1,605 matches
-
pe unii cercetători să considere că antroponimele Bîrlad, Bărlad au putut proveni de la toponimul Bîrlad, nu invers. În schimb, prin combinarea temei scr. brlaga, „mocirlă, mlăștinos“, cu sufixul colectiv scr. -ad, a rezultat *brlad, „loc mlăștinos“, care poate fi asociat toponimului Bîrlad, chiar dacă se află într-o zonă îndepărtată de slavii de sud, întrucît poate proveni din slava comună, care avea o răspîndire mai largă, sau poate cuprinde o variantă estică (-jadi) a sufixului sudic -ad, în care l din *birljadi
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
la ținut), înlăturînd totodată obsedanta asociere a populației romînești cu tîlharii berladnici. Aceștia, de altfel, au fost identificați de către specialiști ca fiind o populație turcică nomadă care cutreiera stepele rusești, neavînd cu zona Bîrladului decît o apropiere de nume. Familia toponimelor avînd la bază radicalul slav brl este extinsă, cuprinzînd, printre derivatele sale, un rîu Berlad în Podolia, foarte apropiat formal de hidronimul și oiconimul romînesc, și numele orașului Berlin, care este și el de origine slavă. Bîrsa Este numele unui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
lungimea de 73 de kilometri, afluent de stînga al Oltului și a două sate din județele Arad, respectiv Sălaj. Afluenți ai rîului Bîrsa sunt Bîrsa Fierului, de 15 kilometri, și Bîrsa lui Bucur, de 12 kilometri. Corelate etimo logic cu toponimul Bîrsa pot fi: Bîrsana (care denumește un sat în județul Alba și un altul în județul Maramureș), Măgura Bîrsancii (în Cîmpia Romanațiului), Tarnița Bîrsanului (în Munții Rodnei), Bîrsănescu (vîrf în Munții Maramureșului), Bîrsănești (deal în Subcarpații Tazlăului; pîrîu, afluent de
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
în Chioar), Bîrsăuța (sat, județul Sălaj), Bîrseasca (pădure în Culoarul Oltului), Dealu Bîrsei (lîngă Jibou), Depresiunea Bîrsei (numită și Țara Bîrsei), Bîrsești (opt sate din județele Gorj, Vîlcea, Vrancea, Argeș, Teleorman, Olt), Bîrsoiu (sat în județul Vîlcea) și multe alte toponime minore (Bîrsaca, Bîrsaci, Bîrsan, Bîrsanca, Bîrsați, Bîrsă neasca, Bîrsătești, Bîrscota etc.). Etimologia acceptată de majoritatea lingviștilor (toponimizarea numelui de persoană Bîrsa atestat în documente încă de la 1222, sub forma terra Burza, apoi de numeroase ori în forme foarte apropiate sau
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dar au fost propuse Berislav, Berivoi, Berislav). S. Pușcariu crede că la baza numelui de loc ar putea sta un apelativ autohton cu sensul rîu (pe care nu-l indică) cerut de numele a multe cursuri de apă din familia toponimului Bîrsa, mai ales de cele cu determinant (de tipul Bîrsa Fierului, Bîrsa Tămașului, Bîrsa lui Bucur, Bîrsa Groșetului). Alte etimoane, mai puțin plauzibile, sunt: apelativul tracodacic brĕza, „mesteacăn“ (așadar, sensul primar ar fi „rîul mestecenilor“); bg. brŭzŭ, „iute“ (sinonim cu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
formelor maghiară (Burcza) și germană (Burzenland), acestea fiind adaptări ale celei romînești (ca în sabie > săs. tsabien, magh. sîmbră > magh. czimbora). Apelativul romînesc regional bîrsă, bîrță („lopățica dintre grindeiul și plazul plugului“) nu este plauzibil onomasiologic drept bază a unui toponim de o asemenea răspîndire. Toponimul a fost dedus și din alb. vertse, „scîn durică“ < lat. vertia, din sl. brdce, brdco, „vîrf ascuțit“ (iar în limbile neoslave „deal, munte“) sau din magh. berc, „vîrf de munte“. Bîrzava Este numele unui rîu
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Burzenland), acestea fiind adaptări ale celei romînești (ca în sabie > săs. tsabien, magh. sîmbră > magh. czimbora). Apelativul romînesc regional bîrsă, bîrță („lopățica dintre grindeiul și plazul plugului“) nu este plauzibil onomasiologic drept bază a unui toponim de o asemenea răspîndire. Toponimul a fost dedus și din alb. vertse, „scîn durică“ < lat. vertia, din sl. brdce, brdco, „vîrf ascuțit“ (iar în limbile neoslave „deal, munte“) sau din magh. berc, „vîrf de munte“. Bîrzava Este numele unui rîu, lung de 154 de kilometri
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
unui rîu, lung de 154 de kilometri, afluent de stînga al Timișului, al unui pîrîu, afluent de stînga al Mureșului, al unei culmi din Depresiunea Ciucului și a două sate din județele Arad și Harghita. Prin polarizare au fost create toponimele Bîrzăvița (culme în Munții Zarandului; rezervație în Munții Semenicului; „vîlcea“, afluent de stînga al Bîrzavei; „vîlcea“, afluent de dreapta al pîrîului Miniș) și Cîmpia Bîrzavei (parte a Cîmpiei Banatului). Unii specialiști consideră că numele rîului continuă anticul Berzovia, Berzobis, atestat
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
soluțiilor multiple, o ipoteză mai nouă propune ca bază pentru Bîrza și pentru familia lui toponimică antroponimele Bîrza, Bîrzea, reconstruite din forme maghiare deformate în documente ca Borza, Burza, Burcza, Barza, Barcza, Borze, Burze, Börsze, Börza, Börsza. Evident, unele dintre toponime pot fi contaminate, adaptate, suprapuse prin apropierea de variante similare provenite din surse diferite. Dominante ni se par, istoric vorbind, Berzovia, continuată prin intermedieri diverse de Bîrzava, și, ca etimon al restului grupului, sl. brŭzŭ, „repede“. Beclean Este numele unui
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
al unei movile din Cîmpia Bărăganul Mostiștei. De la acest nume s au format Beclenuț (cătun în județul Cluj) și Pădurea Becleanului (în Dealurile Năsăudului). Există și variante maghiare (Bethlemoysi, Betlenfalva, Pethlend, Bethlenháza, Bethlend, Pethlen) sau săsești (Bethausen). Baza tuturor acestor toponime este, în ultimă instanță, numele „orașului sfînt“ Bethleem, unde s-a născut, potrivit Bibliei, Isus Cristos. În maghiară acest nume a fost redat prin Bethlen, iar romînii au adaptat acest nume în Beclean (ca în hitlen > viclean). Există păreri care
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
explicabile lingvistic, au derivat celelalte nume. S-a invocat drept contraargument existența unei localități Betleem în Franța (și a cinci cătune din Evul Mediu, dispărute ulterior) și a uneia, Jerusalem, în SUA. Sprijină etimologia bazată direct pe orașul biblic multitudinea toponimelor provenite din apelativul cruce (magh. Kereszt < sl. crest): Crucea, Crucea de Jos, Dealul Crucii, Vîrful Crucii (și alte cîteva zeci de aceeași structură cu ultimele trei), Crucișoara, Crucișor, Crucița, Cristiș (probabil fostă proprietate a cavalerilor cruciați), Cruceni (magh. Keresztes), Cristolț
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
probabil fostă proprietate a cavalerilor cruciați), Cruceni (magh. Keresztes), Cristolț (Nagy Kerestolcz), Cristolțel, Cherestur (Keresztur), Crestur („crucea domnului“, „sfînta cruce“), Cristur (Keresztur), Cristurul Secuiesc (Székely Keresztur), Cristuru de Mureș (Maros Keresztur), Cristorel, Criț (< săs. Kreuz), Kreuzburg și, poate, unele dintre toponimele Cristian (< Keresténnfalva), celelalte avînd la bază numele unei persoane locale. Bihor Este numele unor munți din Apuseni și al unui vîrf din Munții Căpățînii, regăsindu-se de asemenea în toponimele compuse polarizate Poarta Bihorului (peșteră) și Tarnița Bihorului (pas). Pot
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Keresztur), Cristorel, Criț (< săs. Kreuz), Kreuzburg și, poate, unele dintre toponimele Cristian (< Keresténnfalva), celelalte avînd la bază numele unei persoane locale. Bihor Este numele unor munți din Apuseni și al unui vîrf din Munții Căpățînii, regăsindu-se de asemenea în toponimele compuse polarizate Poarta Bihorului (peșteră) și Tarnița Bihorului (pas). Pot fi asociate etimologic, probabil, Biharia (două sate din județele Alba, respectiv Bihor), un vîrf în Munții Bihorului, o movilă în Cîmpia Înaltă a Crișurilor, o culme între Arieșul Mare și
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
buăr (< lat. bubalus), auzit de slavi *buhăr (dovadă o variantă dialectală actuală bohor) și transformat în bihor (ca în bubalus > buvalo > bivol); încă o dovadă o reprezintă bulg. buher, „melc“, care, cum se spune în folclorul nostru, „scoate coarne bourești“. Toponimul Bihor, fonetizat de slavi, a fost „retrecut“ la romîni. De la aceștia l-au luat maghiarii sub forma Bihor (la fel cum sl. bivol a fost adaptat ca bival). Așadar, numele Bihor este urmarea unei „ștafete“ istorico-lingvistice romîno slavo-maghiară, continuată din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romîni, care au luat și forma ungurească Bihar (dovadă formele paralele menționate), de la care au format derivatul Biharia. Alte ipoteze sunt mai puțin plauzibile. Dintre acestea: sl. vihri, „furtună“, care ar fi evoluat la rom. vifor, magh. vihar (comparabil cu toponimele rom. Viforlat, Voforoasa); srb. Bihor < vihor; ceh Bihorŭ); un nume de persoană cu baza sl. vihorŭ > bihoru (ca în vlah > blah, voștină > boștină), neatestat însă (deși N. Drăganu consemnează un Bihor, care poate fi maghiar sau romîn). Bihorel de Vînt
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
consemnează un Bihor, care poate fi maghiar sau romîn). Bihorel de Vînt poate proveni din Vihorel < Viforel, iar zicala populară să te bihorești, să nu putrezești l-ar putea evoca pe Bihor, dar și pe vifori < vihori. Bistrița Este un toponim cu o familie foarte numeroasă în teritoriul romînesc. Această familie cuprinde, în primul rînd, forme slave sau romînești înrudite etimologic: optsprezece nume Bistra care desemnează nouă ape, două păduri, patru sate, două vîrfuri de munte, o rezervație forestieră și un
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
restrîns (cinci nume Bistreț, Bistrețu) desemnează un lac, trei sate și o luncă, în Oltenia. Baza este aceeași, v. sl. bistrŭ, dar i s-a adăugat un sufix -ici (rostit -iți), care a evoluat, în varianta bulgărească, regăsită în majoritatea toponimelor slave din teritoriul romînesc, la -eț (Bistreț, Topleț etc.), -ăț (Topolovăț) sau, în varianta sîrbească, la -aț (Dolaț, Glogovaț). Grupul Bistrița cuprinde nouăsprezece nume, formate de la aceeași bază, cu sufixul v.sl. -ica (-ița) diminutival. Grupul Bistricioara numără șase nume (trei
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
sîrbească, la -aț (Dolaț, Glogovaț). Grupul Bistrița cuprinde nouăsprezece nume, formate de la aceeași bază, cu sufixul v.sl. -ica (-ița) diminutival. Grupul Bistricioara numără șase nume (trei hidronime, un oronim și un oiconim). Acestea sunt formate în limba romînă, prin derivarea toponimului Bistrița cu sufixul romînesc ior, -ioara (sensul diminutival al sufixului slav nu a fost înțeles de către denominatorii romîni). După cum s-a observat, majoritatea numelor din familia toponimică Bistrița desemnează ape, ceea ce încă e un indiciu (pe lîngă sensul specific hidronimic
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
este că Bistrița, ca și alte multe nume de locuri romînești, se găsește și în Grecia, cu forme și reflexe fonetice asemănătoare celor romînești, constituind similitudini sugestive privind influența lingvistică a slavilor în cele două teritorii. Emil Petrovici consideră că toponimele, multe și importante, de origine slavă din teritoriile romînești puteau fi date de slavii care trăiau cu romînii sau chiar de către romîni care, înainte de a-i asimila pe slavi, au fost timp de cîteva generații bilingvi, fapt care a făcut
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
romînii sau chiar de către romîni care, înainte de a-i asimila pe slavi, au fost timp de cîteva generații bilingvi, fapt care a făcut să preia de la slavi sufixe și să le atașeze unor teme romînești, formînd cu aceste sufixe împrumutate toponime, romînești de data aceasta. Romînii devin astfel „creatori de topo nime slave“, de fapt pseudoslave. Între aceste sufixe se află și sufixul -ița, care la romîni este accentuat (Craiovița, Cîmpinița, Sucevița, Ampoița, Bălșița, Șercăița, Vedița, Hobița, Brăilița, Vădăstrița etc.), pe
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
afluent de stînga al Dunării, și al altuia, lung de 53 de kilometri, afluent de dreapta al Gilortului. De la unul dintre hidronime au fost formate, prin polarizare, numele satelor Blahnița de Jos și Blahnița de Sus din județul Gorj, precum și toponimul Cîmpia Blahniței. Nicolae Drăganu și Iorgu Iordan consideră că Blahnița și Blașnița trebuie puse alături de Vlăhița, Vlașca, Vlăsceni, Voloșcani, Vlăsia etc., care sunt formate pe baza apelativului slav vlahŭ, „romîn, valah, păstor“ (cu variantele, în limbile slave moderne, vlah, voloh
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
slavă. Documentele istorice, începînd cu secolul al XII-lea (inclusiv Anonymus, cel mai cunoscut document maghiar străvechi), consemnează alături de numele cu inițiala v și variante cu b la inițială (Blaha, Blasi, Blaci, Blachi, Blacci, Blachus). Adăugăm în sprijinul acestei păreri toponimele, pe care lingviștii menționați nu le-au cunoscut, Blahui (culme în Subcarpații Vrancei) și Blasova (stîncă în Balta Brăilei), primul putînd proveni dintr-un antroponim cu baza blah (< vlah), iar celălalt fiind creat de slavi cu sufixul toponimic -ov, fie
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
variante. Varianta Blașnița nu poate fi dedusă totuși nici din Blatnița, nici din Blahnița (h poate deveni ș, dar numai înainte de i). Onomasiologic, ar fi fost posibilă toponimizarea unui apelativ slav blato, „baltă“, însoțit de sufixul -inica (mai ales că toponime similare se găsesc în Serbia și Bulgaria), dar „contami narea“ formei toponimelor din cele trei județe (Dolj, Gorj și Mehedinți) ca urmare a „comunicării“ geografice dintre bălțile respective este forțată. Ambele soluții au aspecte neclare, care trebuie limpezite și aprofundate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
din Blahnița (h poate deveni ș, dar numai înainte de i). Onomasiologic, ar fi fost posibilă toponimizarea unui apelativ slav blato, „baltă“, însoțit de sufixul -inica (mai ales că toponime similare se găsesc în Serbia și Bulgaria), dar „contami narea“ formei toponimelor din cele trei județe (Dolj, Gorj și Mehedinți) ca urmare a „comunicării“ geografice dintre bălțile respective este forțată. Ambele soluții au aspecte neclare, care trebuie limpezite și aprofundate. Probabil că nu e obligatoriu ca toate toponimele, într-adevăr foarte apropiate
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
dar „contami narea“ formei toponimelor din cele trei județe (Dolj, Gorj și Mehedinți) ca urmare a „comunicării“ geografice dintre bălțile respective este forțată. Ambele soluții au aspecte neclare, care trebuie limpezite și aprofundate. Probabil că nu e obligatoriu ca toate toponimele, într-adevăr foarte apropiate fonetic, dar ireductibile la o formă originară, să provină din aceeași bază. Blahnița și Blașnița sunt explicate plauzibil de Drăganu și Iordan, iar Blatnița este dedusă corect de Bolocan. N-ar fi primul caz de confuzie
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]