4,316 matches
-
cunoscut, unul pe nume Giannetto, care cerșește de obicei la Santa Maria Novella, În timp ce Încerca să vândă În piața de pe Lungarno câteva recipiente din sticlă care au fost recunoscute ca provenind din prăvălia meșterului Teofilo. Acum e la Stinche, la tortură. Se declară nevinovat, dar nu va dura prea mult. Cum vezi, greșești când Îi bănuiești pe cei din Como. Dante Își imagină fața răvășită a lui Giannetto, În mâinile soldaților. Milogul acela nu avea nimic de a face cu crima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi acela firul Ariadnei pe care Îl căutase zadarnic? În momentul acela, văzu totul În mod limpede: pentagonul, Venus, cunoștințele sale despre stele. Trebuia să se Întoarcă imediat la tavernă și să pună să fie arestat vinovatul, să fie supus torturii ca să mărturisească totul. El era, trebuia să fie el. Se răsuci ca să strige ordinul către gărzi, dar mai apoi se abținu, aplecându-se la loc Îndărătul adăpostului izbit de pietrele care se succedau fără răgaz. Ceva, În sinea lui, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
totul. El era, trebuia să fie el. Se răsuci ca să strige ordinul către gărzi, dar mai apoi se abținu, aplecându-se la loc Îndărătul adăpostului izbit de pietrele care se succedau fără răgaz. Ceva, În sinea lui, Îl oprea. Folosirea torturii drept principală procedură pentru obținerea adevărului Îi repugnase dintotdeauna. Nu ar fi recurs niciodată la așa ceva față de un membru al celui de Al Treilea Cer. Însă nu din caritate creștină. Cel ce comisese acele crime Își abjurase propria natură, Întrebuințându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
nimic. Totuși, privirea bărbatului sugera că ar fi știut să reziste și la durerea cea mai intensă. Poate, cu excepția unui singur lucru, Își zise el fixând-o pe Antilia, care continua să Își invoce zeii În spatele iubitului ei. Își Închipui tortura acelui trup sfâșiat de fiarele călăului. Însă nici el nu ar fi putut suporta așa ceva. Alungă acel gând cu furie, În timp ce curiozitatea Îl biruia din nou. Voia să câștige timp. Arătă din nou spre foi. — Cum ai ajuns În posesia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mă luaseră prizonier. Va fi oare tot posesorul de calviție sau altcineva, superiorul lui, bossul, stăpânul? Cum se va desfășura dialogul? Și unde? Chiar așa, unde? Aici? În altă parte, la alt etaj, Într-un birou, Într-o cameră de tortură? Sigur, exageram, șarjam - nu suntem În Evul Mediu, ce naiba! Butuc, ghilotină, autodafé - să fim sobri, un glonte bine țintit În frunte, cavalerește, rezolvă problema simplu și eficient, faptul că se Întâmplă În dormitor, la toaletă sau pe coridor nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
13 octombrie 1307, teribila operațiune care se soldează cu uciderea sau punerea sub acuzația de erezie a mii de membri ai Ordinului Templului. Li se confiscă averile și, timp de șapte ani, cunosc rigorile cercetării inchiziționale și meșteșugul cumplit al torturii dus la perfecțiune de călugării dominicani Încă din urmă cu un secol, când Îl exersaseră pe pielea catarilor. Nimeni nu rezistă la aceste chinuri bestiale. Mărturisesc tot ce li se cere, mai ales că, În schimbul recunoașterii vinovăției, li se promite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
După cum te cunosc, nu. Zece minute mai târziu, Mecanicul intra în camionul cu remorcă ce-i servea drept cartier general și unde frații Mendoza - Julio și César -, dezertori din armata argentiniană și scăpați de o justiție care-i căuta pentru tortură, sechestru și asasinat, dormeau fără griji. Gata cu leneveala! spuse. Începe dansul. — Bine, dar totul e pregătit de acum două zile... - protestă fratele cel mare. — Pentru mine, nu - mormăi armeanul. Pentru mine „niciodată nu este totul pregătit“, pentru că știu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
său corespundea cu ora nouă a ceasului, adică exact la vest, ceea ce însemna că toată dimineața fusese nevoit să meargă spre est, ceea ce însemna că soarele îl bătuse drept în față ore întregi. Ca și cum asta n-ar fi fost o tortură suficientă, razele soarelui se reflectau în milioane de fire de nisip, transformând peisajul pe unde trebuia să înainteze într-un soi de oglindă gigantică, ceea ce făcu ca pielea sa rozalie să se ardă foarte repede, iar ochii săi albaștri, în ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de la sfârșit în care ea se aruncă în groapa de gunoi era genială. — Nu știu. Cred că să-l vadă pe Cavaradossi torturat pe scenă cu șobolani vii li s-a părut cam exagerat. De obicei nu arată partea cu tortura, nu? Nu, cred că doar îi auzi țipetele. —Vezi? Nici eu nu am crezut în șobolani. Nu, erau prea drăguți, l-am contrazis. Am simțit simpatie pentru ei până la sfârșit. Puteai să vezi că nu-l mușcă de boașe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pula sculată îndreptându-se spre ea. Au schimbat două vorbe și au plecat râzând, la braț. Pula lui Bogdan era cât strada. Am căzut pe jos și, într-un acces de nebunie, m-am repezit la imensa mea cameră de tortură, între care, printre alte numeroase instrumente de cazne, aveam și uriașa spânzurătoare. În timp ce mai mult mă rostogoleam spre ea, nefiind în stare să mai merg, cu bale la gură și ochi de nebun, m-am gândit la Sultana și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
foarte bine puse la punct. Haidamaci, care să bată până ce scoteau untul din tine, se găseau din belșug. Știa că, acolo, Boris al său nu putea face mare lucru, interlopii locali erau prea puternici. Nimeni nu putea rezista la nesfârșit torturii, până la urmă ar fi semnat orice îi cereau, inclusiv un testament, numai să-l lase în pace. După aceea, cadavrul i-ar fi fost descoperit plutind în apele Nevei, ori nu l-ar mai fi găsit deloc pentru că mafioții ruși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mercenari, unele se vor supune unui cod de bună conduită care impune respectarea legilor războiului, altele vor adera la convențiile de la Geneva. însă majoritatea lor, urmând exemplul guvernelor pe care le vor servi, nu vor mai respecta nici o regulă: practicarea torturii în Irak și tratamentul aplicat deținuților de la Guantanamo sunt semne ce prevestesc această evoluție. Mânia laicilor Apoi se va manifesta tot mai vehement mânia popoarelor împotriva Ordinii economice și, mai întâi, la adresa Statelor Unite, care se vor afla în fruntea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
eu funcția pe care o îndeplinesc în guvern, aceasta de ministru de interne, dacă mi s-ar fi întâmplat așa ceva, Presupun că nu, dar în lumea asta totul e posibil, îmi imaginez că cei mai buni specialiști ai noștri în tortură fac și gestul de a-și săruta fiii când ajung acasă, și unii, poate, ajung chiar să plângă când văd un film, Ministrul de interne nu e o excepție, sunt un sentimental, Mă bucur s-o aflu. Prim-ministrul răsfoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mașinuțe făcute din roți care nu gândesc și din arcuri care nu simt, lipsite de un spirit care le-ar permite să-și imagineze că cinci nesemnificative secunde scandate, prima, a doua, a treia, a patra, a cincea, fuseseră o tortură chinuitoare pentru una dintre părți și un calm de sublimă bucurie pentru cealaltă. Prim-ministrul își șterse cu mâneca pijamalei în dungi fruntea care i se făcuse lac de sudoare, apoi, alegându-și cu grijă cuvintele, spuse, Într-adevăr, chestiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pot să cred că am auzit ce ați spus și nu cred că vreau să aud, Da, domnule prim-ministru. Din nou tăcere, de data asta mult mai scurtă, doar trei secunde, în timpul cărora se simți că bucuria sublimă și tortura chinuitoare își schimbaseră locurile. Un alt telefon sună în dormitor. Soția răspunse, întrebă cine vorbea, apoi îi șopti încetișor soțului, acoperind receptorul telefonului, E cel de interne. Prim-ministrul făcu semn să aștepte, apoi dădu ordine ministrului apărării, Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și înlocuite cu altele care, imediat, aveau să sufere o soartă identică, cu fraze nesusținute de cele precedente și care nu cadrau cu ceea ce venea în continuare, câtă cerneală consumată, câtă hârtie sfâșiată, asta este ceea ce se numește chinurile facerii, tortura creației, e bine să se afle o dată pentru totdeauna. În a patra zi, cerul, obosit de așteptare, văzând că acolo jos lucrurile nu se hotărau, nici laie, nici bălaie, hotărî să se lumineze de ziuă acoperit de o manta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de o chestiune prea intimă pentru a fi trâmbițată în fața unor necunoscuți, scuzați-mă, departe de mine ideea de a vă răni în sensibilitatea dumneavoastră. Bărbatul se uită la comisar ca și cum ar fi implorat ajutor, cel puțin să-i înlocuiască tortura cleștelui cu pedeapsa turnichetului. Comisarul îi făcu pe voie, folosi garoul, În scrisoarea dumneavoastră v-ați referit la un grup de șapte persoane, Da, domnule comisar, Cine erau, În afară de femeie și de soțul ei, Care femeie, Aceea care n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mai mic semn că l-ar fi văzut. Nu și-a schimbat vreodată ora ieșirii la cumpărături și nici n-a căutat vreun alt drum. Am impresia că era o oarecare cruzime în nepăsarea ei. Poate chiar se bucura de tortura pe care i-o aplica. Mă întrebam de ce îl urăște atât de mult? L-am rugat pe Stroeve să se poarte mai înțelept. Slăbiciunea caracterului său te exaspera pur și simplu. Nu câștigi nimic comportându-te mereu astfel. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
timp, se blestema pentru cât fusese de neprevăzător. Mișcat de ceea ce văzuse la Stinche, ordonase ca omul să plece liber. Fusese o decizie luată nu cu rațiunea, ci dictată doar de simțământul vinovăției de a fi fost cauza indirectă a torturii. Eliberându-l, se supusese dorinței de a-și alinga din amintire chipul Însângerat, articulațiile dislocate. Dar poate că mai avea totuși vreme să-l oprească. Probabil că matematicianul Încă aștepta să-și recapete un minimum de puteri Înainte să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
iarna, un chip de moartă pe dinăuntru, ca și cum nimic nu ar mai fi trăit, nu ar mai fi mișcat în ea, ca și cum sângele i-ar fi părăsit de tot trupul. Asta a durat îndeajuns încât să mi se pară o tortură. Apoi ochii ei au trecut de la chip la mâna mea stângă în care se bălăngănea carabina lui Gachentard. Am văzut la ce se uita. M-am făcut roșu ca racul. Am bolborosit câteva cuvinte, regretându-le chiar atunci: Nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
oricui. Pe Hans îl doare ce‑i face ea și fața i se schimonosește de chin, moment în care‑și aduce aminte că și fața lui Gary Cooper se strâmbă adesea în scenele de amor, de parcă ar fi supusă unei torturi interioare. Trebuie să arăți ca și cum ceea ce ți se întâmplă ar fi împotriva voinței tale, dar până la urmă tot o pui la pământ pe femeiușcă, fiindcă te copleșește sentimentul. Trebuie să te înghită cu totul și chiar te acoperă cât ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
În viața reală nu am fost prins până acum. Și când zic că aș putea fi prins, nu mă refer la droguri, ci la un motiv mai abstract, pentru o crimă ideologică. Dac-aș fi prins, m-ar aștepta Închisoarea, tortura, În orice caz, nu m-ar aștepta nimic bun. Probabil că asta este imaginea despre moarte, așa cum mi-am reprezentat-o eu mereu. Niciodată nu mi-am imaginat că o să-mi scadă din ce În ce puterile și o să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
culoarea grâului copt, atât de Întunecate. Unghiile ovale păreau tari ca sticla, dar totodată păreau fragile, gata să se rupă la prima atingere. Erau niște unghii cu striațiile foarte neregulate, dar care Îți dădeau impresia că pot rezista la orice tortură. În mintea mea se suprapuneau două imagini contradictorii: unghiile acelea smulse prin tortură și aceleași unghii atingându-mi ușor pielea. Aveam impresia că semiluna albă formată la marginea dintre unghii și piele respira adânc umflându-se, ca mai apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
totodată păreau fragile, gata să se rupă la prima atingere. Erau niște unghii cu striațiile foarte neregulate, dar care Îți dădeau impresia că pot rezista la orice tortură. În mintea mea se suprapuneau două imagini contradictorii: unghiile acelea smulse prin tortură și aceleași unghii atingându-mi ușor pielea. Aveam impresia că semiluna albă formată la marginea dintre unghii și piele respira adânc umflându-se, ca mai apoi să dispară Într-o clipă. Până și cutele de pe degete păreau să se opună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și îi scurg de sânge. Sunt acuzați că amestecă acest sânge în liturghiile lor (pâine nedospită), și că îl folosesc pentru a practica magie superstițioasă. Ei sunt acuzați că își torturează victimele, mai ales pe copii, și că în timpul acestei torturi urlă amenințări, blesteme și aruncă vrăji împotriva arienilor. Această crimă sistematică are un nume special. Se numește «crimă ritual㻓. Sugerezi că Streicher s-ar putea să aibă vreo legătură cu aceste omoruri? Nu știu dacă sugerez ceva, Bernie. Eu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]