828 matches
-
universul moral, Lovinescu încheie așa: .Scrisoarea d-tale m-a găsit într-o astfel de stare sufletească de lichidare a unui trecut și de înfiripare a unei viziuni noi s...ț ~nfiorati, ne stringem uneltele sărace de lut și ascultăm torsul stelelor.. Pornind de la un editorial al meu ceva mai vechi, în care pronosticam rărirea sau chiar dispariția întreprinderilor editoriale de felul celei a d-sale, d-na Omăt mă acuză (în notele Agendelor) de .fatalism (citește: resemnare) mioritica.. Să dea
"Agendele" lui Lovinescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14242_a_15567]
-
să nu greșească, lui nu i se întâmpla una ca asta, era centaur și nu putea să nu nimerească măcar cu una din cele două ființe care-l împărțeau. Nu era, însă, unul dintre aceia cu chip de om și tors de cal, ci împărțeala, jumate om, jumate cal, se făcea nu pe orizontală, ci pe verticală. Astfel încât purta, precum Ianus, chipurile celor două porți. Dacă-l priveai dintr-o parte, era om, dacă-l priveai din cealaltă, era cal. Dacă
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
un pardisiu negru cu pălărie tare de culoare brună deschisă”). Au defilat orfanii de război, „căminurile ucenicilor”, elevii, primarii comunelor, „corporațiuni și organizațiuni profesionale”, „conductul etnografic” - „A plăcut mult carăle reprezentând pe țărăncile noastre la șezătoare, la țesut, melițat cânepă, tors etc. În special a făcut o plăcută impresie căruța cu baciu, cea cu pescari, cea cu preotul în mijlocul șezătorii și cele cari înfățișau pe țăranul nostru în mijlocul îndeletnicirilor sale, în mijlocul familiei. Au urmat în urmă diferitele porturi din Banat înfățișate
Agenda2005-35-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284134_a_285463]
-
Wilson. Mona, a zis Wilson din ușă. Mă cheamă Rat, am protestat. M-am întors spre el și i-am stropit fața cu apa care-mi mai rămăsese în căușul palmelor. Umbla desculț, cu vârful degetelor îndreptat spre interior. Avea torsul gol, strălucitor. Din ușa fără ușă, a zis de-astă dată: Bătrânul Poncho a murit. Așadar febra galbenă l-a luat și pe negrul Poncho din El Almejal, unicul nostru vecin. Dac-o știe, înseamnă c-a vorbit cu Aida
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
piesele expuse sunt niște fragmente plastice, de la care s-ar putea porni reconstituirea integrală a personajelor din care au fost extrase. O reconstituire, dacă îmi este îngăduit să spun așa, dintr- o preistorie recentă. Și mă gândesc aici la celebrul tors al celui care a inventat sculptura modernă, ce epurează materia puțină aflată la îndemână, lăsând doar atât cât să putem continua în imaginație un proces de reconstituire a întregului. Intitulată Urme, expoziția lui Cosmin Moldovan aduce în spațiul public piese
Trei artiști din Vest by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5786_a_7111]
-
locale, aventura avînd rolul unei ispășiri echivoce: „În Northern Blvd Subway, urca scările, noi coboram,/ ea venea spre noi întuneric și se făcea lumină, noi/ coboram albi și ne făceam întuneric,/ gîturile ni s-au rotit ca niște fuse de tors în mîinile femeilor,/ ochii, ferestre prin care intra Venus din Queens,/ brațele ei dăruite de ape nu se vedeau, picioarele ei lungi lucrate cu migală de sculptor/ mii și mii de ani, dacă perfecțiunea ar fi putut exista,/ ea trecea
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
rostește-i numai partea-a doua a psalmului de sus!’’ ...și Maica Născătoare a Bunului Iisus privea cum trandafiru-și înflorea spovada albă și cerșind iertare. CÂNTECUL DE LEBĂDĂ Tu, cine ești? , m-a întrebat olarul râvnindu-mi lutul bun de tors pe roată. Eu sunt amarului amarul din care noaptea cucuta se adapă. Mi-e inima rudenie de ceapă, bulb de otrăvuri groaznic de amare. Eu lebedei, din ultima-i cântare, îngân doar începutul sfâșietor de alb când se adună din
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de gentil ce echitabil și de corect ești prietene Poete care iată chiar acum mi-ai și (în)tors poemul - este chiar poemul pe care-l scriu acum este exact prezentu-mi poem - de aici în sus de sus în jos tors reîntors și care s-ar putea intitula simplu: RUGĂMINTEA DE A MI SE RETURNA... Pardon! - DE A MI SE D|RUI POEMUL...
Rugămintea de a mi se returna poemul by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/3262_a_4587]
-
liniște, iar eu stăteam la birou, cu tastatura coborâtă în sertarul foarte adânc al biroului, acolo unde dormea pisoiul nostru birmanez, obosit de alergătura din timpul zilei, tolănit peste teancuri de foi, printre creioane și plicuri, însoțindu-mi scrisul cu torsul lui monoton. N-am resimțit niciodată maternitatea ca pe o povară sau ca pe un obstacol în calea „carierei“ mele profesionale, probabil și pentru că am avut întotdeauna ajutoare în jur și n-a fost nevoie să fac față singură tuturor
Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
Lucra cât să nu-l vadă lumea, dar parcă satul nu știa. Ce nu știe satul. Dealul începuse a se îngălbeni, iar badea Eugel își strângea stâna. Lumea își lua oile acasă iar femeile se pregăteau de țăsut și de tors. Fetele cele mari ale lui Lică, tăcute ca două fecioare, mergeau la apă. Nu salutau, nu erau salutate, ei nu existau. Nici măcar umbra. Însă în acea după amiază, când satul mirosea a lemn de fag și a iarnă, Lică ieșise
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
definitiv, interzis cu tărie de decretele regale, dar pe care În situații dificile era mai bine să-l ai asupra ta, pentru orice eventualitate. În noaptea aceea, Alatriste Își completase echipamentul cu pieptarul din piele de bivol care Îi apăra torsul de eventuale tăieturi și Înjunghieturi, și cu lama scurtă de parlagiu ascunsă În carâmbul uneia din cizmele lui vechi, cu tălpi comode și uzate care Îi Îngăduiau să simtă bine pământul sub picioare când avea să Înceapă tărășenia. Să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a descoperit în sînul comunității un mod salutar de a se dedica lui însuși în cea mai intens-generoasă formă." De la mască-măști la întrupare-personaj-instrument, de la iluzie la realitate, de la magie la actul ludic, de la interpretarea corpului în toate detaliile sale - buze, tors, voce, privire, gura, mîinile, piciorul - într-un capitol inedit și captivant în tipul de observații la tipurile, la complicatele metamorfoze ale unui actor de la un spectacol la altul, de la o reprezentație la alta și, uneori, de la un moment la altul
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
frecvente, în care artiști din toate generațiile absorb lecțiile antichității legate de reprezentarea volumelor și simplificarea formelor, în care mitologia „păgână” devenise un subiect la fel de important ca și cea creștină. Schițele pe Gossart le execută aici după statui antice - „Spinario”, „Torsul Belvedere” - vor fi un izvor permanent al creației sale de mai târziu. Evoluția artei lui Gossart n-a fost de fel liniară. Artistul nu renunță la tradițiile picturii neerlandeze în urma călătoriei în Italia. Continuă să navigheze, până la sfârșitul carierei, în
Reprezentanți ai manierismului by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5745_a_7070]
-
când tot ce-i trebuie țăranului se introduce din străinătate, fie chiar de o calitate proastă, dar ieftenă, el nu-și ia osteneala de-a mai semăna in și cânepă, de-a le supune variilor operațiuni ale topirii, melițării, curățitului, torsului, adecă a întrebuința zile de muncă pentru a produce o substanță textilă care-i vine mult mai ieftenă din străinătate. El nu mai simte necesitatea aceasta. Dar el pierde acele zile fără nici un folos? Le pierde în adevăr, dar nici un
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
vadă decât... De la messer Sandro di Mari-ano, zis și Botticelli, Leonardo da Vinci învățase să-și stimuleze imaginația prin petele fortuite lăsate pe-un zid de un buret îmbibat de vopsea. Puteai vedea-n ele peisaje și bătălii, și galbene torsuri umane răsucite-n poziții ciudate, dar mai cu seamă te vedeai în ele pe tine însuți, căci ognipintore depinge se... Tehnica arborelui a lui Koch și cea a figurii umane a lui Machower încheiaseră avalanșa grafico-lingvistică la care o minte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
brațe un uriaș, cumva indecent, corn al abundenței. Un țăran cu fustanelă lustruia cu mâneca fierul plugului și-i tot spunea ceva, mânios, muierii de lângă el, care, cu furca-n brâu, își tot muta de colo-colo coșul cu lână de tors. Urma Comerțul, ce închipuise o corabie de scânduri mergând pe valuri de satin albastru, după care venea carul Belelor Arte, pe care un pictor de șevalet își desena modelul, o muză în rochie cu mii de încrețituri ce întindea o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
așezase pe peretele opus colțului în care marea fiară se strânsese la loc, încordată și cu toracele ridicat, cât o mare portocală neagră, ucigătoare. Sângele de pe căngi se spăla acum în șuvoaie de venin țâșnite din chelicere. Un fel de tors, un fel de murmur surd ieșea din ghemotocul de căngi îmblănite. Fluturele doar tremura ușor din tot corpul și din nervurile aripilor, iar arcușorul trompei, spiralat ca un arc fin de ceas, se-ntindea și se strângea la loc între
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
păstrarea și conservarea produselor alimentare, prelucrarea lânii, a cânepei, a inului, a firelor de mătase, confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte, a covoarelor, a țoalelor, a macaturilor, a plapumelor, a pernelor, a ștergarelor, a fețelor de masă, a cearșafurilor, a sacilor etc. Torsul, depănatul și țesutul sunt ocupații preponderent feminine, dar și băieții sau, uneori, bărbații le acordau sprijinul. În responsabiltatea femeii intră și confecționarea unor obiecte etnografice de folosință uzuală. Femeia are, după cum se vede, o mulțime de responsabilități de natură vitală
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
fi dat peste un obiect de țesut sau peste un fus - forme ce se aflau la o depărtare infinită de pietrele formate întâmplător în fărâmarea lor, care nu căpătaseră forme datorită unui scop anume, dat de dificultățile urzelii sau de torsul lânii, dar care se aflau în număr mare și fără putință de tăgadă pe acel dâmb de pământ. Și privirea se ascuți, deveni și mai sensibilă la forma imprevizibilă, efemeră - la gămălia unui ac de bronz -, care îți sărea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de lentă, că nu se poate numi lichid. Nimic altceva decât curgere. Curgere fără devenire, cel mai de jos strat, imediat deasupra conștienței. Recele absolut, desăvârșit, așa că nu poate simți răceala. Trup de apă întinsă, căzând, fiecare kilometru un centimetru. Tors lung cât lumea. Înghețat peste tot, de la un capăt la altul. Meandre uriașe, coturi ce se arcuiesc ere la rând, întârzieri în S-uri leneșe, întorc cursul apei pentru a încetini cât mai mult cu putință căderea aceasta lungă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să-și pună mintea cu el? Dacă nu cumva tocmai asta urmărea în avântul lui masochist... Drept pentru care, i-au făcut pe plac, măturând pe jos cu el, sărmanul maestru. După o lună s-a întors în redacție cu torsul în vestă de ghips și cu bandaj peste frunte, ca un adevărat erou, maestre, să ne trăiești. Să vezi și să nu crezi, parcă tot nu l-au bușit îndeajuns, după cum îi dă mâna să le plângă de milă. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
un obsedat al trasului de fiare, desigur, cu ceafă de taur, umeri ca niște platoșe, brațe de sugrumător cu bicepși cât căpățâna de varză. Rafael îl știa din vedere, îl mai văzuse prin zonă în tricouri d-astea mulate pe tors și fără mâneci, legănându-și superbul hoit de poster publicitar pentru aparate de făcut mușchi și pentru suplimente nutritive, dar parcă ar fi dat să-l deconspire uitătura melancolică, pierdută, care te făcea să te gândești la vreo neputință ascunsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pământul. Un amestec urlător de țărână, grinzi metalice, pietre și foc, urcă într-un gheizer uriaș către cer. În fracțiunea de secundă înainte ca lumea să dispară din fața ochilor săi, Marius mai are timp să vadă o bucată dintr-un tors uman cum zboară prin aer. O lovitură violentă, apoi întunericul se năpustește asupra lui înconjurându-l ca o plapumă groasă și grea. Când deschide ochii se află întins în singurul pat dintr-o încăpere necunoscută, pătrată, cu pereți orbitori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rezulta nici o Înflorire a senzațiilor, nici o ușurare sau asta se Întâmpla prea rar. Apoi, Într-o zi, la trei luni după ce dispărusem, semnalele care veneau prin cordonul ombilical al mamei mele s-au oprit. Tessie stătea Întinsă În pat atunci când torsul sau furnicătura din buricul ei a Încetat. S-a ridicat În capul oaselor. Și-a dus o mână la abdomen. N-o mai simt! a strigat Tessie. ― Ce? ― Cordonul e rupt! A tăiat cineva cordonul! Milton a Încercat s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
că în urma ei rămâne o trenă de lumină... Ar fi vrut să fugă după ea să-i sărute mâna... dar, picioarele ca de plumb îl țintuiau locului. O adrmira din tot sufletul... Pentru o clipă, bătrânul Iorgu se trezi din torsul caierului de amintiri frumoase, dar, numai pentru o clipă... pentru că alunecă în altele... Te-așteaptă un om... ...Era iama... într-o seară de februarie... Cheia se răsuci în ușă și în prag, apăru Vasilica încărcată cu pachete în brațe. ”- Ce
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]