2,400 matches
-
Sucevei nu căzuse. Oană nu putea ști dacă celelalte cetăți erau sub asediu, se predaseră sau fuseseră cucerite. Dar Suceava rezista. Contraforții ei susțineau Încă puterea zidurilor. Poarta, făcută de meșteri din Bucovina, din lemn de stejar amestecat cu oțel topit, apoi iar cu lemn și apoi cu plasă de fier, nu putuse fi străpunsă. Dar altceva era infinit mai important. Credința celor care o apărau nu putuse fi clintită. Ei știau, fără Îndoială, că Întreaga țară era sub stăpânirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
departe) Azi e prăpăd și pomii să răstoarnă, pe drumuri sunt baloți dă vată grea, la radio s'-anunță că ar vrea petalele să-ți treacă dă lucarnă. Cad flori, cât ochii tăi dă mari, dă prea vad cerul lor topit care să-ntoarnă spre bustul meu, cu prelungiri dă marnă, pe-aleea cu vedere la șosea... Mă smulg și vin, prin turme dă șiroaie păscând la păsări mari cu zborul dalb ce-acoperă pământul și-l îndoaie sub apăsarea lor. Ferit
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
aștept să pășim înainte și-mi pare acum că-i firesc iubirea să n-aibă cuvinte. De drag cum îți sunt mă atragi în zbor către zările albastre; în viu curcubeu fluturi dragi se-alătură tainelor noastre. De dragul acestei iubiri... topiți ne privim și ne pare că-n toiul acestei simțiri nu-i loc de vreun semn de-ntrebare... Plutim surâzând... ce mărunt e totul și lumea întreagă! De drag și copil cum îți sunt, de dulce cum ești și de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu dibăcie jetul ca să nu ud numai Într-un loc, peste florile mamei. Într-o săptămână bietele de ele se opăriseră, le căzuseră petalele și frunzele, mai rămăseseră doar bețele tulpinilor, și alea arse de parcă le stropise cineva cu smoală topită. Închei aici scrisoarea asta, am să-ți trimit Încă altele, din belșug, și, la cât de bine funcționează poșta noastră, multe dintre ele le vom primi și le vom citi Împreună după ce eu voi fi ajuns deja la oraș. * * * Dragii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de la ceilalți ce și cum. Nunta Își urmase tot tipicul. Ba chiar, când a venit vremea, soacra mare a jucat În văzul lumii, mândră și mulțumită, Cămașa. Asta Însemna că mireasa fusese fecioară - pata de sânge de pe cămașa de pânză topită era un chezaș de netăgăduit, iar băiatul ei se arătase bărbat În putere căci, chiar moleșit de băutură, izbutise să ia miresei fetia și s-o facă muiere. Dar eu așa ceva nu pot să bag mâna În foc că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și făcea poezii la lumina becului pătat de muște Într-o odaie de Însuși el numită „birou de lucru și bibliotecă”. Pe vremea aia bea și cu siguranță era beat când năvălise peste el balaurul de foc și de oțel topit, cum avea să scrie peste câteva zile Într-o declarație pentru Miliție și pentru procurorii militari veniți să-l ancheteze pe amărâtul de soldat. O copie a documentului a circulat prin sat pe sub mână căci, deși nu avea cine știe ce instrucție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rău, printre ele, un Încruntat vasilisc ce năzuia ca ucigașa-i privire s-o-nfigă În a mea căutătură. Dar tot de pân-aci nimica fuse: răul abia urma să mă strivească-n cale. Balaurul de foc și de oțel topit zbucni și-mi dărâmă din temelii sălașul. Cu mine ce se-ntâmplă destulă vreme nu știi. Ce noapte! Două morți Îmi plămădise: cea fericită, blândă și cea hâdă, neagră. Cu greu Îmi deschisei obositele pleoape, cu greu galbena țărână o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vii Nu doar o poză prinsă‐n ramă Mă‐ nchin la tine mamă, Icoană zămislită‐ n amintiri Chemând acum, de bună seamă Iluzia. Primește un braț de trandafiri. Mă‐ nchin la tine, biruit Icoană vrednică de veșnicie Lacrimile grele, plumb topit, Plâng pentru ce a fost să fie. Plâng pentru ce a fost să fie. (Din „Reverii în amurg”) MĂ PRIND ÎN JOC Mă prin în joc, în brațe iar cu tine Să simt tumultul dragostei ce vine În zori de
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pier mișeii, dacă pier Cei buni așa? Dar doamna! Suflet pustiit! Cu părul alb și despletit Prin largi iatacuri alerga. Cu hohot lung ea blăstăma și tot palatul plin era De plâns cumplit. La stat și umblet slabă ce‐i Topiți sunt ochii viorei De‐atâta vaiet ne‐ ntrerupt, și graiul stins, și obrazul supt, și tot vestmântul doamnei rupt De mâna ei ! Nu‐l dau din brațe nimănui, Închideți‐mă‐ n groapa lui - Mă lași tu, Fulgere, să mor? Îți
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
-l vadă, dar acum, când erau față în față, nu prea putea alerga la el. — Ai auzit că Hanbei a murit? — Da. — Trebuie să te resemnezi cu gândul. N-am putut face nimic. Inima lui Oyu se înmuie ca zăpada topită, cu trupul zguduit de suspine convulsive. Nu mai plânge; nu se cade. Hideyoshi își pierdu calmul, aproape neștiind ce să facă. Cu toate că nu mai era nimeni de față, vasalii se aflau imediat lângă cort și se simțea constrâns de gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
musafirii se mutară într-o cameră mai mare, unde stătură de vorbă până noaptea târziu. Lui Nobunaga încă îi mai era foarte foame. Devoră felurile de mâncare puse în fața lui, bău vin - care părea să fi fost preparat din rubine topite - și, din când în când, lua câte o prăjitură europeană de pe un platou bine garnisit, conversând neîntrerupt. — Aș dori să fac o excursie prin ținuturile de la miazăzi, cu dumneata și Sotan drept călăuze. Cu siguranță, ați călătorit de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
frenezie. Conform unei povestiri care circula prin acea perioadă, Mitsuhide încercase să se sinucidă imediat ce murise Nobunaga. Vasalii săi îl opriseră cu forța. În clipa când Nobunaga se făcuse scrum, ura care înghețase inima lui Mitsuhide se dizolvase ca zăpada topită. Cei zece mii de soldați care-l serveau, însă, nu-i împărtășeau sentimentele. Dimpotrivă, sperau că adevărata lor răsplată abia urma. — De azi înainte, Seniorul Mitsuhide este conducătorul țării, anunțau generalii clanului Akechi, cu o convingere care lui Mitsuhide îi lipsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și Seniorului Hideyoshi. În timp de dicta misivele, Ieyasu privi pieziș și închise ochii. Într-adevăr, pe când șlefuia proporțiile care urmau să fie așternute pe hârtie, părea, mai întâi, să închidă în piept gândurile ce păreau niște șuvoaie de fier topit. Când cele două scrisori fură gata, Ieyasu îi ordonă unui paj să-l cheme pe Ishikawa Kazumasa. Secretarul lăsă scrisorile în fața lui Ieyasu, făcu o plecăciune și se retrase. La plecarea lui, un ajutor personal intră cu o lumânare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spuse el. Tipică pentru Ieyasu. Nimeni altul n-ar fi fost în stare să înghită o asemenea lovitură dureroasă ca și cum nu era mai mult decât ceai prea fierbinte. Fiind el însuși omul care-l obligase pe Ieyasu să bea fier topit, Hideyoshi îi înțelegea foarte bine gândurile. Punându-se în locul lui Ieyasu, se întreba dacă ar fi fost în stare să reacționeze la fel. Pe măsură ce acele zile treceau, singurul om pe deplin mulțumit de sine însuși era Nobuo. După întâlnirea de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ar fi foarte drăguț din partea ta, Randall. Mulțumesc, i-am răspuns. Ce frumos, din partea lui, să se intereseze imediat de cariera mea. Plăcerea e de partea mea. și Randall și-a introdus o notă în BlackBerry. O prăjitură cu ciocolată topită - trimisă de către patronul restaurantului - a sosit la masă, iar eu chiar m-am simțit destul de relaxată ca să o savurez. Mi-am înfipt furculița în mijloc, lăsând ciocolata să mustească precum lava unui vulcan. — Nu mai pot să iau nici o înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
reprezentativ, îl corectă ea, suav. Admirație absolută, dar îl corectase, totuși, drăguța de ea. Deci, avansam. Greu, încet, șirul din spate tot crescuse, începea scandalul. Mătușica se rezemase, îngrozită, de ușa bucătăriei. Mâna pe clanță. Nu scotea nici un sunet, era topită toată. Cum vă spun, coniță, avansam foarte lent. Eram un copil, așa sunt eu. Să fi avut 15, 25, 35 de ani, nu mai mult, în nici un caz mai mult. Apare o vânzătoare grasă și ia o ladă de portocale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o arsură la stomac, indigestie provocată de mâncarea pe care o înghițisem, dar durerea a continuat să se accentueze, întinzându-se prin tot toracele, parcă mi-ar fi luat foc toate organele, parcă aș fi înghițit cinci litri de plumb topit și n-a mai trecut mult și mi-a amorțit brațul stâng și am simțit în falcă înțepăturile a o mie de ace invizibile. Citisem destule despre atacurile de cord ca să știu că acestea erau simptomele clasice și, dat fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
străpunsă de o săgeată. Sau, poate, inițialele cuiva anume? Nu. Așa ceva nu poate exista în realitate. — Vă rog să vă întindeți pe spate și să vă relaxați... Să mă relaxez? Să mă relaxez? Se întoarce la craticioara ei cu ceară topită și simt că mă cuprinde cea mai autentică groază. Instantaneu, știu exact cum s‑a simțit Dustin Hoffman în scaunul ăla de la dentist. Nu vreau să fac asta, mă aud spunând și mă rostogolesc jos din pat. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sèrind de pe un picior pe altul, Știu cum ești, te cunosc! Știai! Știai! Tu esti bèrbatul! Știai! rostește cu atâta duritate știai, repetându-l obsedant, încât am impresia cè în fiecare sunet, rostit rar, ea toarnè o tonè de plumb topit, cuvintele cèzând ca niște ghiulele în sufletul meu încât mè ghemuiesc lèuntric de durere, Știai cè vei muri! Știai! Vom muri! cântând, Eu te iubesc așa de mult, sè știi! I love you șo! Nici o femeie nu te iubește așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
unda lor de parfum. În jurul cortului se perindau mereu colindătorii, flăcăi și fete, bărbați și femei veniți tocmai de pe moșiile lui Nicolae. Veniseră și elevii de la colegiul Sfântul Sava, conduși de un tânăr dascăl muzicos, cu pletele șiroind de zăpadă topită. Slugile cărau mereu coșuri pline de covrigi, colaci, poale-n brâu, mere și nuci. Bucătăresele aduceau alte și alte căni cu vin îndulcit, parfumat cu scoțișoară, și țuică fiartă cu boabe de piper. Cortul aproape se umpluse cu invitați când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
plimbase prin toate atelierele pictorilor... Era un rafinat cunoscător de artă și un pasionat colecționar de tablouri. O purtase în gondole aurite prin delirantele apusuri ale lagunei. Vizitaseră împreună atelierele sticlarilor din Murano. Și, urmărind flăcările, prefacerile și moliciunea sticlei topite, Fabio îi dezvăluise tainele desfătării. De fapt, la Murano, sub cerul înstelat, în legănarea gondolei, a și fost prima lor noapte de dragoste. Fabio nu era deloc stânjenit de privirile gondolierului. Ba chiar îl încuraja mereu să-i privească. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
o ducă la departamentul Star Wars, Alison a simțit că i se taie răsuflarea când ușile s-au deschis, iar dinăuntru a apărut imaginea unei ființe cu aspect de zeu, care urcase de la subsol. Tipul avea ochii căprui, nuanța ciocolatei topite și niște pomeți extraordinar sculptați. El n-a părut s-o observe. S-a uitat la ceasul Patek Philipe, de la încheietură, apoi la pantofii din piele întoarsă neagră. Liftul a pornit. Alison se tot uita la bărbatul acela splendid, sperând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
doilea rând, femeia nu era deloc de acord cu părinții care dau dulciuri copiilor. Orice fel de dulciuri. Am înțeles. Vocea lui Jenny era aspră, iar privirea pe care i-a aruncat-o lui Susan ar fi înghețat și lava topită. —Ai de gând să-ți pierzi și ceilalți dințișori cât mai repede cu putință, nu? Susan s-a simțit din nou ca o fetiță de opt ani, stând mută în fața îngrozitoarei directoare de școală care-o mustră. Dar, din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
soarele îl ardea până îl transforma într-o crustă tare, precum coaja unei pâini proaspăt scoase din cuptor. Această crustă prezenta pericolul că se putea crăpa în orice moment, azvârlind călătorul într-o masă ce amintea de untul pe jumătate topit, care-l înghițea în câteva minute, mai primejdioasă decât trădătorul fesh-fesh, solul nisipos, fără bază, în care, dintr-o dată, omul și cămila dispăreau de parcă n-ar fi existat niciodată. Gacel se temea de fesh-fesh, fiindcă era imprevizibil, nu-și anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
silueta îndepărtată a călărețului, rugându-se Cerului să nu se spargă dintr-o dată placa de sare sub picioarele lui. Când se simți în siguranță, își continuă drumul, unduind tristul steag sub un soare ce începea să se transforme în plumb topit, dându-și seama că în groapa formată de salină, fără o adiere de vânt și încinsă de soare, temperatura era mai mare cu cinci grade, iar aerul îi ardea plămânii. Observă că targuí-ul obligase cămila să îngenuncheze și îl aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]