bloc... Compunea de n-avea treabă. Bale de voluptate curgeau de pe limba sa de scârbavnic și, insinuîndu-se pe la colțurile buzelor, se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de unt, pe tăblăria încinsă a vestigiilor... Sorbea cu ochii după șarmiere și după frontoane, examinîndu-le prin echerul degetelor răschiate. Calcula. Își ghida șoferul cu pioletul bastonului. Închisese un ochi. Și-o bufnise iar în fredonat. Dumica lăutărește Ucigă-l toaca: Gino, pune-ți, când mă scol, Aparat locomotor... Că te duc la Techirghiol Ca să faci prostii pe hol. Cu-Împăratul peștilor Și Spuma adâncurilor ...Că te duc la Împăratul, Unde dregu-ți-aș și făcu-ți... Calomniatorul dădu la iveală din marsupiile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
drapelul negru al morților. Scuipau în sân și murmurau: - Iar a trecut Tudose! Baba Tinca se jurase pe ochii din cap că-l văzuse la Sfânta Vineri când ieșise dintr-un cavou. - Doarme cu morții, soro, ăsta-i Ucigă-l toaca! Spărgătorul de lemne o lua prin spatele cimitirului, pe sub arțarii bătrâni ai străzii Pomenirea. Privea căderea frunzelor roșcate, se oprea sub copacii atinși de moarte și strângea purcoaie-purcoaie straturile uscate care foșneau sub pași, aprindea un amnar cu iască și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pomenit tot pe mormanul de hlei și o ploaie amestecată cu piatră îmi izbea fața, pe când norii cei negri ai ceriului se sfârtica în mii de bucăți prin fulgere roșii ca focul. Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn și toaca se izbea de stâlpii clopotniței. Am fugit de pe morman, ud și plin [de hlei ], și m-am covrigit în clopotniță, cu dinții clănțănind și muiat până la piele; părul meu cel lung îmi cădea peste ochi - mânuțele mele slabe și reci
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Chiu! popa-n biserică. {EminescuOpVII 301} O, muză! învață-mă să cânt tragicu acestei scene, vedeți-l pe micul Buchilat sărind să ajungă funia de la clopot și trăgîndu-l tot în sărituri, vedeți pe boarul alarmând satul și trezindu-l cu toaca, ca la mănăstire. Popa urla în biserică de cădea tencuiala de pe pereți. Și cine, o, muză., numește numele acele ilustre a acelora cari, pentru ca să deie foc bisericei, se adunase în țintirim[? ] Înainte merge cu o prăjină lungă viteazul Mitruță Buruiană
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mira lumea de așa Domniță tânără să facă prunc așa frumos. Și zicea unii din nărod că să se fi coborât duhul sfânt în chip de porumb asupra ei și c-a fi născut cumva pe mesia jidovilor, uciză-l toaca! Da eu știu acu cum a fost ș-a fost, ș-o știe și șuchetul de popa Onufrei, bată-l D-zeu, că mai bine nu i-oi zice. Altfel a fost, zic eu, dascălul Damian, și de duh sfânt
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și copite. Parcă avea un beteșug, Parcă ieșise-atunci dintr-un coșgiug Și, mai abitir, Venea din cimitir, Ca o momâie. I se strâmbase ceva Și parcă puțea A tămâie. Săteanul dete bici. — „Ce cauți noaptea, cernită, pe-aici?”... (Ucigă-l toaca) Caracterul anecdotic al poemului este cât se poate de evident; stilul indirect liber alternează cu cel direct (notarea frustă a dialogurilor accentuează distanțarea de lirism), iar impresia de spontaneitate și directitate devine covârșitoare. Totuși nu (numai) de aici provine „dublul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
arătase, Cocoșel negru-n sînu-i băgase, Se despuiese, se despletise, De trei ori casa Îi ocolise, De treizeci postii În depărtare Pornindu-l fuga pe băț călare, În trei minute s-ajungă-l face Cu neplăcuta-i să se Împace. Ucigă-o toaca! bată-o pustia! D-ale ei fermeci mi-e rea soția: D-ale ei vraje noaptea mă lasă Și ziua toată nu dă p-acasă, CÎnd va o culcă, cînd va o scoală Mintea-i prăjaște În oala goală.” Elementele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Împuțit din cap Lumea este o invenție Dar una adevărată Lumea și Sepp cel Împuțit s-au descoperit unul pe altul. (respiră, tușește, aproape că vomează) FEMEIA (ridică mâna ca un copil la școală): Șterge Stoarce Fierbe Îngrijește Mulge Aprinde Toacă (Femeia iese) FIUL: Trebuie ca totul să fie reconstruit și construit și neconstruit. Oamenii trebuie să poată veni de peste tot ca la oamenii cei prietenoși care au un acasă peste tot în casele prietenoase ale unui Al Meu bogat așa cum
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
DE VARĂ De Înălțare se organizează „hramul eroilor”, pentru cei căzuți pentru patrie, iar cu ocazia „Moșilor de var㔂 se pun la uși și porți frunze de tei. Alte practici sunt „Paparudele”, aruncarea în fântână sau în apele curgătoare a toacei sau icoanelor pentru aducerea ploii pe timp de secetă. Tot vara, pe timp de secetă, preoții fac slujbe cunoscute sub numele de „maslu”, cu care ocazie se scoate icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și se merge la un
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
au fost sprijin și călăuză - ecouri 176 de la muzeul româno‐ rus”, de A. Beldeanu, ultimul deși elev la Liceul „Gh. Roșca Codreanu” apărea destul de des cu știri și reportaje, dar mai ales cu versuri ca cele inti tulate Comunistul: „...Sună toaca la Doftana. / Către zori se‐ ntinde geana. / Nu‐l mai chinuiți pe Dej / Noi în luptă suntem treji!” Șade sus, la „H în sus, / Gheorghe în cătușe pus. / Și în loc să‐i dea mâncare / Varsă apa din căldare, / Să nu aibă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în domeniu. Unii n-au nimic sfânt. c) Limbajul suburban al câtorva, într-o reacție (îndreptățită?) arată nu numai proveniența lor din mâl și lături ci absența dorinței de a-și depăși condiția, de a ajunge meseriași. Nu limbajul "de toacă" îl ridică pe cineva ... Gala ca întrecere a demonstrat că unii sunt în competiție dar se ascund (nu-și semnează materialele); dacă e vorba de onoruri sau bani țipă strident și vulgar atacând suburban tocmai pe care încearcă să afirme
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
1971 - e contrazisă de presa de la Bârlad, unde și a făcut ucenicia. În anii 1949-1950, mai ales, Adrian Beldeanu a colaborat și a publicat frecvent versuri și proză în ziarul „Steagul roșu”, cum ar fi și stihurile alătur ate: „...Sună toaca la Doftana / Către zori se-ntinde geana./ Nu l mai c hinuiți pe Dej / Noi în luptă suntem treji. Șade dus, la „H” în sus / Gheorghe în cătușe pus. / Și în loc să-i dea mâncare / Varsă apa din căldare, / Să nu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
boală cu indiferență, fiindcă dacă încerci tu să uiți de ea, nu te uită ea pe tine, nici de al naibii și tot timpul parcă-ți face complice cu ochiul. Însă un cunoscut, care se laudă că el cunoaște și toaca-n cer, (ce-o mai fi și aia?) mi-a suflat că el cunoaște o metodă de tratament extraordinară, ieftină și eficace, (probabil dacă mai ține Dumnezeu cu tine și-ți mai dă ceva zile de la el). Metoda se numește
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
seară. Nu era prima dată când visa așa ceva. Prima dată visase acest vis foarte departe de aici, acolo unde doar stelele și Calea Lactee erau la fel ca aici în satul lui. A întrebat pe o babă care știa și toaca-n cer ce înseamnă ochiul. Ochiul, îi explicase ea, este calea sufletului omenesc spre lume și depinde spre ce privești, dacă privești spre viitor sau spre trecut și se părea că el privește doar spre trecut. Rămăsese pentru el întrebarea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
teamă și nesiguranță și pe cel mai tare de fire dintre semeni. Acum vreo doi ani când veneam noaptea de la film nu l-a văzut el pe dracu’ în persoană?”. Culai tresări deodată: „De ce-l amintești acum pe ucigă-l toaca? Nu se cade la drum de noapte, mai ales în preajma pădurii...” . Niță izbucni în râs: „Ha, ha, ha, ai ciulit urechile bătrâne!” Cu toate că diferența era doar de o lună între ei, el îi mai zicea așa câteodată. „Mi-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
rămas numele, care se lipise așa de bine de ea încât părea ciudat dacă i se spunea Picioroagă. De unde a apărut în satul nostru, Dumnezeu și soborul lui de sfinți știe. Totuși cineva, care zicea că știe el și toaca-n cer, spunea că femeia ceea este de loc din Buda, un sat nu prea îndepărtat, aflat dincolo de codrul cel mare numit Pădurea Statului. Mică, sfrijită și urâtă, părea că s-a născut deodată bătrână, deoarece eu nu mi-o
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
două din regulile lui Murphy: „Atâta timp cât nu-ți pasă unde ești, nu te poți rătăci.” Și una pe placul ministrului Sănătății: „Dacă te simți bine, nu fi îngrijorat, îți va trece.” Un Funeriu, două Funerii De o săptămână, presa noastră toacă. Toacă nu la toacă, fiindcă n-are, dar toacă. Toacă și ea cu ce are, unii presari cu pixul, alții cu clanța. Clanța este valabilă numai la televiziuni, dar cică tot presă este numită și ciorba asta modernă. Subiectul, bacalaureatul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Murphy: „Atâta timp cât nu-ți pasă unde ești, nu te poți rătăci.” Și una pe placul ministrului Sănătății: „Dacă te simți bine, nu fi îngrijorat, îți va trece.” Un Funeriu, două Funerii De o săptămână, presa noastră toacă. Toacă nu la toacă, fiindcă n-are, dar toacă. Toacă și ea cu ce are, unii presari cu pixul, alții cu clanța. Clanța este valabilă numai la televiziuni, dar cică tot presă este numită și ciorba asta modernă. Subiectul, bacalaureatul din anul de grație
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
iubirii). Privirea se multă lin de la Voroneț la un Schit brâncovenesc, de la Mater Dolorosa la Agapia; elemente de poliptic sacru trimit spre îngeri, spre lumină și paradis; li se alătură imnuri cu miresme de altar: Pruncul, Har, Extază, Metanoia, Chenoză, Toaca, Miezonoptica, Prodrom, Sobor și celelalte, mărturisiri ale unui devot fervent în prelungirea lui Voiculescu și Crainic. Limbajul pletoric, improvizațiile cu mult déjà vu, un schematism fără frână trădează oboseala. Dacă Imnele, în ansamblu, sunt producții de industrie, Infernul discutabil și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
noi: era Arborele meu Sephirot. L-am împodobit cu multe virtuți, dar nu avea nevoie decît de iubire și de lumină și l-am făcut Pom de Crăciun. Semăna cu un brad trăit de mine sus, pe Ceahlău, la vîrful Toaca (unde m-a tocat pe mine Felicia cu patalonii ei scurți, dar mai bine nu mai spun). Era un brad cu jîr, din ăla de care mănîncă porcii pădurii (că sunt și acolo), frați cu porcii noștri de pe masa de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]