870 matches
-
lor (turcii) au dat laudă lui Dumnedzău că au scăpat și au ieșit la lume. Iară Ștefan vodă pornitu-s-au după dânșii... și i-au gonit pre turci păn i-au trecut Siretiul la Ionășeni... Și zăbovind Ștefan vodă acolo au tocmit, de au despărțit din Milcovul cel Mare o parte de pârău, ce vine pe lângă Odobești și trece de dă întru apa Putnei. Și păn astăzi iaste hotarul Țării Moldovei și a Țării Românești acel pârău ce să desparte din Milcovul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
slujbașul marelui preot și goleau lada. Apoi o luau și o puneau iarăși la loc. Așa făceau în fiecare zi, și au strîns mult argint. 12. Împăratul și Iehoiada îl dădeau meșterilor însărcinați cu facerea lucrării în Casa Domnului, care tocmeau cioplitori de piatră și tîmplari, ca să dreagă Casa Domnului, precum și lucrători în fier și aramă, ca să dreagă Casa Domnului. 13. Lucrătorii s-au apucat de lucru, și au isprăvit ce era de dres; au pus casa lui Dumnezeu iarăși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
peste sute, pentru tot Iuda și Beniamin. Le-a făcut numărătoarea de la vîrsta de douăzeci de ani în sus, și a găsit trei sute de mii de oameni aleși, în stare să poarte armele, mînuind sulița și scutul. 6. A mai tocmit cu plată din Israel o sută de mii de viteji, cu o sută de talanți de argint. 7. Un om al lui Dumnezeu a venit la el, și a zis: "Împărate, să nu meargă cu tine oastea lui Israel, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
și începu să-l întrebe în limba învățată cândva în Ta Kemet dacă va cruța pe puținii nevinovați din cetate. El știa bine că nevinovații fuseseră vestiți în taină să plece, dar nu-și putu răpi plăcerea de a se tocmi cu cei pe care-i credea îngeri. În timp ce Abraam se duse în coliba lui, să-și adune neamul, din cetate năvăli spre ei un om: era Utnapiștim. Auta îl întrebă îngrijorat: - Utnapiștim, a aflat toată lumea din orașele acestea... - Încă nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
un pic de savoare din mișcările țâfnoase ale curvei. Țața cea bătrână Își ridică sprâncenele și se duce În partea din spate a magazinului. Cum merge afacerea? — Binișor, spune ea, dându-și părul pe spate cu un gest nervos. Ciudat, tocmam văzutun tip caria ieșidin magazin cu mâna goală. Nai avunimi săi placă? — Nema... zice ea cu un aer de Îndoială, evitându-mi privirea și prefăcându-se că face ordine. — Cine iera? — Nu ștu, a vrudoar un buchet... s-a răzgândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
patul frunzei moarte este pentru auzul ascuțit al Închipuirii o urmă fascinantă, plină de cele mai fabuloase bănuieli, o călăuză iscusită a avîntului contemplativ și un imbold nebănuit al istețimii reveriei. Căci tocmai vagul și nedeslușirea sa stîrnesc nostalgia și tocmesc sufletul să-și regleze acordul fin după acest imperceptibil, dar atît de bogat În promisiuni, palpit. Nu sînt convins deloc că s-ar putea găsi haiku uri gata făcute În poezia celor care n-aveau habar că așa ceva există. Dar
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
impozitării favorizează supraviețuirea fraudatorilor și dispariția celor corecți, deci diminuarea PIB-ului. Evaziunea fiscală este răspândită mai ales în țările unde există corupție la nivel înalt, unde există percepția "corupției generalizate", iar complexitatea reglementărilor fiscale permite funcționarilor publici "să se tocmească"120. Concurența Odată cu mondializarea, cei care vor să exporte trebuie să-și adapteze produsele specificului pieții. Pentru a afla ce se cere, ce se întâmplă pe piețele internaționale, se poate folosi presa scrisă, televiziunea, radioul, afișajul sau alte modalități "non-media
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
mai faci, Bruno? Ce e cu tine, Bernie? Ai băut sau ce? Ți s-a urât cu binele? Că doar știi ce greutăți Îți poate face Tesmer. Întâi Îl iriți cu toată vorbăria aia de duh, apoi vrei să te tocmești cu el. Dă-i banii nenorocitului și gata. — Ei, și tu, dacă nu aș Încerca să mă tocmesc cu el un pic și aș spune pe loc, fără să clipesc, că Îi dau atâția bani, și-ar imagina că valorez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Că doar știi ce greutăți Îți poate face Tesmer. Întâi Îl iriți cu toată vorbăria aia de duh, apoi vrei să te tocmești cu el. Dă-i banii nenorocitului și gata. — Ei, și tu, dacă nu aș Încerca să mă tocmesc cu el un pic și aș spune pe loc, fără să clipesc, că Îi dau atâția bani, și-ar imagina că valorez mult mai mult. Bruno, de cum l-am văzut intrând pe ușă pe nenorocit am știut că seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
mă așez, într-un târziu încep să-mi dau seama despre ce e vorba între părintele Ioan și cei doi străini așezați la masă, Unul dintre ei mai în vârstă, cu barbă și celălalt mai tânăr, tot bărbos, sunt meșterii tocmiți pentru pictarea bisericii celei noi, meșterul Luca și Janos, au venit să înceapă lucrul, de două săptămâni au terminat biserica din satul D. și s-au îndreptat spre mănăstire, din câte înțeleg tocmeala dintre ei și părintele Ioan e făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
câte înțeleg tocmeala dintre ei și părintele Ioan e făcută încă din primăvară, Ar fi o mică problemă, părinte Ioan! vorbește meșterul Luca, Spune, meștere! Cu suma pe care am stabilit-o în primăvară pe metrul de pictură, ne-am tocmit la douăzeci de mii metrul, Așa este, întărește părintele Ioan, Dar vezi, părinte, între timp prețurile s-au mai scumpit, nici vopselele nu-s pe gratis, eu de obicei fac un metru de pictură pe zi, când e peretele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
din puținul pe care ni-l dă episcopia, dar ne-om strădui să vă mulțumim, să nu rămâneți în pagubă, vă dau găzduire la mănăstire și masă, nu-i cine știe ce, dar se poate trăi și din mâncarea noastră, vă pot tocmi și o femeie din sat dacă mâncarea noastră n-o să vă fie pe plac, Nu va fi nevoie, părinte! Ne mulțumim cu ce este! Prea bine! Și încă ceva, părinte, tot meșterul Luca scărpinându-se în barbă, noi am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și-a luat ucenicii cu el, dar după ce-au isprăvit acolo s-au reîntors la vechile îndeletniciri, la Botoșani, la spălatul copiilor, la țesălatul cailor, nemaiputând răbda Vasile fuge la Iași în toamna aceea, trece cu greu peste iarnă, tocmindu-se pe la oameni pe mâncare și adăpost și primăvara revine la meșterul Dumitrache, care, după multe stăruinți, îi dă lui Vasile hârtie cum că a deprins meștelugul, am văzut și eu hârtia aceea și meșterul Luca trage ultimele fumuri din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
document, nici o hârtie, nici o chitanță care să ateste că ar exista vreo înțelegere în acest sens, am dat numai de o tocmeală pe care părintele Ioan a făcut-o cu meșterul Țoma și ajutorul său Janos, la vremea aceea se tocmiseră cu treizeci de mii de lei metrul de pictură, Așa a fost, părinte! obișnuiesc să mănânc mămăliga cu brânză dinspre marginile farfuriei spre centru rotind ușor, Se pare însă, continuă el privindu-mă iscoditor, că în ceea ce te privește nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-ți vorbească au descoperit că au foarte mult curaj după ce ai murit. Se duse să plângă într-un loc unde nu-l putea vedea nimeni. Nu știa însă că unele dintre acele răni, cele mai adânci, le făcuse un ucigaș tocmit de Pisoni. Oamenii săi luară trupul Miloniei, cu veșmintele în dezordine - văzură pântecele umflat. — Era însărcinată, spuse Herodes. Apoi o luară pe fetița cu părul năclăit de sânge, ca un animal zdrobit. Pe moment, nimeni nu-i băgă în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mori, și mă uitam la sora mea cu mare compătimire; ea nu avea să se bucure de acest joc, de aceea nici nu Înțelegeam de ce se văieta atâta mama; chiar atunci a intrat doctorul (era ziua de Crăciun, tatăl meu tocmise o trăsură să-l aducă până la noi), care s-a uitat la mine cu blândețe și mi-a spus să stau cuminte, că el o să-mi facă o injecție care n-o să mă doară; „Dacă mai așteptați câteva ore, murea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
un unchi pe care Îl cheamă Sandu. Nimeni nu-l știe pe Sandu. Fiecare are un Sandu al lui. Îți strecoară complice o bomboană fondantă pe care cu iuțeală o ascunzi În buzunar. Sandu a fugit la București. A fost tocmit slugă de taică-su la unul care avea porci mulți la ei În sat, un sat de pe lângă Copșa Mică. Tatăl său e tată vitreg, iar mama lui a murit. Îl leagă de scaun și-l bate cu biciul că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
se pierduse În neant. O impresie, ca și cum el s-ar fi dilatat, ca și cum ar fi devenit deodată gigantic ca un nor... Mă duceam și lucram cu „ruptu”, adică ne dădea o bucată de pământ cât vedeai cu ochii și ne tocmeam pentru niște bani și lucram. Mergeam mai mulți și ne alegeam Între noi, să nu fie vreunul mai puturos și să câștige pe degeaba, ne duceam la Copșa Mică și lucram noaptea la seceră, la lumina focului, ardea o sondă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fondase În anii ’30. Aplecat peste geamul mașinii, Îi ținea probabil un discurs șoferului, cu părul lui alb fluturând În vânt, cu pălăria În mâna stângă și bastonul sculptat, cu măciulie de argint, În dreapta. Fima știa că bătrânul nu se tocmea, nici nu aștepta restul, ci termina o istorioară pe care o Începuse pe drum. De peste cincinzeci de ani le ținea șoferilor de taxi din Ierusalim un seminar permanent despre legendele hasidice și povestirile religioase. Era un povestitor pasionat. Avea obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fâșie îngustă, ci se arcuia, în sfârșit, ca o cupolă deasupra ei. Vorbea de parcă o dogoare i-ar fi topit tot vocabularul - și tot ea a fost cea care a întrebat pe ce drum s-o luăm, ea s-a tocmit cu un țăran să-i dea pepenele mai ieftin și pe lângă bani i-a dat și două țigări, iar pe fața bătrânului s-a ivit un râs fără dinți. Vorbea românește când n-o scotea la capăt pe italienește, susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
imaginat că e ziua cuiva, dar cum mă apropiam pe la spatele lor, am auzit-o pe Petra, editoarea mea adjunctă, ținând un toast: „Pentru soțul Lisei Bradford care a lăsat-o gravidă și ne-a scutit pe noi să mai tocmim un ucigaș“. Apoi cineva spuse: „Ar trebui totuși să ne pară rău pentru biata pramatie“, iar secretara mea, secretara mea, a răspuns: „Mda, dar nu prea rău“, apoi toți au râs și au aplaudat. —Lisa, e groaznic ce ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
arcuite și cu buzele prăjite ce se străduiau parcă să spună cum s-a întâmplat nenorocirea, mumia hidoasă nu mai semăna deloc cu Ilie Cârpaciul, care mi-a dres sandalele cu două zile înainte de plecarea lui la Moreni, unde fusese tocmit ca muncitor la sondă. Unul din însoțitorii mortului spunea că Ilie, atunci când a simțit uruitul ce venea din fundul pământului, a încercat să fugă din puț, dar n-a mai izbutit să se cațere până sus. A țâșnit răbufneala, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
un număr vechi dân Almanahul comisionarului, dă niște pesos bine călcați. M-am ținut tare să nu-i Învestesc În două completos și pă loc am târguit rumeguș, pitchpin și vopseluri. N-am avut pace În beci până n-am tocmit dân șozurile alea o pudincă dă lemn, cu balama, dă vro trei kile, ș-am zugrăvit-o artistic cu vopsea maronă. Dă la o chitară dizacordată și ieșită la pensie am luat o garnitură dă cuie, care le-am bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
reflectată, negrii, ascultîndu-l cîteva clipe susținînd partitura solistului, nu numai că-l acceptă oamenii Închiși la culoare par să accepte pe oricine care știe să cînte, așa se explică ușurința cu care au fost luați sclavi cu miile, căpitanii corăbiilor tocmeau un muzician, Îl puneau să interpreteze o sonată pe plajă, negrii cădeau În nisip de Încîntare și marinarii, la pîndă, Îi băgau În cală ca pe șerpi , așadar nu doar că Îl acceptă dar, mai mult, se arată Încîntați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doilea soț mereu i-a dat Dar rămânea cu vânătaie. Partaj Mașina, vila-i pentru ea Lui iahtul, cele două vii, Din mobilă cine ce-o vrea; Cel mic, la casa de copii. Angajarea unui grădinar Un grădinar vru să tocmească, Dar vezi soția lui atacă: „Grădina poate s-o-ngrijească Dar curte nu accept să-mi facă.” G.L.U.P.I. Hotărârea mirilor Când au văzut ce-au câștigat, S-au hotărât cu mult elan, Să meargă iar la cununat, De
Georgeta Paula Dimitriu by Georgeta Paula Dimitriu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83930_a_85255]