1,162 matches
-
orizontul științei și cel al literaturii, amplul poem se impune prin tensiunea generată de revelația tragismului unei civilizații alienate, lipsite de repere. Discursul liric, dens, concentrat, vorbește despre condiția omului contemporan, relevând dramatismul impactului cu o realitate degradată, pentru care toposul semnificativ este metropola generică. Sentimentului de dezolare („neantul se aude în lucruri”), omniprezent, poetul nu îi poate opune decât forța logosului(„numai cuvântul poate învia lucrurile”). Revin nostalgiile campestre, amplificate și prin contrastul dintre limbajul științific prezent în versuri și
SEVERIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289653_a_290982]
-
așa-numita „epocă de aur”, pamflet în care autorul raportează efectele postmoderne la cauze mai vechi ale lumii socialiste, urmărind „insecta umană”. Coada (cu sensul de „rând în așteptare”) poate fi, nu doar în mod ironic, ci și tragic, un topos al unei realități dispărute - și nu prea - după 1989. Critica acestei triste practici devine o cronică a anilor ’90, un fals tratat despre tot și nimic, cu definiții sarcastice, biografii „secrete” (între istorie și literatură), și culminează într-o addenda
SICOIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289665_a_290994]
-
o altă geneză, sub „cețuri”. De fapt, el visează la perfecțiunea cuplului și la un nou reper pentru altarul dragostei, imaginând o scurtă istorie adamică, uzând de versuri ceremoniale despre lecții de zbor angelic, dialog epistolar cu iubita idealizată, de toposul marin, oniric, de grădini și fluturi, toate mixate dintr-o perspectivă s-ar zice optzecistă, cu rime imprevizibile și neologisme. Poema reprezentativă, și cea mai amplă, e 4 zile de dragoste, despre Euridice și mitul orfic. T. se impune - crede
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
timpului ea se dovedește mai degrabă o structură lirică anxioasă, bântuită de spaime și viziuni tanatice, încercarea de a prelungi lumina revelației, proprie debutului, continuându-se într-un dureros periplu în bolgiile infernului terestru. Obsesiva căutare a tăcerii grăitoare din toposul inițial se sublimează treptat, iar poemele propun tentative succesive de geneză a eului. Căderea în real, în capcanele cotidianului se realizează printr-o privire autoscopică, într-un dialog neîntrerupt între imaginar și concretețe. Într-o manieră sobră, austeră, U. își
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
unele personaje (tipuri umane bine conturate, cu istorii zbuciumate, care le conferă credibilitate și substanță), prin notele de fantastic și ambiguitatea ce funcționează ca un liant între episoade aparent disparate. Satul Ridiș, principalul reper geografic al literaturii lui U., este topos și pentru următorul roman, Vara bunei speranțe (1979). Maniera narativă se modifică: acum se analizează trei perspective care converg, căci toate au în centru figura și destinul lui Onuț Hara. Ființă enigmatică, sensibilă și melancolică, cu o viață interioară intensă
UNGUREANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290346_a_291675]
-
înflăcărează și îngheață sau dorința îndrăgostitului de a se substitui unuia din obiectele de podoabă - turban, colan („Mă mulțumesc dar să fiu cerc și să am de centru nu pământul, ci sfera grațiilor și izvorul amorului”), saric - ale iubitei, adevărat topos al jocurilor senzualității în lirica vremii, ca și metafora ,,pervanelei”, fluturele atras și distrus de flacără. Motivul trandafirului (cu o veche tradiție, de la anticul carpe rosam la cântecele trubadurilor medievali și la roza mistică a lui Petrarca) sau motivul oglinzii
VACARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290402_a_291731]
-
ordonate de V. în volumul Din nou lumină, mai cu seamă în prima parte, rememorând copilăria și adolescența, au un timbru special, poate datorită figurilor și locurilor descrise, cât și distanței temporale ce îl separă pe autor de satul Rudari, topos al vârstei aurorale, centru spațio-temporal în care se conjugă energiile stirpei oltenești arhaice cu zguduirile teribile ale civilizației și ale istoriei: răscoala țărănească din 1907, motorul cu aburi și petromaxul luminând la mari distanțe, cocoțat pe un stâlp în curtea
VANCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290422_a_291751]
-
ea poate reprezenta o „trecere”, caracterizată de prezența unor teme și motive specifice începutului. Dragostea pentru plaiurile natale, sentimentul puternic de apartenență la spațiul de formare, cu miturile și datinile sale, întrețin o stare euforică, transmisă parcă prin toate simțurile. Toposul poate fi considerat eternul spațiu mioritic, iar versurile se înscriu pe linia liricii lui Lucian Blaga sau a lui Ioan Alexandru, influențe ce se vor menține și ulterior. Erosul, adesea prezent, are însemnele unei iubiri diafane. Uneori se întrevede freamătul
VARGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
Pasăre Eu aduce în prim-plan sugestia unei amare rupturi sufletești, în care coexistă „pasărea venirii” și „pasărea plecării”, un fel de a spune că viața și moartea își dau mâna, polarizând ființa poetului. Motivul mioritic al predestinării devine un topos al liricii sale. Debutul cu Primii fulgi se află sub semnul temerității: poetul sfidează canoanele încetățenite recurgând la versul liber, care la acea oră stârnea rezerve. Omul își reazemă „fruntea de umărul soarelui” (figură de stil frecventată în epocă), iar
VATAMANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
care pot fi fericiți sunt cei din categoria superioară, cum e Pangratty, cel care trăiește în viitor, anulându-și trecutul și prezentul. Omul poate deveni o simplă invenție, o născocire a minții noastre febrile. În Vladia - sau în oricare alt topos similar, creionat de memorie, încremenirea personajului, recrearea imaginii etc. - individul ajunge o proprietate a locului, iar fericirea adevărată e doar starea „deplinei conștiințe de sine”. Complotul... este alt exercițiu de imaginație, o farsă unde motivul Vladiei e reactualizat sub pretextul
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
artă, despre bine și rău, despre intelect și iubire. De altfel, autorul avertizase încă de la început că „a te ocupa de îngeri devine încet-încet [...] un mod de a revizita întreaga cultură a lumii”. Debutând ca o hermeneutică subtilă a unui topos cultural, Despre îngeri se instituie treptat ca o meditație profundă asupra modului de a fi în lume. În 1994 P. reunește în Limba păsărilor (Premiul Uniunii Scriitorilor) eseuri despre materializarea tipologică a devenirii limbajului. Structurile supuse analizei, în capitole despre
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
colegii lui de generație, oscilează și el între o lirică de esențe pure și una de factură tradițională, ale cărei semne și sonuri - cum observă Octav Șuluțiu - se lasă ușor detectate, de la Andrei Mureșanu până la Mihai Beniuc. Preluând câteva dintre toposurile și motivele caracteristice, tânărul poet le utilizează doar pentru a crea o atmosferă propice reveriei. În suflet i „s-adună cerul lin,/ pădurile, [...] și cerbii” și „cântă-nsingurarea clipelor ce curg”, „precum o doină-n maiestos amurg”. Toate aceste întruchipări ale
MOLDOVEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288230_a_289559]
-
Ca un vagabond într-o flanelă roșie (1996), alcătuit de prietenii poetului, incluzând versuri din perioada 1972-1979. Se remarcă aceeași litanie/confesiune a unui exclus nostalgic și, pe lângă obsesia Banatului natal, cu ale sale loca periucunda, poate fi detectat alt topos, într-o poezie-reportaj evocând un timp pierdut și, totodată, iubirea: „Banat, Brabant românesc cu miriști și țărani/ care chiar dacă nu mai sunt țărani/ fac totul să-și pârlească porcul cu paie” (Banat, Brabant românesc...). Senzația apăsătoare a artificialului („Anesteziate/ sau
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
află lumea teatrului (protagonista e actriță), observată din interior, cu accent asupra unor elemente ce pot părea bizarerii, și utilizată ca receptacul pentru investigarea unor chestiuni sociale și sufletești de interes general. Este prezent însă și „marele șantier din munți”, topos al literaturii și cinematografiei din anii ’50-’80. N. nu este lipsit de o oarecare iscusință, cultivă observația amănunțită și notația măruntă, cu încercări de a mânui tehnici de analiză psihologică, cu frecvente pasaje de comentariu asupra universului cotidian. Își
NADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288348_a_289677]
-
este un cioban, alter ego decalat al lui Petrache Lupu, martor al unei teofanii opace, presupus „vestitor” ignorând sensul vestirii („Da’ ce pustia să vestesc?”, se tot întreabă el, nedumerit). Se disting otium-ul boieresc postfanariot, tratat în manieră mateină, și topos-ul complotului ocult, ilustrat de colonelul Vărzaru, întruchipare a „Securității” eterne. Cartea nu are un deznodământ ori o concluzie, pentru că - afirmă autorul - textul e virtual infinit, așa cum și existența e infinită. Al doilea roman, Șah orb (1999), poate fi considerat
PERSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288762_a_290091]
-
adâncul acestui fluviu, RL, 1974, 25; Dorin Tudoran, „Obelisc”, LCF, 1974, 30; Dorin Tudoran, Lancelot, LCF, 1975, 47; Dana Dumitriu, Despre cuvinte, RL, 1975, 49; Nicolae Prelipceanu, Dimensiuni ce ne încântă. Poezia lui Dușan Petrovici, TR, 1975, 50; Alexandra Indrieș, Topos și expresie inedită la Dușan Petrovici, O, 1976, 15; Felea, Aspecte, I, 203-209; Alexiu, Ideografii, 131-134; Ruja, Valori, 115-117; Lucian Alexiu, „Obiecte pierdute”, O, 1980, 31; Șerban Foarță, O poezie a substanței feminine, O, 1980, 35; Marcel Corniș-Pop, Elegiile obiectelor
PETROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288801_a_290130]
-
fond de continuitate. Un subiect reputat minor, idila, devine trambulina unui salt teoretic și comparatist cu detentă speculativă. Urmărind cu metodă paradigma, destinul și eșantioanele istorice reprezentative ale idilei, autorul expune o lecție despre relația formelor literare (scheme, viziuni, imagini, toposuri mai mult sau mai puțin extinse) cu contextul lor sociocultural, evaluând potențialul mediator al creației între teoretic și politic. Într-una dintre dimensiunile sale esențiale, studiul vizează literaturile atipice, central și est-europene, în mod special literatura română. Deosebindu-se de
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
o receptare critică entuziastă. Ca și Orbitor al lui Mircea Cărtărescu, Coaja lucrurilor... este o veritabilă bibliotecă a postmodernismului literar, în care transpar toate trucurile curentului: de la babilonia narației la pitorescul scientist, de la livrescul debordant la experimentul lingvistic, de la deconstrucția toposurilor epice la resemantizarea locurilor comune sau de la omniprezentul kitsch la revrăjirea lumii. Spre deosebire de Cărtărescu, O. mizează mai puțin pe arsenalul mitico-simbolic, cât pe resursele textualismului și pe virtualitățile satiriconului. Cu o structură polifonică și mozaicată, Coaja lucrurilor... prezintă, într-o
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
lui carte este Arbori de rezonanță, apărută în 1963 și urmată de alte numeroase volume de versuri, printre care Vânătoare interzisă (1967), Pasărea vine la noapte (1968), Planete albastre (1970) ș.a. Ca poet, P. își trage seva din pământul Bucovinei, topos, fundal și temă principală a poemelor sale. Din feerica lume a nordului țării, dominată de vechi practici rituale, autorul preia magia cuvântului și creează elegiac o altă lume, sui-generis, în care elementele de peisaj, oamenii și vietățile își schimbă rolurile
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
ideilor modernității inițiatoare în modernitatea reflexivă, după ce s-a trecut prin experiențele de consacrare a modernității. ii) Divizunea muncii este a doua temă influentă asupra căreia A. Smith insistă, iar aceasta, din nou, va constitui în economie și sociologie un topos mereu revizitat pentru a explica instanțe, constitutive fundamentale ale modernității: ordinea socială și morală (mai ales prin E. Durkheim), productivitatea muncii (prin economiști, dar și prin sociologi de genul lui Pareto) și, în general, stilurile individuale și modurile sociale de
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
În Statele Unite, opera, am mai scris, este însă expresia absolută a ambiguității culturii înalte; e locul prin excelență în care Stânga și Dreapta se întâlnesc, ca într-un ritual carnavalesc: haine de seară, cină formală după muzică etc.; și un topos la fel de clasic, alături de muzica simfonică, al întâlnirii dintre cultura populară și comportamentul social alternativ/deviant, de la prostituție și homosexualitate la omucidere - a se vedea romane/filme ca Portocala mecanică, Pretty Woman, mai recent Written on the Body etc. Atât de
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
micului romantism, alegoric și romanțios, când mișcările mai subtile ale simbolismului. Poetul se vede asemenea unui „fluture ce moare-n crisalidă”, starea de suferință fiind aproape calmă, egală cu ea însăși. Evadarea într-un spațiu imaginar trece prin mai fiecare topos simbolist: plecări, nave, mare, orizonturi, parcuri, toamne, copaci goi, flori palide, saloane, instrumente muzicale, cripte, castele, vagi medievalități. Câteva obsesii coloristice, congenere, filtrează și fixează imaginile. Dar mai cu seamă sonoritățile fastuoase, exotice duc către elemente de decor și atmosferă
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
atributele celuilalt, devenind, ca la Eminescu, „chin dulce” și „farmec dureros”. Fundamentală este percepția existenței îndreptate inexorabil spre „amurg”, al cărui potir e „plin cu otrave”. Acum, moartea nu mai apare ipostaziată, iar scenariile de hăituire cedează pasul unui alt topos, al chemării thanatice, îmbrăcând forma soliei mute, neutre, dar și a îmbierii cvasierotice ori a imperativului brutal (Oberon). Neființa este prevestită și de peisajul celest nocturn (De caelo, Seraphita), dar mai ales de cel autumnal (Brumariul, Rob Codru, Muza tragică
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
impresionat, probabil, (și) prin aspectul ei de „roman polițist” perfect construit. Intriga în sine e, totuși, destul de banală. Autorul a fixat locul acțiunii într-un orășel industrial de munte (deci, mai mult sau mai puțin, un „univers închis”, adică un topos al „romanelor cu enigmă” de genul celor ale Agathei Christie etc.). Sunt comise mai multe omoruri, misterioase bineînțeles, al căror autor e, în cele din urmă, după un suspans excelent construit, descoperit. Aspectul de „roman de acțiune” a fost relevat
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
prefacerile interne, ele trec și prin convulsii externe, de adaptare la noi sfidări și standarde. Se pare că ideea fundamentării unei națiuni pe principiile omogenității culturale totale pare să fi intrat în declin. Unitatea spirituală, prin înscrierea într-un anumit topos, este menținută, dar este încurajată denivelarea, activarea diferențiată a acestor valori. 2.4. Economia cunoașterii în era informatizării S-a spus de nenumărate ori că cine cunoaște este puternic, că deținerea adevărului aduce un mare avantaj posesorului acestuia. Nu în
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]