1,417 matches
-
-și răstoarne monarhul, povestindu-și propriile suferințe, strigând și gesticulând. Nu Încetează să repete că seyyed Djamaledin este Imamul Timpului, cu toate că persoana vizată i-a interzis să mai profereze fraze atât de nesăbuite. Nu țin deloc să fiu văzut În tovărășia lui. — Este singura persoană care Îmi poate da informații despre Manuscris. Știu asta, vă voi conduce până la el, dar nu voi rămâne nici o clipă cu dumneavoastră. În seara aceea, tatăl lui Fazel, unul dintre cei mai bogați oameni din Teheran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Pustiu. Șirin nu șovăi să Înfrunte relele prevestiri, iar reședința ei deveni, de atunci, inima orașului. Conducătorilor Rezistenței le plăcea să se adune În vastele ei grădini, o insuliță de răcoare În acele seri de vară. Mă aflam adesea În tovărășia lor. Prințesa părea, de fiecare dată, fericită să mă vadă, corespondența țesuse Între noi o complicitate În care n-ar fi putut să se insinueze nimeni. Bineînțeles, nu eram niciodată singuri, existau, la fiecare reuniune sau la fiecare masă, zeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În vârstă de numai doisprezece ani; după spusele lui Șirin, care-l cunoscuse din leagăn, era un adolescent blând și sensibil, lipsit de cruzime sau de perversitate. Atunci când străbătu capitala, a două zi după lupte, ca să meargă la palat În tovărășia tutorelui său, dl Smirnoff, fu Întâmpinat cu strigăte de „Trăiască șahul!”. Ieșeau din aceleași piepturi care, În ajun, urlaseră „Moarte șahului!” XLII Tânărul șah făcea, În public, o figură bună și maiestoasă, zâmbind fără să exagereze, fluturându-și mâna albă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un cazac luă de jos o piatră și făcu gestul de-a o arunca În direcția americanului; nici măcar nu cred că-și va fi dus acțiunea la bun sfârșit. Când automobilul dispăru dincolo de Poarta Kazvin, am făcut câțiva pași În tovărășia lui Charles Russel. Apoi mi-am continuat drumul singur, pe jos, până la palatul lui Șirin. — Pari cu totul tulburat, Îmi spuse ea, ieșindu-mi În Întâmpinare. — Tocmai mi-am luat rămas-bun de la Shuster. — A! În sfârșit a plecat! Nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o distrez, am călăuzit-o Întru descoperirea minunățiilor pachebotului, am Încălecat chiar și pe nesigura cămilă electrică, cu riscul de a Îndura hohotele de râs ale lui Henry Sleeper Harper, editorul hebdomadarului cu același nume, care rămase o clipă În tovărășia noastră, ne oferi ceai și ne povesti călătoriile sale În Orient, Înainte de-a ne prezenta, foarte ceremonios, câinele său pechinez pe care considerase potrivit să-l numească Sun Yat Sen, Într-un omagiu ambiguu față de izbăvitorul Chinei. Dar nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
hârtie rămâneau pete verzui de muștar și sticle maronii de bere. Se defila de-a lungul axei principale, prin fața tribunei de piatră albă, vizavi de Parcul Central. Noi ne adunam totdeauna în dreapta ei și treceam către stânga. La tribună stăteau tovarășii importanți, deasupra lor steagurile fluturau cu putere, se striga „Ura!” și „Trăiască partidul!” Apoi coloana se risipea. De fiecare dată, eu o zbugheam cât puteam de repede spre casă, abia așteptam să văd la televizor avioanele de vânătoare. Fiindcă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lui ar fi zăcut la voi în sufragerie.” „Bunico, ai fi crezut că vom mai ieși vreodată din țară?” „Bineînțeles. Și faptul că se întâmplă chiar mâine mă întristează. Pentru mine sunt tristă, fiindcă un om bătrân are nevoie de tovărășia altora, ca să nu moară. Singur și fără vreun rost, așa îți piere cheful de viață, iar moartea bagă de seamă.” „Dar îi ai pe elevii tăi și pe vecini.” „Nu sunt din carnea și din sângele meu, dragule, nu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
nu te deranjăm. — Deloc, i-am spus. Mai Încolo poate o să vreau să mă-ntind, da’ pîn-atunci mai durează. Putem să mutăm petrecerea la mine-n cameră, spuse Manolita. Nu ești supărat, nu-i așa, Henry? — Eu? Niciodată. Cine-s tovarășii care joacă barbut? Nu-i știu. Au venit ca să se spele și pe urmă au rămas aici să joace barbut. Dar toată lumea s-a purtat foarte frumos. Ai auzit de vestea proastă pe care am primit-o? — Nu. — E de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la descris scene. Acum se așezase pe pat cu un pahar mare plin de șampanie-n mînĂ, și chelia și fața rozalie Îi luceau de la transpirație. — De ce nu bea nimeni În cinstea mea? Întrebă Cheliuță. Mi-ar plăcea ca toți tovarășii de față să bea În cinstea mea și după aceea să vă descriu scena În toată grozăvia și splendoarea ei. BĂurăm cu toții. — Unde rămĂsesem? Întrebă Cheliuță. — Tocmai ieșeai din hotelul McAlester, Îi răspunse un pilot. În toată grozăvia și splendoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Îl conving și pe Diotallevi să treacă pe la Pilade - el de obicei se culcă devreme și e abstinent. Te găsesc acolo, da?” „Păi, unde să mă găsiți? Fac parte dintr-o generație pierdută și mă regăsesc numai când asist, În tovărășia altora, la singurătatea semenilor mei.” 13 Li frere, li mestre du Temple Qu’estoient rempli et ample D’or et d’argent et de richesse Et qui menoient tel noblesse, Où sont il? que sont devenu? (Chronique à la suite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
asupra căruia se insistă În mod deosebit, pentru că ăia erau oameni care nu stăteau În mânăstire, ci se războiau, trăiau În mijlocul lumii, dacă putem numi lume furnicarul care era pe timpurile acelea Pământul Sfânt. În fine, regula mai spune că tovărășia unei femei e din cale-afară de periculoasă și că nu pot fi sărutate decât mama, sora și mătușa.” Belbo cârni: „Eee, ia uite, mătușa, eu aș fi fost mai atent... Dar din câte mi-aduc eu aminte, templierii n-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
În ulei, ca să se poată prăji mai bine după aceea.” „Ca niște copii”, Încheie Diotallevi. Am fost Întrerupți de o fată, cu o aluniță cât căpșuna pe nas, care ținea niște foi În mână. Ne Întrebă dacă am semnat pentru tovarășii argentinieni arestați. Belbo semnă imediat, fără să se uite pe foaie. „În orice caz, o duc mai rău ca mine”, zise către Diotallevi, care-l privea cu o mină aiurită. Apoi se adresă fetei: „El nu poate semna, aparține unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu se potrivea, câtuși de puțin, nici cu aspectul jalnic, prost întreținut și zmângălit în fel și chip, pe ziduri și chiar și pe geamurile în care se etalau lumânări de stearină, flori imortele și coroane funerare simple; nici cu tovărășia restului caselor, la fel sau poate chiar și mai puchinite, și mai răpănoase; și nici cu vecinătatea adormită, dar apăsătoare, a marilor porți de fier ale arhaicului Cimitir "Eternitatea", neliniștitoare și înnegurate, precum aripile nălucitoare menite să-i petreacă pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fire i se încurcaseră, supărîndu-l, în colțurile gurii. Era arendașul moșiei Olena-Dolj. Slăninos și burtos, cu gât de taur și capul rotund, avea niște ochi căprui săltăreți și o figură jovială, parcă pornită mereu numai spre bucurii. Se uită la tovarășii de compartiment, văzu că nu i-a convins și continuă să gâfâie mai tare. Atunci Simion Modreanu, director în Ministerul de Interne, îmbrăcat cu multă cochetărie, tuși ușor, să-și dreagă glasul, și rosti sentențios: ― Domnul meu... domnule Rogojinaru, un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Capitolul III FLĂMÎNZII 1 Peste câteva zile primarul Pravilă căută într-ascuns pe Grigore Iuga și-i mărturisi că nu se pot găsi hoții, pentru că nici n-a fost furt. A mai cercetat cu de-amănuntul hambarul cu pricina în tovărășia plutonierului, au mai muștruluit pe câțiva oameni care li s-au părut mai deocheați, dar degeaba. În sfârșit, s-a dus la Cosma Buruiană și dânsul i-a spus că într-adevăr s-a pripit cu jalba, căci și lui
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care a ajuns să-și vopsească și părul ca să pară mai berbant. În realitate, Eugenia, deși își însușise felul de a fi și obiceiurile lumii în care trăia, rămăsese sufletește fata preotului Pintea de la Lechința. De aceea se simți în tovărășia tânărului Herdelea parcă s-ar fi întors câteva clipe acasă. Vorbiră despre Laura, sora lui, și despre George, fratele ei, își aduseră aminte de Sîngeorz și numai de oameni și lucruri din Ardeal. Pe urmă își luă seama, zâmbi melancolic
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ceva când a făcut atâta drum și cheltuială. Barem la Teatrul Național, după ce-a fost de două ori cu Titu, se ducea mai în fiecare seară, atât de drag îi era. Peste vreo săptămână nu mai avu nevoie de tovărășia tânărului Herdelea și nici nu voia să-i răpească tot timpul. Și-a descoperit câteva cunoștințe vechi, între care un funcționar de la poștă și un farmacist, foști colegi de școală de la Amaradia. Firește, a cunoscut și pe soții Gavrilaș și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Modreanu cunoștea, firește, pe Baloleanu și socotea că ar fi un prefect eminent, tocmai pentru vremurile acestea tragice... Pe drum Grigore comunică lui Titu că, dacă într-adevăr va fi numit Baloleanu, va pleca și el neapărat spre Amara în tovărășia noului prefect. Mărturisi că e foarte îngrijorat de soarta bătrânului. Oprindu-se în fața Teatrului Național, pe trotuar, Grigore Iuga își consultă ceasornicul și șopti cu o tristețe amară în glas: ― Douăsprezece și jumătate... Doamne, Doamne, ce-o fi acuma la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a-i spune ce se vorbea prin oraș despre Miron Iuga și Nadina. Ieșiră din gară și o luară pe jos pe bulevard, spre oraș. Din urmă îi ajunse grăbit colonelul Ștefănescu, care căuta pe Grigore, fiindcă-l văzuse în tovărășia noului prefect. Îl și rugă îndată să-i mijlocească o întrevedere cu prefectul, căruia voia să-i ceară un detașament de soldați, dacă se poate și tunuri, ca să-și recucerească averea și să pedepsească pe bandiții care I-au izgonit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
brun nemaiîntîlnit până atunci, s-ar fi spus de lut și de ceară. Pe atunci locuiam încă în Wellesle'y Street, la Ripon Mansion, și vecinul meu de cameră era Harold Carr, impiegat la "Army and Navy Stores", a cărui tovărășie o cultivam, pentru că avea o sumă de familii prietene în Calcutta, unde îmi petreceam și eu serile și cu ale căror fete ieșeam săptămânal la dancinguri. Acestui Harold încercai să-i descriu ― mai mult pentru lămurirea mea decât a lui
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
deschisei jurnalul ca să adaog ceva. Așteptai câteva secunde cu stiloul în aer, apoi închisei caietul, spunîndu-mi: "Prostii...". V Aș vrea să mărturisec de la început și răspicat că niciodată nu m-am gândit la dragoste în cele dintâi luni petrecute în tovărășia Maitreyiei. Mă ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat și fascinant în viața ei. Dacă mă gândeam adesea la Maitreyi, dacă în jurnalul meu din acei timp se găsesc notate o seamă din cuvintele și întîmplările ei, dacă, mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fiecare ceas. Simțise și ea, în cele din urmă, că mă cam plictisește puțin, dar era atât de singură și atât de nenorocită, încît își călca peste orgoliul și trimitea mereu să mă cheme, născocind pretexte. În acele ceasuri de tovărășie își continua confesiunile, ca și cum i-ar fi fost peste putință să comunice sufletește cu mine înainte de a-mi spune întreaga ei viață și a-mi lumina toate ascunzișurile sufletului ei, pe care îl voia divers de al celorlalți moderni, când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu doi copii frumoși lângă ea, explicîndu-le un afiș turistic. Arată vârsta ei, poate chiar ceva mai tânără. Important e un singur lucru: că e fericită." La 8 ianuarie 1968 își sărbătorise centenarul într-un restaurant somptuos din Nisa, în tovărășia unei tinere suedeze, Selma Eklund, pe care o admira pentru inteligența și originala interpretare a dramei medievale. În aceeași lună, Selma împlinea 28 de ani; el îi mărturisise, pe jumătate în glumă, că se apropia de 40. Dar seara a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
asigurarea aceluiași tip de muncă și garantarea veniturilor materiale. ► Ambianță de lucru ocupații caracterizate prin condiții bune de muncă, căldură, curățenie, lip-să de zgomot. ► Relații cu superiorii alegerea locului de muncă în funcție de cadrele de conducere din domeniul respectiv. ► Relații cu tovarășii de muncă alegerea locului de muncă pe criteriul unor relații bune în colectivul de muncă. De importanță majoră în ocupațiile semnificative și la funcționarii administrativi. Stilul de viață pe care îl implică profesia va-loare asociată la tipul de muncă ce
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
că erau aprehensiuni nedrepte. Iată unde au fost aduși oamenii : să nu mai aibă încredere nici în propria lor familie... — Este anormal ca un om de condiție să umble cu limba scoasă după toți nespălații... Nu numai să le accepte tovărășia, ci chiar să le-o caute... Iartă-mă, Yvonne... Ce nedreaptă a fost Muti atunci când a spus toate astea ! Dacă nu ne acordăm credit unii altora, cum să mai trăim ? Cea mai machiavelică născocire a comuniștilor a fost să facă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]