1,739 matches
-
aclamat“. Cândva te-am iubit, Pe-atunci nu știam Că viața-i un șir de dureri, Naivă eram, tu m-ai amăgit Și totul a fost parcă ieri. Cândva te-am iubit, E mult de atunci, Iar anii s-au tors în fuior. Azi, din sertar, un portret prăfuit Mă face să-mi fie iar dor... Referință Bibliografică: CÂNDVA TE-AM IUBIT... Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1464, Anul V, 03 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
CÂNDVA TE-AM IUBIT... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357822_a_359151]
-
abia se deșteaptă somnul, Poarta casei moțăie veșnicia pe frunte, Praful din drum privește orb tăcerea ruginită Și undeva o cruce își piaptănă pletele cărunte. Pe dealul dinspre uitare aleargă copilăria, O lacrimă se frânge pe ciutura fântânii, Mama mai toarce caierul nesfârșitei doine, Pe care bunicul o atârnase-n grinda stânii. Sub salcâmul din poala izvorului albastru Coboară luna cu stelele zornăind în buzunar, Începe să cadă frunza peste pârleazul pustiu, Trec prin sat, căzut în suflet, ca printr-un
POEZII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357843_a_359172]
-
rubine în sufletul reavăn, Ce plângeau după lemnul de brad Al colibei în care-au avut leagăn - Am întâlnit Regi ce zburau sus , Până la Domnul, ori și mai departe, Care plângeau după ața din fus A mamei, ce le-a tors viața, din moarte - Am întâlnit Regi singuri pe lume, În fruntea singurelor lor popoare, Care plângeau după copii, și glume Și jocuri desculțe, trăite sub soare - Am întâlnit Regi mai bogați decât toată Lumea care a trăit în vechime - Care plângeau
POVESTE DIN LUMEA NOUĂ de JIANU LIVIU în ediţia nr. 529 din 12 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358301_a_359630]
-
abia se deșteaptă somnul, Poarta casei moțăie veșnicia pe frunte, Praful din drum privește orb tăcerea ruginită Și undeva o cruce își piaptănă pletele cărunte. Pe dealul dinspre uitare aleargă copilăria, O lacrimă se frânge pe ciutura fântânii, Mama mai toarce caierul nesfârșitei doine, Pe care bunicul o atârnase-n grinda stânii. Sub salcâmul din poala izvorului albastru Coboară luna cu stelele zornăind în buzunar, Începe să cadă frunza peste pârleazul pustiu, Trec prin sat, căzut în suflet, ca printr-un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
când abia se deșteaptă somnul,Poarta casei moțăie veșnicia pe frunte,Praful din drum privește orb tăcerea ruginităși undeva o cruce își piaptănă pletele cărunte.Pe dealul dinspre uitare aleargă copilăria,O lacrimă se frânge pe ciutura fântânii,Mama mai toarce caierul nesfârșitei doine, Pe care bunicul o atârnase-n grinda stânii.Sub salcâmul din poala izvorului albastruCoboară luna cu stelele zornăind în buzunar,Începe să cadă frunza peste pârleazul pustiu,Trec prin sat, căzut în suflet, ca printr-un bazar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
în care iubirea se întâlnește cu ea însăși. Rezonantele unor astfel de versuri amintesc de glosele eminesciene, de firea înaripata de dragoste a iubitei, de culorile ochilor împrumutați din infinitul cerului albastru: „Din cântec lin, pe strune de vioară/ Să torc spre tine-n taină tandre șoapte/ De Sus să curgă dintr-o călimara/ Praful iubirii peste noi în noapte.” (Aș vrea). Într-o împletire suava a clipei prezente cu cea viitoare (sperata), conștientizând - în fiecare clipă - faptul că poartă în
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
vecină coase goblenuri toată ziua, stînd pe prispa casei. Mîinile ei sînt butucănoase și totuși împunsăturile acului au o finețe deosebită. Cînd Adelina se oprea s-o privească peste grad, din stradă, ea îi explica, veselă, că firul auriu se toarce tocmai în Japonia, dacă îi rîcîi auriul cu unghia rămîne un miez maroniu, urît la culoare (doamne, ce expresie!) și verdele de smarald stă bine lîngă celelalte culori, roșul ca frunza și albastrul din lacurile pline de nuferi. Ce să
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
abia se deșteaptă somnul, Poarta casei moțăie veșnicia pe frunte, Praful din drum privește orb tăcerea ruginită Și undeva o cruce își piaptănă pletele cărunte. Pe dealul dinspre uitare aleargă copilăria, O lacrimă se frânge pe ciutura fântânii, Mama mai toarce caierul nesfârșitei doine, Pe care bunicul o atârnase-n grinda stânii. Sub salcâmul din poala izvorului albastru Coboară luna cu stelele zornăind în buzunar, Începe să cadă frunza peste pârleazul pustiu, Trec prin sat, căzut în suflet, ca printr-un
REZULTATE CONCURS NATIONAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 597 din 19 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358024_a_359353]
-
chiar cu stupoare / Că și bolul de mâncare / Este plin de ... nonculoare!”( Alb).Poezia copilăriei, poezia purității, poezia suflețelelor celor mai nobile și mai sincere, este adunată cu dragoste în cartea doamnei Stroia “Pastel de borangic” - țesută cu fire nevăzute, toarse de sufletul Domniei Sale și sfințite în lacrima bucuriei de a fi mamă, de a fi dascăl și de-a trăi pentru și prin sensibilitatea copiilor. Îi urăm din toată inima multă inspirație și la cât mai multe incursiuni poetice în
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]
-
Toate Articolele Autorului sub nucul pus de tata acum cincizeci de ani, stă umbra lui ascunsă prin iarbă, bolovani. și astăzi pe sub nuc, trecând fără veșminte, ca zeul trist marduk, doar stoluri de cuvinte. la umbra lui cea deasă, mama toarce vorba-n dodii se visează iar mireasă, sub altarul altor zodii. uzurpat de noul rit, tata a fugit din lume și-a lăsat nepângărit nucul, spânzurat pe culme. a pleca și mama-n zbor ca o pasăre măiastră la al
NUCUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358161_a_359490]
-
te îmbată cu aer pur!. La Vatra - Dornei, i-un colț de rai, Cu oameni simpli, cu dulce grai, E alb ca-n basme, e iarnă grea, Ai vrea pe schiuri, de s-ar putea, Știu, dar așteaptă, firul se toarce, Iarna, ca roata, se mai întoarce, Mai este vreme, cu chibzuință Le faci pe toate și . . . cu Credință Și ascultare, știu nu-i ușor Când ești . . . ca tine, ne-as-cul-tă-tor!. Mereu n-ai stare, ceva nu-i bun, Nu bagi în
PRINDE CLIPA NEMURITOARE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357613_a_358942]
-
Sunt un om al bucuriei, al zâmbetului. Mă bucură lucrurile firești, mărunte, simple. O plimbare în pădure, o carte bună, o întâlnire cu Omul, copilul ce se joacă frumos, bătrânul ce zâmbește cald, cățelul plin de bucurie, pisica leneșă ce toarce a tihnă, toate pot deveni adevărate porții de sărbătoare pentru suflet și minte. Desaga cu bucurii este în inima fiecăruia. Dumnezeu nu are nevoie de oameni încruntați și veșnic nemulțumiți. Dincolo de momentele mele de povestit cu Dumnezeu, mă bucură mult
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHITULUI ŢIBUCANI – NEAMŢ [Corola-blog/BlogPost/357698_a_359027]
-
găsește oglindă perfectă doar în ea și numai în ea fața mea este fără riduri, eu sunt râsul tău tu esti râsul meu bucuriile sunt flori crescute pe trupurile noastre timpul curge leneș și eu sunt doar o pisică care toarce la căldură trupului tău nu știu dacă iubirea ar trebui să mă facă mai fericită de atat sau mai tristă dar știu că tu îmi pari o veșnică dimineață și trupul tău un soare de care nu mă mai satur
NU STIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358545_a_359874]
-
țărănci în poemul intitulat: “tzarank”, în care vede femeia “cu brazde pe trup /e soră cu pământul datinile / și Dumnezeu / are miros de pâine și de sare / diminețile grijulii / nopți cât fulgerele / oftatul sănătos / pasul iute și drept / mâna ei toarce descântă / mângâie crește vindecă / de boală sărăcie și / iubire din inimă îi zboară / buburuze / în restul vieții / poartă o basma legată / sub bărbie să-și curme / lacrimile”. Universul liric al Ottiliei Ardeleanu este impregnat de spiritualitate, de sensibilitate și iubire
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
496 din 10 mai 2012 Toate Articolele Autorului Busuioc uscat, Stropi de apă curată Domnului din cer. Cârduri de cocori Cerul desenează în tuș Aripi lângă nori. Așteptând cocori Bolta se înalță lin Cerul e înflorit. Pe prispa casei Bunica toarce din fus Se aud cocori. Cocorii în stol Visele mele în zbor Spre inima ta. Soarele vesel mângâie pământul ud - brazda respiră . Șoșoni scâlciați de la ultimul polei fără umbră ta. De ziua muncii- prin berarii se-aduna muncitori cheflii. Ruine
HAIKU de GIGI STANCIU în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358643_a_359972]
-
înalț ... SPIRALĂ Ne trecem, unul câte unul, Mai târșâit, mai legănat, Pierzându-ne înspre înaltul Ce l-am privit, l-am semănat Și mergem fără de știință Pe drumul fără de întors Când viața fumegă sub geruri Iar nemuririi nu i-am tors O clipă, aprinzând ideea, O rătăcire de apus; Și ninge liniștea fecundă Că-n mângâiere nu s-a pus Arsura ce ne-ar stinge vina De-a fi considerați atei Și trecem către Eminescu Printre inelele de tei ... Și ne
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
deal, diluat în așternutul serii; cerul, și el neînțeles, fumega-n copite de cai... Un sunet de toacă, despletit din liniștea mării îi seca lacrimile tânguite-n privirea adâncă, răscolitoare, ce nu-și găsea alinarea. Lumina candelei îl smulgea beznei torcând gânduri rebele pe faldurile frunții. - Mă simt străin în țara-mi! rostea necontenit frângându-și palmele de tâmple... Cromozomii lui, contemporani cu cei ai pelasgilor, refuzau a se dispersa obedienți în retina vremii, încifrați ca-ntr-o carte de tarot
STRĂINUL de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350683_a_352012]
-
atât de rece... - Ești atât de frumoasă... pielea ta... o prințesă din poveste. Mă cuprinde în brațele lui. Pleoapele grele cad peste ochii care mă ustură. Buzele fierbinți sunt răscroite de buze moi, trupul se încălzește, zâmbesc și mă topesc torcând sub mângâieri suave.” Ce poate fi mai frumos, fie descris, fie trăit? E dragoste, este viață, este tot ceea ce își doresc un bărbat și o femeie. Dar, dacă peste scurt timp, se vorbește doar la telefon, ce se mai înțelege
IMPRESII DESPRE JURNALUL ŞEFEI MELE SCRIS DE HELENE PFLITSCH de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350678_a_352007]
-
calde, moțăie la copt în soare Zece mere dolofane, cu parfum de sărbătoare. Un dovleac umflat si galben, mare meșter la vorbit, Cască, plictisit de viață, singur într-un colț, pitit. Pere moi si lunguiețe, pe o tavă tolănite, Vise torc, la gura sobei, în fuioare aurite. Un borcan cu gem de prune, singur pe un raft uitat, A rămas să se întrebe, dus pe gânduri și-nciudat, De-o fi bine cu-o dulceață, doamnă fără soț se pare, Să
ÎNTR-O BUCĂTĂRIE, TOAMNA de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358821_a_360150]
-
s-ar dori o picătură de propolis în linguriță cu miere, servită pe îndelete: dacă e parcursă în excursie, s-ar vrea un mic tranzistor, care să accentueze armoniile din jur, iar dacă e foiletata în drumeții, ar face să toarcă motorul, conjugând satisfacția alunecării cu o incitare la fredonări spontane. E greu de prevăzut dacă vreuna dintre aceste dorințe se va împlini, dar dacă tot v-am agasat, prin cele ce urmeaza încerc să mă reabilitez” PORTOFOLIU EDITORIAL ARMONII CULTURALE
STROPI DE SENIN (CATRENE UMORISTICE) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358866_a_360195]
-
Precum șterge o eroare, Internetul din memorii Și-nchizi ochii. Te-ai întoarce Ispitit de un fior Acolo de unde doar ce, Te-ai întors dintr-un alt zbor Ai da tot ce n-ai, să știi Visele să ți le torci Doar atât: să te întorci, S-aduci niște semne vii! Bate ziua în fereastră: Moleșită de căldură, Pasărea de somn, albastră Te-ar fura dar nu se-ndură Referință Bibliografică: Pasărea de somn, albastră / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PASĂREA DE SOMN, ALBASTRĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358907_a_360236]
-
cânți până diseară Când socul crește să te vadă. Iar se face de-o dorință, Vara sângelui deschis Vinul îl pregătește-n viță -germenele unui vis- și-n ogradă când mă-ntorc eu voi fi bătrân atunci, chiar dacă clipele mai torc fuiorul ascunselor porunci. Bucuria de a nu face nimic Îmi spune cineva că nimic nu face Că ziua întreagă stă sub soare, Fals, inima îi bate și gura nu-i tace Plămânii respiră și pielea elimină sare. Îmi spune că
DESPĂRŢIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358976_a_360305]
-
bici trezea rar licurici. / în umbrar de arini mâna nopții întinsă / cobora cu arici și-ndemna din arnica / care grele cu fân, prin lumina cea ninsă. // goale, stelele beau din izvoare de var, / florile-și culegeau umbrele despletite, / ochiul nopții torcea, răsfirând din cuibar, / o năframă de vânt peste noatini și vite. // poate-o pasăre grea ne lua sub aripe, / poate râul întors se pierdea în izvoare; / poate-o turmă de oi număra călătoare / timpul meu amorțind în ninsoarea de clipe
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
lor parfum. Mi-e dor de-al meu bordei, în modestie rară Cu - obloane mari în largile ferestre, Cu - odăi zidite-n galben lut de țară Icoane vechi și scoarțele de zestre. De soba cea trecută peste vreme Ce-și toarce fum în gerul strâns grămadă, Cu-ncinsul jar ce trupul rolei geme Stârnind mirosuri de plăcintă caldă. Mi-e dor de-al meu bătrân cătun Un sfânt lăcaș, tradiții pure, Ce-și plimbă colbul de pe drum Sub vânt și foșnet
MI-E DOR... de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359022_a_360351]
-
vis se dospește într-un borhot. Șiroind, timpul își pune trupul în clepsidră. Duhul ruinei bate tainic la porți. Într-un chiot al desfătării puhave, se întinde cuminte ceafa la jug. Toți pentru unu și fiecare pentru sine. Buzele sunt toarse pentru vorbe și vorba e ca o merindă vie. Până când ajunge în gura cu venin. Vorbim mult. Sporovăim cu pleoapele lăsate. Visăm contururi în baloane din săpun. Țara arde și baba...ce face baba? Unde-i baba? Baba se lăfăie
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]