1,082 matches
-
apărut în 1990. Iată în ce constă reeducarea. Securitatea dorește distrugerea rezistenței morale a deținuților politici prin intermediul unei grupări de deținuți condusă de Eugen Țurcanu. Gruparea are sarcina reeducării prin aplicarea torturii neîntrerupte. Reeducarea constă, așadar, în a pune pe torționar în aceeași celulă cu victima sa ca să-l poată tortura continuu. Scopul este simplu: transformarea victimei în torționar. Dar ca să ajungă în această poziție, trebuie să-și renege toate principiile, să se declare vinovat de crime comise împotriva țării și
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
grupări de deținuți condusă de Eugen Țurcanu. Gruparea are sarcina reeducării prin aplicarea torturii neîntrerupte. Reeducarea constă, așadar, în a pune pe torționar în aceeași celulă cu victima sa ca să-l poată tortura continuu. Scopul este simplu: transformarea victimei în torționar. Dar ca să ajungă în această poziție, trebuie să-și renege toate principiile, să se declare vinovat de crime comise împotriva țării și, convins de măreția comunismului, să depună mărturii chiar și împotriva familiei. Testul final constă în torturarea celorlalți deținuți
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
este de a-i atrage pe intelectualii care au suferit în trecut. Martorii devin astfel vinovați. Nu-i altceva decât metoda de reeducare folosită la închisoarea Pitești: victima își pierde statutul de victimă din momentul în care se transformă în torționar. Desigur, nu toți intelectualii colaborează cu sistemul. Datorită liberalizării, un nou val de intelectuali alege calea exilului. Cu toate acestea, reabilitarea funcționează în avantajul noii politici culturale, proaspăt desprinsă de sovietici. Ea presupune parcurgerea unor etape prestabilite: eliminarea detaliilor biografice
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
tupeu al lacheilor", publicat în 1990, Vladimir Tismăneanu exclamă: "Credeam că numai în Balcani se poate întâmpla așa ceva: după decenii de servilă prosternare la picioarele unor despoți sanguinari, după o pe cât de umilitoare, pe atât de bine remunerată pactizare cu torționarii securității, purtătorii de cuvânt ai recent prăbușitelor regimuri comuniste să renască precum niște prunci inocenți, gata să dea lecții întregii cetăți și să-i ponegrească fără jenă pe cei care înfruntaseră tirania"248. Unul dintre cele mai importante studii, Originile
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și anume: cicatricele de pe trupul său. În consecință, pastorul Wurmbrand își îndepărtează cămașa lăsând să se vadă optsprezece răni produse de tortură. După Revoluția din 22 decembrie 1989, Wurmbrand se întoarce în vizită, în România, unde depune flori la mormintele torționarilor săi. Predică pretutindeni iubirea creștină și iertarea în numele lui Christos. Moare în Glendale, California, în februarie 2001, lăsând moștenire tuturor creștinilor sarcina de a predica evanghelia iubirii și a iertării. Opera * WURMBRAND, Richard, Adu-ți aminte de frații tăi, București
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
1948 și avea să fie "primul ei deținut". Primul său coleg de celulă a fost Lucrețiu Pătrășcanu, comunist căzut în dizgrația foștilor săi colegi, cum la fel se va întâmpla și cu alți slujbași ai noului regim, printre care și torționarii Albon și Dulgheru, ceea ce va determina partidul, după mărturia lui Wurmbrand, să creeze o închisoare specială pentru aceștia, la Ocnele Mari, ce "a ajuns curând cea mai aglomerată dintre toate". Acest demers al partidului se impunea datorită faptului că odată
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
va determina partidul, după mărturia lui Wurmbrand, să creeze o închisoare specială pentru aceștia, la Ocnele Mari, ce "a ajuns curând cea mai aglomerată dintre toate". Acest demers al partidului se impunea datorită faptului că odată aruncați în închisori, foștii torționari erau maltratați de către o parte din cei pe care-i torturaseră. Vom afla din cartea lui Wurmbrand și despre reprezentanți ai partidelor istorice aflați în închisoare. Astfel sunt menționați Iuliu Maniu sau Ion Mihalache. În legătură cu cel de-al doilea, Wurmbrand
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Jurnal al fericirii evită să relateze despre metodele de tortură folosite în închisorile comuniste, Wurmbrand consideră că e important ca opinia publică, mai ales cea din Occident, unde cartea avea să fie publicată mai întâi, să cunoască atrocitățile săvârșite de torționarii regimului. Pe această linie se înscrie și descoperirea propriului trup în fața Congresului SUA, pentru a mărturisi prin urmele rănilor sale despre suferințele îndurate, în fața unor oameni ce adesea se lăsau înșelați de mașina de propagandă a partidului. Wurmbrand menționează în
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
porci erau aruncate pe jos, înaintea deținuților înfometați de zile întregi. Cu mâinile legate la spate, erau forțați să lingă acele zoaie. N-am fost cruțați de nicio umilință, oricât de înjositoare. În multe închisori oamenii au fost constrânși de torționari să înghită excrementele și să bea urină...Condamnații erau siliți să cânte imnuri care proslăveau unele forme de perversiune sexuală pe melodii ale liturghiei ortodoxe. Nu-mi închipuisem niciodată că e posibilă o asemenea batjocorire a trupului și sufletului". Pasaje
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
provocate de sistem erau mult dincolo de limita suportabilității ființei umane? Poate la această întrebare va răspunde într-o oarecare măsură următorul subcapitol al acestei lucrări. X.2. Lecție de sublim "Puteam să-i iubesc și pe el și pe ceilalți torționari"; un tuberculos renunță la "noua descoperire a Occidentului", streptomicina, atât de greu procurată în favoarea altuia, deși se afla în camera 4 (a tuberculoșilor, "camera morții") de la Târgu Ocna din care nimeni nu ieșea viu. Ba, mai mult, cel care renunță
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
pastorului contemporan ar trebui să fie "o doză mare de misticism". Această "doză" despre care vorbește Wurmbrand în Religia exoterică, dublată de dragoste, care pare a fi ideea centrală a predicilor sale, fac ca întemnițatul să mărturisească că-și iubește torționarii sau că el se va ruga la mormintele acestora după căderea regimului comunist. De altfel, închisoarea e percepută ca fiind "locul unde marele Sculptor îi formează pe viitorii săi mesageri". Ce altceva sunt Wurmbrand și cei asemeni lui, dacă nu
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
ce protestează împotriva îngenunchierii cultelor în 1945 în cadrul Congresului cultelor, este cel ce îndură cu demnitate torturile și umilințele celor 14 ani de detenție în închisorile comuniste, este, mai presus de orice, cel care se roagă la mormintele foștilor săi torționari, conștient fiind că singurele arme infailibile sunt iubirea și iertarea. Capitolul XIII Steinhardt, Frossard, Wurmbrand Am scris încă din Argument că în operele celor trei evrei convertiți (fiecare la una din marile ramuri ale creștinismului) există nenumărate teme, locuri comune
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Adică, înțelege prin libertate eliberarea de propriile patimi, de răutăți, de ură. Cum altfel am putea explica gestul său de după evenimentele din '89, când se întoarce în vizită în România, unde depune flori și se roagă la mormintele foștilor săi torționari, decât printr-o astfel de asumare a libertății. Iată așadar perspectiva creștină asupra libertății. Libertatea e una și aceeași de când lumea. Libertățile sunt apanajul relativismului postmodern. Diferența e că libertatea pleacă dinspre individ, din dorința lui de eliberare, în vreme ce libertățile
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în acest fel " Vei simți în ființa ta pieritoare tainica și profunda legătură dintre dragoste și suferință". O astfel de legătură profundă între dragoste și suferință trebuie să fi simțit și Wurmbrand atunci când mărturisește că el poate să-și iubească torționarii sau atunci când vine și depune flori la mormintele acestora, rugându-se pentru ei. Reacția lui în fața suferinței e inimaginabilă pentru un necreștin: "dar eu, singur în celula mea, înghețat, înfometat și îmbrăcat în zdrențe, dansam de bucurie în fiecare noapte
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
e confirmat de majoritatea colegilor de celulă ai pastorului. Tot aceștia, însă, mărturisesc că Richard Wurmbrand ar fi fost, la randul lui, beneficiarul unui astfel de gest de generozitate, venit din partea lui Valeriu Gafencu. Excludeți această posibilitate? 5. Iubirea purtată torționarilor, renunțarea la doza de streptomicină a unui bolnav de TBC în favoarea altuia, activitatea medicilor deținuți, conduita preoților și a pastorilor. Toate acestea fac din volumul lui Wurmbrand o adevărată "lecție de sublim"( e titlul unui subcapitol al tezei mele). Ce
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
de erezie? 18. Cum explicați apropiera pastorului luteran de dimensiunea penticostală a neoprotestantismului? 19. Care erau sentimentele pastorului Wurmbrand față de poporul roman? 20. De unde forța interioară a acestuia de a se ruga, dupa evenimentele din '89, la mormintele foștilor săi torționari? BIBLIOGRAFIE Opere studiate Frossard, André, Dieu existe, je L'ai rencontré, Editura Fayard, Paris, 1969. Frossard, André, Întrebări despre Dumnezeu, Traducere Irina Eliade, Editura Humanitas, București, 1992. Frossard, André, Dumnezeu există, eu L-am întâlnit, Traducere Alex. Ștefănescu, Editura Universal
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
prozatorului de a circumscrie în perimetrul narațiunii experiențe și momente ale epocii comunismului. Ilustrative sunt experiențele carcerale de la Pitești, Aiud sau Rahova, surprinse cu pregnanța notației brutale, neconcesive, lipsite de orice urmă de idealizare. Modul în care Alexandru Nicolae Margine, torționarul lui Dinu Pădureanu, mai târziu membru al Comitetului Central, devine prizonierul celui din urmă pune în oglindă două universuri, două lumi, dar, în egală măsură, și două registre ale realului, unul ancorat în prezent, celălalt în trecut, unul focalizat asupra
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
dar, în egală măsură, și două registre ale realului, unul ancorat în prezent, celălalt în trecut, unul focalizat asupra concretitudinii existenței, celălalt supus legilor visului, mitului sau fantasticului. Închis într-o cămăruță a conacului din Podul Rugilor, pe Valea Lotrului, torționarul de ieri trăiește într-un spațiu arhaic, o lume ce ascultă de principiile riturilor străvechi, de descântece și vrăji. Dialogurile tensionate dezvăluie două moduri de raportare la istorie, două tipuri de gândire, două sisteme de referință etică, unul al victimei
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
trăiește într-un spațiu arhaic, o lume ce ascultă de principiile riturilor străvechi, de descântece și vrăji. Dialogurile tensionate dezvăluie două moduri de raportare la istorie, două tipuri de gândire, două sisteme de referință etică, unul al victimei, celălalt al torționarului nemilos, lipsit de conștiința propriei culpe, dar și un model paradigmatic al iertării, al expierii cathartice: „-În fiecare noapte, îmi imaginam cum te voi omorî. Da, până la jumătatea lui august, nu m-am `ndoit nicio clipă că te voi împușca
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
numai cei care luptă trăiesc”; „liniștea nu e pentru aceste vremuri”, „înțeleg că nu-ți place regimul, dar ai putea mima puțină înțelegere (...) Măcar tu ești sincer. Nu te vei îmblânzi niciodată”. Relația ambiguă, paradoxală, relativizantă dintre victimă și fostul torționar transformă scenariul epic într-un teritoriu etic al iertării și al justificării morale, al sancțiunii și al opțiunii existențiale, romanul asumându- și, în mare parte, o astfel de dialectică a iluziei și adevărului, a identității și alterității. Memoria are, în
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
Humanitas, 2002). De la început vă asigur că împărtășesc opiniile și atitudinile dumneavoastră privitoare la "paradoxurile vremii noastre", orbirile axiologice și politice din această confuză tranziție. Și totuși, o afirmație, chiar dacă pare o parafrazare, privitoare la contextul public al decorării fostului torționar și comandant al închisorii politice de la Sighet în anii '50, Vasile Cioplan, conține inexactități. Nu, categoric nu! domnule Tudorel Urian, groteasca scenă a decorării nu s-a petrecut "în aplauzele câtorva dintre foștii deținuți..., parlamentari PNȚCD". Dimpotrivă! Eram în acea
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
informat de către organizatori (cum ar fi fost firesc) de intenția lor ca în acest cadru să se înmâneze unor veterani de război brevete și medalii comemorative. Astfel am fost pus în situația stupefiantă de a asista la decorarea unor foști torționari, precum Vasile Ciolpan și un securist din anii '50. Act oripilant pentru orice om de bună credință, cu atât mai mult pentru mine ca demnitar și reprezentant al unui partid politic care a avut atâția martiri în închisorile comuniste. Am
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14290_a_15615]
-
o identitate nouă, ele, amintirile, au devenit patria mea, tărâmul prin care rătăcesc fără încetare, să-mi reamintesc a devenit singura mea ocupație, singura mea formă de a participa la viață, singura mea pasiune" (p. 35). De ce a simțit fostul torționar nevoia să-i trimită uneia dintre victimele sale de acum aproape două decenii (care, între timp, reușise să-și clădească o nouă existență) aceste amare reflecții de viață? Și de ce ar fi fost aceste rânduri în măsură să o determine
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8813_a_10138]
-
un grup de 50-60 de bărbați vârstnici, care erau foști gardieni ai penitenciarelor politice din Ardeal, de la Gherla, Aiud, Deva, Sighet, aflați în închisoare pentru a vă cere iertare. Paradoxal este faptul că o parte dintre aceștia erau chiar foștii torționari ai Înalt Preasfinției Voastre. După ce le-ați vorbit câteva minute, le-ați acordat iertarea și i-ați binecuvântat. Întrebarea este următoarea: Ce rol are iertarea în religia ortodoxă? Există deosebiri, sub acest aspect, în comparație cu alte religii? Poate omul săvârși orice
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
și cu puținele tale lucruri la picioare. Bineînțeles dezbrăcat în pielea goală, pentru că trebuia să fii controlat cu desăvârșire — gardianul, care o fi fost acela, o fi fost de față la Gherla sau nu, era numai prezumată prezența foștilor mei torționari, pentru că, practic, nici ei n-aveau cum să mă cunoască pe mine, eu eram un număr din miile de numere, îmbrăcat în haine vărgate și piele și os. Și nici eu n-aveam cum să-i recunosc, pentru că nu mi-
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]