674 matches
-
asupra Noilor Hebride. Francezii au reușit ultimele lor mari cuceriri coloniale după încheierea primului război mondial, când au primit mandate asupra fostelor teritorii otomane care formează în zilele noastre Siria și Libanul și asupra celor mai multe colonii germane, așa cum au fost Togo și Camerun. O notă caracteristică proiectelor coloniale franceze de la sfârștiul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea a fost așa-numita misiune civilizatoare (mission civilisatrice), prin care se afirma că este de datoria națiunilor europene dezvoltate
Imperiul colonial francez () [Corola-website/Science/306412_a_307741]
-
și confecționarea pieselor sale de îmbrăcăminte. Inspirat de către Art Nouveau, fiind totodată un precursor în domeniul său a ceea ce urma să devină Art Deco, Paul Poiret a creat haine cu motive bogate și complexe, lejere, largi, de tip manta sau togă, cu culori vii și contrastante, având un clar aer exotic, încorporând în produsele sale elemente de îmbrăcăminte din hainele purtate în viața de zi cu zi de oamenii din Asia Mică, Orientul Mijlociu și Asia de est. Semnătura imagistică a creatorului
Paul Poiret () [Corola-website/Science/301456_a_302785]
-
o treime din populație. Ulterior s-au introdus cursuri de filosofie, limba de predare devine germana, a început predarea materiilor reale. În anul 1772 legi introduse de rectorul Schenker au reglat printre altele viața interniștilor, așa-numiții "togați" (deoarece purtau togi). (Elevii care nu locuiau la internat purtau o clamidă, și erau numiți "clamidați"- și-au primit și ei legile lor în 1818). Prin 1790 a început construierea clădirii în care se află școala astăzi. La intrare are inscripția „PATRIAE FILIIS
Școala din deal din Sighișoara () [Corola-website/Science/314954_a_316283]
-
imediat ordin amiralului Wilgelm Vitgeft, comandantul flotei după moartea amiralului Stepan Makarov, să se deplaseze la Vladivostok. Vitgeft a urcat pe vas la 08:30 în ziua de 10 august 1904 și i-a atacat pe japonezii conduși de amiralul Togo Heihachiro în ceea ce avea să fie cunoscut ca bătălia Mării Galbene. La 11 august 1904, japonezii au trimis o propunere de armistițiu, pentru ca rușii să permită necombatanților să plece cu garanția siguranței. Oferta a fost respinsă, dar observatorii militari străini
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
a reușit să iasă din raza de acțiune a artileriei. Umilit de faptul că flota rusească a Pacificului a fost scufundată de armata terestră și nu de marină, și având ordin direct de la Tokyo ca "Sevastopol" să nu scape, amiralul Togo a trimis val după val de distrugătoare în șase atacuri diferite asupra ultimei nave rusești rămase. După 3 săptămâni, "Sevastopol" încă plutea, după ce a rezistat la 124 de torpile și după ce a scufundat două distrugătoare japoneze și a avariat șase
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
delegație de ambasadori la Cartagena pentru a cere predarea lui Hannibal ce îi prezentase două propuneri: fie îl predau romanilor pe Hannibal și tot personalul militar, fie declarau război Cartaginei. Un delegat roman si-a pus ambele mâini pe capetele togei sale spre a arăta că soarta cartaginezilor atârna de alegerea lor. Cartaginezii au luat apărarea acțiunilor comise de Hannibal, susținând ca scuză faptul că în tratatul încheiat anterior nu au menționat nimic legat de Iberia sau de Ebro. Saguntum era
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
9 din Acordul de la Cotonou. Parteneriatul ACP-UE se întemeiază pe respectarea drepturilor omului, a principiilor democratice și a statului de drept; acestea reprezintă elemente esențiale ale acordului și, astfel, formează temelia relațiilor dintre noi. Uniunea Europeană consideră că situația politică din Togo a ajuns într-un blocaj și că deficitul democratic și respectarea extrem de redusă a drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie o încălcare a elementelor esențiale stabilite la articolul 9 din acordul menționat anterior. Ținând seama de acest articol și
32004D0793-ro () [Corola-website/Law/292543_a_293872]
-
și că deficitul democratic și respectarea extrem de redusă a drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie o încălcare a elementelor esențiale stabilite la articolul 9 din acordul menționat anterior. Ținând seama de acest articol și de blocajul politic actual din Togo, Uniunea Europeană a decis la 30 martie 2004 să demareze consultări în conformitate cu articolul 96 din acord pentru a analiza situația într-o manieră aprofundată și, în măsura în care este posibil, pentru a găsi o soluție. Aceste consultări au fost demarate la Bruxelles la
32004D0793-ro () [Corola-website/Law/292543_a_293872]
-
a constatat cu satisfacție că partea togoleză și-a dus la îndeplinire anumite angajamente enumerate în anexă și că a propus măsuri pozitive pentru îmbunătățirea climatului democratic și a statului de drept în țara dumneavoastră. S-a convenit ca în Togo să se poarte, pe o perioadă de trei luni, un dialog intens cu privire la diferite probleme abordate, urmând ca situația să fie evaluată la sfârșitul acestei perioade. Acest dialog aprofundat și regulat pe marginea unei liste de măsuri care trebuie adoptate
32004D0793-ro () [Corola-website/Law/292543_a_293872]
-
la caz; 7. acțiunile umanitare, cooperarea comercială și preferințele comerciale nu vor fi afectate. Președinția Uniunii Europene și Comisia Europeană vor efectua revizuiri comune regulate, la intervale de cel mult șase luni. Uniunea Europeană va continua să monitorizeze îndeaproape situația din Togo; un dialog politic consolidat va fi purtat cu guvernul dumneavoastră pe parcursul unei perioade de monitorizare de 24 de luni, pentru a garanta continuarea acțiunilor pe drumul către democrație și statul de drept, precum și continuarea și consolidarea eforturilor în domeniul drepturilor
32004D0793-ro () [Corola-website/Law/292543_a_293872]
-
Arabia Saudită Guineea Ecuatorială Rwanda Armenia Haiti Sao Tome și Principe Senegal Azerbaidjan India Sierra Leone Bahrain Indonezia Siria Bangladesh Iraq Somalia Benin Iran Sudan Belarus Iordania Sri Lanka Bhutan Kazahstan Surinam Birmania/Myanmar Kirghistan Tadjikistan Bulgaria Kuwait Tanzania Burkina Faso Laos Thailanda Burundi Liban Togo Cambodgia Liberia Tunisia Camerun Libia Turkmenistan Capul Verde Madagascar Turcia Ciad Maldive Ucraina China (*) Mali Uganda Coasta de Fildeș Maroc Uzbekistan Comore Mauritania Vietnam Congo Mauritius Yemen Coreea de Nord Moldova Zambia Cuba Mongolia Djibuti Mozambic Egipt Nepal Emiratele Arabe Unite Niger Eritrea Nigeria Etiopia
jrc4185as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89349_a_90136]
-
orice sistem (nu neapărat universitar) de parvenire prin recompensarea ticăloșiei delatoare. Același sonet, în traducerea lui Gheorghe Tomozei, introduce tonuri mai apăsate și nuanțe hiperbolice: „Scîrbit de tot, izbava morții chem,/ cel drept cerșește, lașul își arogă,/ nevolnic, a magnificenței toga/ și gîndul pur se stinge sub blestem./ Cinstirea-i împărțită grosolan, e pîngărita casta feciorie,/ perfectiunea-i frînta de urgie/ si-ngenuncheat, orice sublim elan./ A artei gură trîndavu-o astupa,/ nerodul, iscusintei-i poruncește/ și adevărul singur se smerește/ robit mișelului
Sonet () [Corola-website/Science/297633_a_298962]
-
Africa. Conferința Congoului de la Berlin (1884-1885), mediată de Bismarck, a împărțit Africa între puterile europene. Profitând de o situație politică favorabilă (prietenie cu Austro-Ungaria, Italia și Rusia, înțelegere cu Franța), Germania a întemeiat următoarele protectorate: Africa Germană de Sud-Vest (1884), Togo și Camerun (1884), Africa Germană de Est (1885), inclusiv coloniile germane din Mările Sudului: Kaiser Wilhelmland (achiziționată, în 1880, de la Noua Guinee), Arhipelagul Bismarck, Insula Marshall. Cearta între puterile imperialiste pentru dominația Africii și altor teritorii a provocat continue tensiuni
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
armele ce urmau să fie pregătite pentru asasinat. Însă majoritatea a decis să fie omorât în timp ce stătea în Senat, unde nu era însoțit de nimeni, din moment ce non-senatorii nu erau admiși, și unde cei mulți conspiratori își puteau ascunde pumnalele în togi. Acest plan a fost câștigătorul zilei.“ „Înainte de a intra în altar, preoții au adus în față victimele, pentru ca el să poată executa ceea ce avea să fie ultimul său sacrificiu. Semnele erau foarte clar nefavorabile. După acest sacrificiu nereușit, preoții au
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
facă parte din complot stăteau în apropierea sa. Chiar lângă el se afla Tillius Cimber, al cărui frate fusese exilat de către Cezar. Sub pretextul unei umile doleanțe din partea acestui frate, Cimber s-a apropiat de Cezar și a strâns mantaua togii sale, părând că vrea să facă o mișcare și mai amplă cu mâinile sale asupra lui Cezar. Cezar a vrut să se ridice și să-și folosească mâinile, dar a fost împiedicat de către Cimber, devenind astfel excesiv de iritat. Acela a
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
această parte a Africii între cele trei mari puteri coloniale: Franța, Marea Britanie și Germania. Aceștia au stăpânit până în 1918 când ceilalți doi colonizatori, Marea Britanie și Germania, oferă țara francezilor cu titlul de daune de război. Colonia Franceză, a devenit Republica Togo in anul 1960. Primul președinte a fost Sylvanus Olympio (1901-1963) care și-a început mandatul imediat după câștigarea independenței. Când a refuzat să lase 626 de veterani togolezi în armata franceză, aceștia l-au îndepărtat de la conducere în urma unei lovituri
Togo () [Corola-website/Science/298063_a_299392]
-
că Faure nu a fost prezent la anunțul făcut de conducătorul parlamentului prin care îi revenea funcția supremă fiind plecat din țară. Orașele togleze sunt asaltate de diferite organizații internaționale a drepturilor omului. Din moment ce majoritatea ajutoarelor bilaterale și multilaterale către Togo sunt înghețate, Uniunea Europeană, a inițiat un plan de dezvoltare și ajutorare a Republicii Togleze la sfârșitul anului 2004. "Articol principal: Politica Republicii Togoleze" Tranziția republicii spre democrație este stagnantă. Instituțiile sale democratice sunt foarte fragile. Președintele Gnassingbé Eyadéma a condus
Togo () [Corola-website/Science/298063_a_299392]
-
înghețate, Uniunea Europeană, a inițiat un plan de dezvoltare și ajutorare a Republicii Togleze la sfârșitul anului 2004. "Articol principal: Politica Republicii Togoleze" Tranziția republicii spre democrație este stagnantă. Instituțiile sale democratice sunt foarte fragile. Președintele Gnassingbé Eyadéma a condus republica Togo sub sistemul partidului unic pentru aproape 25 din cei 37 de ani în funcție. A fost figura dominantă și a controlat forțele de securitate. Sistemul judiciar este modelat după cel francez. Din motive administrative, Togo este divizat în trei zeci
Togo () [Corola-website/Science/298063_a_299392]
-
Gnassingbé Eyadéma a condus republica Togo sub sistemul partidului unic pentru aproape 25 din cei 37 de ani în funcție. A fost figura dominantă și a controlat forțele de securitate. Sistemul judiciar este modelat după cel francez. Din motive administrative, Togo este divizat în trei zeci de prefecturi fiecare având numit câte un prefect. "Articol principal: Regiunile Republicii Togoleze" Republica este divizată în cinci regiuni administrative: regiunea maritimă, regiunea de platou, regiunea centrală, regiunea Kara și regiunea Savanelor plus capitala Lomé
Togo () [Corola-website/Science/298063_a_299392]
-
rezulta într-o speranță de viață mai scăzută, rate de mortalitate și morbiditate crescute, populație scăzută. (estimat oficial iulie 2000) notă: (estimat 2004) notă: În acest articol demografic vom folosi datele estimării din 2000 "Articol principal: Cultura republicii togoleze" În Togo, sunt trei limbi curent folosite: franceza care este limba oficială și două dialecte Ewe și Kabye. Vezi de asemenea: francofon. Există diferențe religioase mari între locuitori. Se pot observa creștini, musulmani și cei care păstrează religia tradițională. Creștinismul a pătruns
Togo () [Corola-website/Science/298063_a_299392]
-
(pronunțat /bɚˌkiːnəˈfɑːsoʊ/ burr-KEE-na FAH-soh), cunoscută și că "Burkina", este o țară localizată în Africa de Vest. Are șase vecini: Mâli la nord, Niger la est, Benin la sud-est, Togo și Ghana la sud și Côte d'Ivoire la sud-vest. Numită în trecut Volta Superioară, a fost redenumită pe 4 august 1984, de președintele Thomas Sankara. Literar, „Burkina” se poate traduce „oamenii integrității” în limba moré, iar „Fâso” înseamnă „casă
Burkina Faso () [Corola-website/Science/298081_a_299410]
-
, denumire oficială Republica , este o țară în vestul Africii, cunoscută în vechime ca Dahomey. La sud este mărginită de Golful Guineea, de Togo și Nigeria la vest respectiv est precum și Burkina Faso și Niger la nord. Benin (fostă Dahomey) nu are o unitate geografică sau istorică și își datorează granițele rezolvării rivaltății dintre francezi și englezi de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Aceasta este
Benin () [Corola-website/Science/298077_a_299406]
-
(), oficial denumită Republică () este un stat suveran multinațional din Africa de Vest, învecinat cu Coasta de Fildeș la vest, Burkina Fâso la nord, cu Togo la est și cu Golful Guineei la sud. Teritoriul a intrat în secolul al XV-lea sub influența portugheză, iar în 1874 Regatul Unit formează aici o colonie, Coasta de Aur. Odată cu independența statului din 1957, numele de Ghana a
Ghana () [Corola-website/Science/298103_a_299432]
-
fost portughezii (1471) și englezii (1553). În 1896 Anglia încorporează statul Așanti în colonia Coasta de Aur. La 6 martie 1957 Coasta de Aur a obținut independența în cadrul Comunității Britanice de Națiuni, sub denumirea de Ghana. În 1956 populația fostului Togo britanic s-a pronunțat, în cadrul unui referendum, pentru unirea cu Ghana. De la 6 martie 1957 până la 1 iulie 1960, când s-a proclamat republică, Ghana a fost dominion britanic. "Articol principal: Politica Ghanei" "Articol principal: Împărțirea administrativă a Ghanei" Republică
Ghana () [Corola-website/Science/298103_a_299432]
-
Ife datează din secolul al 9-lea, incluzând figurine din teracota și bronz.<br> In timpul apogeului teritorial de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, regatul Oyo și-a extins influența de la vestul Nigeriei până la Togo din zilele noastre. Un alt imperiu care a existat în zona este Imperiul Benin, situat în zone Nigeriei de sud-vest. Puterea Imperiului Benin a durat între secole XV și XIX. Dominația lor a ajuns până în zona orașul Eko (un nume
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]