32,454 matches
-
Liviu Georgescu toamnă cu o mie de fluiere sparte cuvintele calcinează cerul gurii în țările de sus fagoți pisați figuri de conți prăfuite cu fiere de lună dantele brâncovenești și crai de curte veche în oglinda cu pieliță ștearsă te mai vezi mai
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
o mirodenie târât pe lângă zidurile cimitirului prin străzile cangrenate praf și plictis cântecul celor două sunete cineva a tras clopotele și iată cum mor păsările cum sufletul lor se târăște într-o tabacheră de argint să dăinuie în fastul ecoului toamnă cu o mie de fluiere sparte ploile s-au refugiat sub pământ ceaiul se tulbură și anotimpurile grele se afundă în creier plăci de patefon pârâie încet cu un susur al ploii îndepărtate pești reci în pâlnii de gramofon prin
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
tezelor - și de prezența printre redactorii revistei a lui Paul Goma (a fost colegul nostru pînă spre 1973-'74), al cărui roman Ostinato apăruse deja în Occident, autorul fiind lansat ca ,un Soljenițîn român". Eram, toți, niște ciumați. Cînd, în toamnă, în locul lui Nicolae Breban a fost numit George Ivașcu, mandatul său inițial a fost să ,desbrebanizeze" revista, în termeni mai brutali, să disloce redacția. Spre onoarea lui, Ivașcu a reușit să evite această soluție. Atunci l-am ,descoperit" pe Gabriel
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
pentru a vorbi despre cărți și a ne apăra astfel de mizeria cotidiană - s-ar fi izolat, ca și Goma, și că nu mai vrea să vadă pe nimeni. Se izolase, dar nu ca Goma, ci ca el însuși. În toamna lui 2003 am făcut un efort să ajung la Paris cu gîndul de a-l revedea. După o lungă ezitare i-a spus doamnei Sonia Larian că el ar vrea să mă vadă pe mine, dar ar fi bine dacă
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
Einstein căci ceea ce este fraged învăluit de ceea ce este negru de-a pururi negru va rămâne dar Ofelia tu nu ești și nu ești veverița dezordinii nu ești nici măcar desfrâul din răbdarea băștinașilor ,mi-a scris cucuvaia: fă-mi propuneri" toamna - zic la urma urmelor toamna pe care cocorii cu un singur țipăt o lasă borțoasă , Noaptea florida tangoul" Orb ca o ploaie de noiembrie care a dormit o sută de ani de unde să știu că între emoțiile culturale ale unui
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
învăluit de ceea ce este negru de-a pururi negru va rămâne dar Ofelia tu nu ești și nu ești veverița dezordinii nu ești nici măcar desfrâul din răbdarea băștinașilor ,mi-a scris cucuvaia: fă-mi propuneri" toamna - zic la urma urmelor toamna pe care cocorii cu un singur țipăt o lasă borțoasă , Noaptea florida tangoul" Orb ca o ploaie de noiembrie care a dormit o sută de ani de unde să știu că între emoțiile culturale ale unui trup și libertatea autoritară a
Poezie by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/11204_a_12529]
-
lusitane frumuseții lisboete adumbrind timp de o carte surparea din naștere către moarte Des, cântarea României. Literare port în mine istoria revistei românia literară împlinisem 17 ani când într'un interviu matinal la radio geo dumitrescu anunța apariția primului număr toamna 1968 avea fragranța adolescentină a melodiilor cântate de beatles o dată pe săptămână fugeam de la liceu în pauza mare la chioșcul-de-difuzare-a-presei să-mi astâmpăr foamea transcendentală cu rl jubilam alături de mircea toma&co la textele lui mhsimionescu după ce paranoicul din fruntea
Poezie by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Imaginative/11764_a_13089]
-
și-ar fi petrecut timpul numărând pașii făcuți între bucătărie și sufragerie, așteptând să se scurgă în ritmul lor implacabil orele, apoi, tot așa, zilele și anii. S-a pensionat pe caz de boală, în furia nebună de după Revoluție, în toamna lui '90. Știuse că întreprinderea la care trudise în contabilitate în ultimii zece ani o să intre în faliment prin '94 și că, oricum, salariile vor fi date întâi cu 65 la sută, apoi cu 30, apoi cu întârziere de luni
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
trupul în faldurile de lut. doar brațul inimii bate zadarnic gongul de întoarcere. doar pulsul cărnii tace și urlă în cuvinte de sfîrșit și început. ploaia din grindă susurul ploilor arămii. cu acel amestec de vedenii și nepăsare. în acea toamnă în care parcă toate creșteu cu capul în jos. boala se ridica veselă în oase. amurgul tremura la întoarcerea în palmele de vîsc. ceața se lăsa alene pe limbă. realității îi puneam coarne cu fiecare gest. între noi amănuntele creșteau
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
O. Iosif, iar Paul Zarifopol nu era ginerele lui Caragiale, cum afirmă Ion Pillat, ci al lui Dobrogeanu Gherea. Dar să trecem. În afară de colecția ,Pagini alese", autorul volumului Pe Argeș în sus a avut pasiunea antologiilor, dovadă ne stau Antologia Toamnei și Antologia poeților de azi, alcătuită cu Perpessicius. în Anexa ediției sunt semnalate nenumărate proiecte, dintre care să cităm doar câteva Poezia nouă (în colaborare cu Al. T. Stamatiad), Poeții simboliști, Poeții sămănătoriști, Antologia ,Vremii", Antologia liricii de după război (1919-1939
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
pe curînd, Paul Între timp eu nu am trecut de partea dușmanului, dar Paul a pornit războiul împotriva tuturor și n-a mai rămas nimic din ce credea el despre minunatele, aiuritele, inocentele. Asta nu m-a împiedicat ca în toamna lui 2003, cînd am fost invitată pentru o lectură la "Maison de la Poésie", să-i telefonez. Am început prin a-i spune că știu că nu vrea să mai vadă pe nimeni, dar l-am căutat totuși, pentru că altădată ne
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
Pe drumul care nu se mai încheie, Doar cu visarea, flamură și cheie, Sub veșnicia stelelor de sus Și îmbrăcat în scut de amăgiri Privesc râzând pădurea de pumnale; Se lăfăie în clipele egale Ceasornicul cu limbile subțiri, Și solii toamnei serilor mă cer Când luna-ntinde pacea ei regală; în amăgire crește cer din cer, în adevăr, doar maluri și zăbală Privind mirat în oricare tărâm își poartă ziua Lumina grea, cu trupul ei fluid, Se deschid porți de semne
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
la un moment dat, în construcția dialogului. Replici discursive, molatice, arhaizate, din varianta Vinea (pp. 248-249) devin, în varianta Dumitriu (p. 40), scurte, repezi, cu nerv. În fine, localizarea precisă din textul atribuit lui Vinea ("... lumina soarelui acelei zile de toamnă cu cer senin și vînt rece a anului 1779") ajunge difuză în textul semnat de Dumitriu ("... în lumina soarelui acelei zile de sfîrșit de vară din o mie șapte sute și nu știu cît"), ca să redevină precisă în capitolul al treilea
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
din rațiunile cenzurii comuniste, ci și din scrupulele auctoriale ale autorului, care își alege în această perioadă numele literar, trecînd de la "tradiționalistul" Hristea ("Măi cuțule,/ eu sunt Stănescu Hristea,/ știi?/ Stănescu Hristea, poetul îngerilor./ Cui, ce-i pasă?", Cîntec de toamnă, 1955) la inefabilul Nichita: în fragmentele recuperate din manuscrisele perioadei începuturilor sale, deși puține, se pot întrezări dimensiunile reale ale universului liric stănescian, așa cum ar fi arătat el fără cenzura și "autocenzura" vremii. Poezia lui "secretă", binecunoscută grupului său restrîns
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
odată cu sîngele". Marea obsesie a poeziei sale - acțiunea devoratoare a timpului - este prezentă deja explicit în aceste poeme al căror anotimp central este iarna, cînd "trosnește seva înghețată-n rădăcini" (Pe cai, deci), încadrat doar de circumstanță de primăvară și toamnă: "Aevea fulgul clipei căzătoare/ mă îmbrăca în frig și în ninsoare". De altfel, măreția frigului va fi ulterior, în visele poetului, singura forță capabilă să se opună asediului mortal al timpului, încă văzut aici în stil familiar și popular, ca
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
cu totul altă insulă: "56 de ani voi trăi, asemenea Colosului din Rhodos!/ îmi vor înconjura un deget cu brațele, mirîndu-se, se vor/ speria de arama mea răsturnată, dar mult mai degrabă am să/ te pierd, adolescență, fruct trecător al toamnei, la un ospăț" (56 de ani). Pînă atunci, poezia primului său volum va fi dedicată integral ,,mitului imaculatei adolescențe", în vreme ce tînărul poet se va întrupa în versurile unui ,,abstracționism" liric, aparent de factura ermetismului modernist în spiritul școlii lui Ungaretti
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
morții Ce mai rămîne din memorie după ce timpul spaima viața sfînta treime a morții îmi spală creierul ca pe-o rufă purtată așa: cum se spală cu apă ce scriu astăzi pe apă Ce mai rămîne după curățenia mare de toamnă ce spaimă ce rușine ghemuită în mine stă gata să-mi sară la beregată Viața trece ca o ploaie de vară trece dragostea trece durerea - spun Ferecată într-o singurătate mănoasă cu gheare picotesc în mine ca o șopîrlă la
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
câțiva ani fiul său Valeriu educat în spiritul sacrificiului primilor creștini. Vasile Gafencu este arestat imediat de NKVD, ca agitator și naționalist român, și dus dincolo de cercul polar spre portul Arhankelsk. La familia rămasă în România ajunge o scrisoare în toamna lui 1940, din care se află că Vasile Gafencu lucra la tăiat pădurea și cerea pesmeți și usturoi. Vasile Gafencu moare pe 16 martie 1942, în lagărul sovietic, ca un mucenic jertfit pentru neamul românesc și întru Hristos. El nu
TATĂL SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380602_a_381931]
-
clipă,Cât un cimpoi arătă.-Am ajuns ca el surată?-NU, mai umflă-te o dată!Și-adună toată putereași-și întinse iarăși pielea.... XXII. GREIERELE ȘI FURNICA, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2122 din 22 octombrie 2016. Vine toamna val-vârtej Și așterne pe pământ Un covor de frunze bej Purtate hai-hui de vânt. Gâzele se înspăimântă Cuprinse de alergie, Aleargă și se frământă Căci mai au treburi, o mie. Doar un greier hoinărește Purtându-și vioara-n spate, Cântecul
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
insultă, Plictisită de-al său vers: Dânsa are treabă multă, Prima e în univers! Fără a-și opri cântarea, Greierele îi răspunde, Stăpânindu-și greu mirarea, Parc-ar fi de nu știu unde: -Tu ești trudnica din vatră, ... Citește mai mult Vine toamna val-vârtejși așterne pe pământUn covor de frunze bejPurtate hai-hui de vânt.Gâzele se înspăimântăCuprinse de alergie,Aleargă și se frământăCăci mai au treburi, o mie.Doar un greier hoinăreștePurtându-și vioara-n spate,Cântecul nu și-l opreșteFie ziuă, fie
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
torța noastră spre-nainteSoarele ne reunească!... XXXII. CÂNTEC TRIST, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016. Ce te legeni codrule, De-ți tremură frunza-n vânt? Plâng pustii cărările Și-ți freamătă codru-n vânt... Toamna trece...iarna-i iarnă... Geru-I crâncen, greu-I greu... Cântăreții nu se-ntoarnă... Eu îmi tângui dorul meu Pândește vântul la răscruce... Să nu mori până la vară!... Trece luna-ncet...străluce... Clipele sunt ore iară. Tristul fluieraș de fag Plimbă doina
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
fluieraș de fag Plimbă doina prin frunziș... Eu ți-s dragă...tu mi-ești drag... Și mă săruți pe furiș!... Citește mai mult Ce te legeni codrule,De-ți tremură frunza-n vânt? Plâng pustii cărărileși-ți freamătă codru-n vânt...Toamna trece...iarna-i iarnă...Geru-I crâncen, greu-I greu...Cântăreții nu se-ntoarnă...Eu îmi tângui dorul meuPândește vântul la răscruce...Să nu mori până la vară!...Trece luna-ncet...străluce...Clipele sunt ore iară.Tristul fluieraș de fagPlimbă doina prin frunziș
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
orfan de muză Caut la cele cele scrise să încropesc o scuză Când cei dotați de soartă cu harul poeziei Vor spânzura tăcerea cu ruga ereziei Stihuri nemuritoare se-nchid cu-o acoladă În timp ce anotimpuri cântate în baladă Păstrează-ntâietatea - toamnă și primavară Din ciclu sunt excluse căldurile de vară! Poate-am greșit adresa, poate-am greșit cuvântul -Pe drumuri părăsite și-o fi găsit mormântul- Cum versul nu se-ncheie-n mormane de plăceri! Am aruncat în ape mesajul cu
ECOURI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380621_a_381950]
-
ca și cum ne-ar dărui o floare a sufletului ei neliniștit. Scriu, și nu pot scrie altfel, în astfel de clipe, în astfel de vremi, când poezia devine sub condeiul ei rugăciune și rugăciunea poezie. Distinsa doamnă, prin lacrima primăverilor și toamnelor, prin bucuria albastrului sfânt al cerului, strigând “ești o prefăcută când spui/că nu-l iubești decât pe Dumnezeu,/nu vezi cât de tare te-ai îndrăgostit/de primul bărbat care ți-a dezmierdat numele.”( cap. “Ce iubire e asta
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
un încântător și captivant ciclu de poeme, pe care îl putem așeza, având aceeași valoare, alături de cele prin care autoarea își manifestă întreaga sa dragoste și admirație față de Divinitate. “Vino vară-mbujorată”, “Primăvara ai vrea să la ai pe toate”, “De toamnă”, “Noiembrie trist”, “Noapte de vară la munte”, sunt doar câteva titluri ce reprezintă locuri, oameni, fapte, trăiri și retrăiri, regăsiri, toate înveșmântate în lirismul elegant și cald al unui adevărat jurnal intim, încărcat cu bucurie și optimism: //te-ai întrebat
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]