681 matches
-
bărbat în halat, au găsit un pugilist și pe adversarul lui, au găsit un carabinier și un cardinal, au găsit un vânător cu câinele lui, au găsit un marinar în permisie și un magistrat, un saltimbanc și un roman cu togă, au găsit un derviș și un halebardier, au găsit un gardian fiscal și un scrib așezat, au găsit un poștaș și un fachir, au mai găsit un gladiator și un hoplit, o infirmieră și un scamator, un lord și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
un aforism francez: ”Il a l’air d’un type qui a invènte l’amour”. Maurice ieși în stradă; mândru că și-a îndeplinit mandatul. Ajuns pe esplanadă se opri gânditor ca un consul roman. „Privea în jur înfășurat în toga și zicea că e bine să se împământenească acolo și să construiască un water-closet”.(James Joyce) O întrebare îl obseda:”Ubi est Maura?”... „Nici oamenii,nici pasiunile lor nu se schimbă.In circumstanțe analoge aceleași cauze produc totdeauna aceleași efecte
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Dac-aș fi reușit să-mi găsesc chiloții ca să-mi acopăr măcar fundul, nu mi-aș mai fi făcut atâtea probleme în legătură cu restul... Sau aș fi putut încerca să fiu haioasă și să-mi înfășor cearșaful în jurul trupului ca o togă și... o secundă, ce naiba făcea Luke? Am înghițit cu noduri. Ticălosul reușise cine știe cum să-și bage mâna pe sub bariera țeapănă a brațului meu și îmi mângâia sfârcurile cu niște mișcări atât de blânde și de ușoare încât se întăreau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de promotor spiritual, de comerciant de morală. Pentru că exact asta era Dave 2. Era tipul care sună la ușă, zâmbind, gata să vândă un pont cumpărătorului indecis. Era genul universal. Putea fi situat fără probleme oricând și oriunde - îmbrăcat în togă și deslușind celorlalți simbolistica peștelui, strălucitor într-o redingotă rotunjită la guler, cu catehismul marxist în mână, trâmbițând sofismele materialismului dialectic. Dar, dat fiind nivelul la care ajusese Dave 2, alcoolismul său cronic îi servise pe post de pașaport pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în comparație cu esteriorul ei, s-ar putea compara cu o femeie a cărei corp e plin de boale grețoase și adânci, îmbrăcată cu o manta albă, care face cei mai frumoși falduri și dă întregei staturi o rază de demnitate, ca toga. Toate mișcările unui corp bolnav se reflectă foarte infidel, dar foarte frumos în acești falduri, cine însă s-a uitat sub haină? Această aparență înșală, mișcările corpului sunt toate în genere diferite de creții ce-i aruncă mantia - astfel sunt
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
veșmântul strălucitor pe care Roma îl inventase pentru cuceritorii săi: o învestire solemnă, rituală, în care se manifesta întreaga putere a imperiului. Triumfalis vir, triumfătorul, purta tunica palmata, cu marginile de aur de forma frunzelor de palmier, iar peste ea, toga picta, având o pictura textilis din broderii grele; pe cap purta o cunună de aur în care se împleteau frunze de laur; în mână ducea scipio, sceptrul greu de fildeș. Transfigurat astfel, urca în cvadriga aurită, cu un echipaj de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
celorlalți. Îl vom lua cu noi și pe Zaleucos. El e grec de-adevăratelea. Astfel, Gajus descoperi cât erau de ușoare, comode și elegante veșmintele acelea: renunță la calceus și în picioare se ivi comodul crepis, dezinvoltul pallium luă locul togii solemne. — Uită latina, îi porunci tatăl său. Vom vorbi numai grecește. Tu nu știi latină. Ajungând pe mare în imensa deltă a Nilus-ului - care, cu apele sale pline de nămol, schimba pe multe mile culoarea Mediteranei - și mergând apoi de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bătaie de joc. Îndată asupra lui s-au abătut falsele acuzații: discursuri rebele și conspirație. Au însăilat un proces dezgustător, iar sărmanul om a fost zdrobit. L-au condamnat la exil pe viață, pierderea demnității senatoriale, interdicția de a îmbrăca toga, confiscarea bunurilor.“ Însă răzbunarea nu-i adusese alinare împăratului. Pentru el, ușurarea după spinoasele probleme de stat nu o reprezentau jocurile de la circ, petrecerile care i-au făcut celebri pe alți împărați, iubirile mereu noi și exotice, spectacolele cu gladiatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sacră de sărbătoare“, scrise Drusus, „l-au târât pe străzi cu funia de gât. Bietul om trădat striga: «Priviți cum Sejanus își ucide victimele nevinovate!» Oamenii, văzând cortegiul și auzind strigătele, fugeau, închideau porțile și ferestrele. Atunci i-au înfășurat toga pe cap, sufocându-l ca să nu mai poată striga, și au mers așa, în tăcere, pe străzile pustii. Trupul i-a fost aruncat în râu“. Gajus stătea în picioare lângă el, în liniștea nocturnă a casei aproape goale. Gândul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o mlădiță verde. Se întrebă cum de nu văzuse nimic din toate acelea până cu o zi în urmă. Se gândi deodată că, poate, viața îi aparținea. Avea un aliat: nici Tiberius, nici Livia, nici Sejanus, nici senatorii îngropați în togile lor odioase, cu funebrul calceus negru, nu l-ar fi putut atrage de partea lor. Aliatul lui era Timpul, zeul incoruptibil care se sprijină în coasă. Se plimba; dimineața i se părea foarte blândă. Era ultimul din neamul lui, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe împărat... Frazele, scrise chiar de mâna lui Tiberius, cădeau încet în liniștea aceea, înăbușind orice reacție. Se auzeau doar scârțâitul scaunelor, respirația agitată a unora și apoi, încet-încet, fiorul de emoție eliberatoare ce îi străbătea pe senatori, mișcarea unei togi, frânturi de exclamații, până când Sertorius Macro, cu o senzație de putere absolută, puse jos foaia pe care o citise. Toți senatorii fură zguduiți și în unanimitate, fără ca măcar să se consulte între ei (Sejanus stârnise prea multe uri neputincioase la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
legiunilor. Inocent, aminti și cifrele donațiilor pierdute: două sute cincizeci și, respectiv, treizeci de denarii pro capite. În timp ce vorbea, observă un freamăt în rândul lor - îl văzu pe Macro crispându-se. Liniștea alarmantă se răspândi și în rândul senatorilor, solemni în togile lor, care priveau încremeniți, fiindcă, gândindu-se la propriile intrigi, nici unul dintre ei nu luase în seamă acel aspect extrem de riscant al testamentului anulat. Imediat după acea pauză neliniștitoare, el declară însă: — Cu toate că dorința testamentară a lui Tiberius, în urma acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
alegerilor, le garantase cu o imprudență plină de entuziasm că tânărul Împărat era inofensiv. — E o hotărâre necontrolată, izbucni. Deschide calea reformelor vizionare pe care populares le propun din când în când. Veți vedea ce dezastre va dezlănțui. Dar printre togile care fâlfâiau indignate se strecură Valerius Asiaticus, care, în frumoasa lui latină oratorică, sugeră: — Dacă din când în când veți lăsa de la voi, va fi greu să ni se aducă mai apoi obiecții în legătură cu alte probleme. Îl priviră, și cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Julius Caesar și ale Cleopatrei, bombăneau bătrânii senatori. În timpul acelei faimoase iubiri, eleganța strălucitoare a curții faraonice căzuse asemenea grindinii asupra rusticei societăți romane, unde, de-a lungul a două secole, singura variație a îmbrăcăminții o constituise trecerea de la simpla toga restricta din perioada Republicii - în tablourile epocii, personajele îmbrăcate în togă sunt încremenite toate în aceeași postură, cu un braț îndoit - la ampla toga fusa, cu falduri și drapaje complicate, din epoca imperială. Cu toate că toga era o simplă bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
iubiri, eleganța strălucitoare a curții faraonice căzuse asemenea grindinii asupra rusticei societăți romane, unde, de-a lungul a două secole, singura variație a îmbrăcăminții o constituise trecerea de la simpla toga restricta din perioada Republicii - în tablourile epocii, personajele îmbrăcate în togă sunt încremenite toate în aceeași postură, cu un braț îndoit - la ampla toga fusa, cu falduri și drapaje complicate, din epoca imperială. Cu toate că toga era o simplă bucată de pânză, aranjarea ei era o adevărată artă ce necesita mâna unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unde, de-a lungul a două secole, singura variație a îmbrăcăminții o constituise trecerea de la simpla toga restricta din perioada Republicii - în tablourile epocii, personajele îmbrăcate în togă sunt încremenite toate în aceeași postură, cu un braț îndoit - la ampla toga fusa, cu falduri și drapaje complicate, din epoca imperială. Cu toate că toga era o simplă bucată de pânză, aranjarea ei era o adevărată artă ce necesita mâna unui sclav priceput, pentru realizarea efectului solemn pe care îl putem admira în statuile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
o constituise trecerea de la simpla toga restricta din perioada Republicii - în tablourile epocii, personajele îmbrăcate în togă sunt încremenite toate în aceeași postură, cu un braț îndoit - la ampla toga fusa, cu falduri și drapaje complicate, din epoca imperială. Cu toate că toga era o simplă bucată de pânză, aranjarea ei era o adevărată artă ce necesita mâna unui sclav priceput, pentru realizarea efectului solemn pe care îl putem admira în statuile romane din epoca imperială. Până și aceste schimbări discrete li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
numeroase războaie, găsise timp să scrie o Enciclopedie a științelor și multe altele, ajungând, potrivit biografilor săi, la un total de șase sute de cărți - se plânsese de eleganța excesivă. „Vreme de secole“, scrisese el, „bărbați și femei au îmbrăcat cu toții toga restricta, nimic altceva decât toga, de dimineața până seara...“ Astfel, după înfrângerea Cleopatrei și a lui Marcus Antonius, mulți aprobaseră legile somptuare ale lui Augustus, care interziceau țesăturile scumpe de peste mări. Augustus, friguros, afectat de tuse și de răceli cronice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scrie o Enciclopedie a științelor și multe altele, ajungând, potrivit biografilor săi, la un total de șase sute de cărți - se plânsese de eleganța excesivă. „Vreme de secole“, scrisese el, „bărbați și femei au îmbrăcat cu toții toga restricta, nimic altceva decât toga, de dimineața până seara...“ Astfel, după înfrângerea Cleopatrei și a lui Marcus Antonius, mulți aprobaseră legile somptuare ale lui Augustus, care interziceau țesăturile scumpe de peste mări. Augustus, friguros, afectat de tuse și de răceli cronice, purta pe timpul iernii lenjerie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai strălucitoare culori. Împăratul purta mantii spectaculoase de mătase purpurie, țesute uniform în cele mai rafinate textrinae de meșteșugari cu mâini delicate. În serile de vară purta tunici de mătase - o eleganță esențială și plăcută, comparativ cu exasperantele drapaje ale togii; era ca și cum ai purta, în ziua de azi, o cămașă de mătase croită de un expert, în loc de o haină banală din material sintetic. Adesea, mătasea fină era împodobită cu margini și careuri, broderii prețioase, care cereau multă răbdare, sau complicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vor învârti cvadrigile. Apoi vei construi peste fluviu un pod nou, cu patru arce, care din inima Romei va ajunge la poalele colinei Vaticanus. Din fundul tribunei înainta încet, și fu ușor de recunoscut de departe, deoarece purta ostentativ vechea toga restricta și cizma, calceus, din piele neagră, chiar și în toiul verii, un faimos filosof care venea din cel mai îndepărtat colț al Hiberiei, Baetica, în apropiere de Coloanele lui Hercules. Se numea Lucius Anneus și provenea din marea familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pauze se uitau la foile subțiri de papyrus pe care Callistus le lăsa jos și la cele - multe - pe care le mai avea în mână. Un alt nume cădea în liniștea sălii, un alt senator tresărea, făcându-se mic sub togă și strângând brațele scaunului. Un val de ură se revărsa în Curie. Împăratul își simțea gura uscată și nu reușea să înghită. Mâinile îi erau înghețate. Însă avea dreptate poetul antic: „Nu există plăcere comparabilă cu cea a răzbunării“. Callistus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deschidă pentru a-i lăsa pe pretorieni să intre în sală. Între timp, din zona ocupată de populares, care stăteau în picioare, cădea asupra lor o ploaie de insulte. Din scaunul său, Valerius Asiaticus, nemișcat la începutul adunării, cu faldurile togii perfect aranjate, observa. El nu se lăsase antrenat în nici una dintre intrigile acelea murdare. Mintea lui era îndeajuns de lucidă pentru a înțelege că vechiul, temutul și mândrul Senatus al Romei nu avea să mai fie niciodată ce fusese până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care se îngrămădeau în jurul lui. Preț de o clipă zări surâsul teribil al lui Callistus. Nu era adevărat că răzbunarea era cea mai mare plăcere. Nu spuse nimic. Se ridică, încercă să-i îndepărteze pe cei care îi apucau marginea togii, chemă cu un gest escorta germană. Într-o clipă, germanii îl înconjurară, făcându-i pe senatori să se retragă în dezordine; el părăsi sala, protejat de zidul acela uman. Ieși din Roma pe Via Appia și, după ce călări mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pe drumurile imperiului să se poată circula rapid. Se înfuria pe curatores viarum - care evitau mai mult decât oricine controalele privitoare la cheltuieli - dacă găsea pe străzi praf și noroi; odată i-a pus pe soldați să stropească cu noroi toga unui chestor care nu se ocupa de stăzile Romei. Povestea circulase printre soldații din legiuni, care mărșăluiau adesea prin noroi. Acum, în mijlocul legiunilor de pe Rhenus - cu mirosurile, glasurile, sunetele îndepărtate ale trâmbițelor care însoțeau schimbarea gărzii în acele vigiliae nocturne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]