872 matches
-
eleganți, cu fracuri și smocking-uri, cu rochii lungi și sandale ce se petrec peste piciorușe goale și nezgribulite, grăbite spre cafeneaua de peste drum de casa de bilete. Zboară dopuri de sticle de șampanie, rochiile își întrepătrund faldurile, fumul gros de trabuc se strecoară spre nările noastre. Aici, lumile se despart. Nu se aude nimic din vuietul deloc departe, din fața intrării principale în teatru. Misterul eleganței, al tradiției și al mondenității rămîne dincoace de garduri, de vremuri, de frig și de ninsoare
Parfum de femeie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3987_a_5312]
-
se indică faptul că numele străine au fost atribuite spontan, poate prin acțiunea unor stereotipuri sau din nevoia de a separa lumea internațională a jucăriilor de cea contingentă: „mai am un maimuțoi care e îmbrăcat ca un gangster și fumează trabuc (...) și pe care într-o criză de inspirație l-am botezat Jim!”; „un urs bej pe care l-am botezat Giovanni”; „ursulețul bej... pe care îl cheamă Giovanni Ursu’”. Ultimele citate permit să se observe diferența, dar și trecerile dintre
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
îl înțelegi pe Malraux de ce s-a oprit la Paris în fața unei "Grădini suspendate" întrebând: a cui e?... Cui i-a lăsat Moștenire Catargi penelul?... Lui Ion Gheorghiu. Ca un sceptru de salahor... Penelul, cuțitul de șevalet, o mumie de trabuc și luleaua arsă purtând mușcătura maestrului. Și un pix și o gumă și un creion. Ce lasă printre altele un faraon într-o piramidă; sau Catargi însuși, în memoria celui mai iubit discipol al său... Un bărbat sec, slab, înalt
Gheorghiu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11907_a_13232]
-
stînga pe gresia lunecoasă pînă ajunse la un zid străpuns de arcadele obișnuite. Urcă două-trei trepte și ajunse într-o cameră învăluită într-o lumină blîndă, cu fotolii din piele și covoare groase. Noakes stătea lîngă trepte și fuma un trabuc subțire, privind pe furiș trupurile bronzate refractate de apa albastrui-verzuie. Sînt doctorul Lanark, spuse el așezîndu-se în fața lui. — A, da. — O pacientă de-a mea are nevoie de material de citit și strîng cărți. Profesorul Ozenfant mi-a sugerat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
are nevoie de material de citit și strîng cărți. Profesorul Ozenfant mi-a sugerat că mi-ați putea împrumuta una. Noakes nu dădu vreun semn că ar remarca prezența lui Lanark. își mută privirea de la cei care se scăldau la trabucul lui și vorbi domol și uniform. Profesorul Ozenfant e vestit pentru umorul lui. Știe că am doar un breviar. Dacă pacienta ta ar fi interesată de rugăciuni, ar fi fost pacienta mea. Credea că aveți o Biblie. — O altă glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Odin și Powys, fetele celălalte și cîțiva noi sosiți. îl primiră cu atîta căldură că nu-i veni greu să zîmbească din nou. — Ți-aș fi putut spune că e inutil să vorbești cu cretinul ăla, spuse Odin. Ia un trabuc. — Dar nu-i așa c-a fost palpitant? zise Libby. Toată lumea se aștepta să se întîmple ceva epocal. Nu știu ce anume. — Inaugurarea unui nou viaduct intercontinental, probabil, spuse Powys cu umor. Derularea peste ocean a unui covor prietenesc pe care rasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fereastră zări o reflecție întunecată a lui, centru de comandă al unui grup care stătea relaxat între etaje sub artificii și deasupra mulțimii. Dădu din cap la cei de jos și gîndi: „Mîine o să vă apăr pe toți“. își duse trabucul la buze, se răsuci și privi cu atenție galeria. Grupul lui încă era cel mai mare, deși Wilkins plecase și se amesteca printre ceilalți. Lanark îl văzu chiar oprindu-se și schimbînd două vorbe cu Multan. Apoi își zise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
teamă de mine - e de înțeles. La naiba cu luările de poziție, treapta de sus o apuci! Toate pariurile sînt aranjate, previziunile anulate, oricine are mingea! Totu-i aranjat, se merge ca pe gheață... ce se întîmplă cu vocabularul meu? Trabucul ăsta m-amețește. Bine c-am observat: la naiba, stinge-l, fii calm, bea-ți paharul... Știu de ce se numește curcubeu alb. E limpede ca apa, și pe limbă, totuși, simți toată culorile din paleta unui artist care desenează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
crudă a tinerei "vergine" de către "domnul cu dinți sclipitori", pe care totuși vergina avea să-l iubească Până-n mormântul de marmură rece, Până în sânul lui Dumnezeu. Amețite de șampanie, fetele lăcrămau și ele prin fumul verzui, tot mai des, al trabucurilor. Vasilica tocmai își ștergea cu dosul palmei lacrimile, când, cu gura căscată, observă că negrul de la tobe îi zâmbea și-i făcea cu ochiul. Se mai uită o dată. Negrul zâmbea tot mai larg, arătîndu-și dinții de cal între buzele parcă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
m-a primit cu ceremonie. -Vreau să deschid un cont, spusei arătând conținutul valizei. Bărbatul nu clipi, sună pe cineva la telefon apoi mă avertiză că un specialist avea să numere și să verifice banii. -E foarte normal, răspunsei acceptând trabucul pe care mi-l oferi. A venit un tip, a luat valiza și a ieșit. -Durează vreo jumătate de oră, mă anunță bancherul. Aceste treizeci de minute îi folosiră ca să discute cu mine, cu unicul scop de a cunoaște mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
sub o mină severă și imparțială, se ambala într-o litanie de vorbe - că „n-ar avea nevoie“ și că „o mai dovedise“ -, și, cu toate astea, își pierdea siguranța de sine cu fiecare pas. Holul era rece, mirosea ca trabucul tatălui său, și W. se opri o clipă pe preșul din fața ușii de la biroul fratelui său, se uită la resturile de zăpadă sticloasă și murdară care se topeau în fibrele de cocos și bătu. Tatăl lui ședea la masa destinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din toate încheieturile, să ocolească craterele dintr-o margine în alta a carosabilului. Parcă am fi în țara nimănui, zice, pe drumul ăsta n-a mai pus nimeni mîna de cînd a fost dat în folosință... — Rom Havana, Martini rosso, trabucuri cubaneze, pune-ți pofta-n cui, zice Monte Cristo, le-au scos și din shop-uri, nu mai găsești decît vodcă Baltic, și eventual ciocolată chinezească. — Brasero, Globo, adevărată, spune Sena plescăind cu limba în cerul gurii, ce diferență între
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
din ziarul Berliner Tageblatt, care se vedea că fusese citit și răscitit; o pereche de ochelari cu lentile combinate, fiecare tăiată În formă de semilună; un stilou; o scrumieră masivă din bronz, În care era capătul bine mestecat al unui trabuc, și lângă ea - cutia de Black Wisdom Havanas din care acesta fusese luat; un vraf de plicuri cu corespondență și câteva fotografii În rame de argint. M-am uitat la Schemm, pe care, chipurile, cititul din revistă Îl solicita mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ca un pat cu baldachin, poate, dar am cerut o cafea Mocca În schimb. — Tu, Fritz? Schemm se foi pe sofaua mare: — Doar un pahar cu apă, mulțumesc, zise el umil. Six trase de șnurul clopoțelului, iar apoi alese un trabuc gros, negru, din cutia de pe birou. Mă invită să iau loc și m-am afundat și eu În cealaltă canapea, față În față cu Schemm. Six luă un fitil și-l apropie de flacără, apoi Își aprinse trabucul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
alese un trabuc gros, negru, din cutia de pe birou. Mă invită să iau loc și m-am afundat și eu În cealaltă canapea, față În față cu Schemm. Six luă un fitil și-l apropie de flacără, apoi Își aprinse trabucul și se așeză lângă bărbatul În gri. Ușa bibliotecii se deschise În spatele lui și un tânăr de vreo treizeci și cinci de ani intră În cameră. O pereche de ochelari fără rame, purtați Într-o manieră studiată pe vârful unui nas lat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Înmormântării, mâine la prima oră. Vreau să te ocupi tu de asta cât sunt eu plecat. — Prea bine, Herr Six. Cu asta, ne ură noapte bună și plecă. Și acum, Herr Gunther, zise Six după ce se Închise ușa. Vorbea cu trabucul Black Wisdom Înfipt În colțul gurii, Încât semăna cu un crainic de bâlci, iar vocea lui suna ca a unui copil care are o bomboană În gură: — Trebuie să-mi cer scuze pentru că v-am adus aici la această oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din Grădina Goethe a hotelului. Mi-am Înăbușit un căscat. Nu era tocmai o fotografie bună și avusesem parte de suficiente nunți pentru o zi. I-am dat poza Înapoi. Un cuplu frumos, am remarcat, aprinzându-mi un alt Muratti. Trabucul negru al lui Six zăcea stins În scrumiera rotundă din bronz. — Grete a predat până În 1934, când și-a pierdut slujba, ca multe alte femei - victimă a discriminării generale a autorităților Împotriva femeilor care lucrează. Între timp, Paul a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
moment, mă perie el, mă duc de Îndată să văd dacă Herr Neumaier e liber. Dispăru În spatele unei draperii și când reveni am fost Însoțit până la un mic birou de la capătul coridorului. Peter Neumaier ședea la biroul său, fumând un trabuc care mai degrabă Își avea locul În trusa cu scule a unui instalator. Era un tip brunet, cu ochi albaștri, exact ca mult iubitul nostru Führer, și era stăpânit de un stomac care-i țâșnea În față precum sertarul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
diamante. — Păi, ați venit unde trebuie. Avem câteva coliere cu diamante pe care vi le pot arăta. — Clientul meu știe exact ce anume vrea, i-am spus. Trebuie să fie un colier cu diamante creat de Cartier. Neumaier Își lăsă trabucul În scumieră și suflă un amestec de fum, nervi și amuzament. — Ei, cu siguranță că acest fapt Îngustează aria posibilităților. — Așa e cu oamenii bogați, Herr Neumaier. Par să știe Întotdeuna exact ce vor, nu credeți? — O, da, asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și amuzament. — Ei, cu siguranță că acest fapt Îngustează aria posibilităților. — Așa e cu oamenii bogați, Herr Neumaier. Par să știe Întotdeuna exact ce vor, nu credeți? — O, da, asta cu siguranță, Herr Gunther. Se aplecă Înainte și, luându-și trabucul, zise: — Un colier cum ați descris dumneavoastră nu e genul de bijuterie cu care te Întâlnești În fiecare zi. Și, desigur, valoarea lui e considerabilă. Era momentul să-l zgândăr, să simtă urzici În pantaloni: — Bineînțeles, clientul meu e gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-o moartă, Neumaier, doar știm amândoi foarte bine că afacerile de care te ocupi dumneata sunt mai mult decât par a fi, nu constau doar În scenete Înduioșătoare care au loc la tejghea. Suflă fumul și se uită la capătul trabucului: — Insinuați cumva că aș cumpăra marfă furată, Herr Gunther? Căci dacă asta faceți... — Ciulește bine urechile, Neumaier, că n-am terminat Încă. Clientul meu dispune de o grămadă de parale. Bani gheață. Băgându-i sub nas fotografia cu colierul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
un jambon fiert și m-am Întrebat dacă asta era explicația care stătea În spatele poreclei lui. Gura lui Dieter Helfferich Roșcovanul era plasată Într-un unghi pe care ar fi trebuit să-l aibă dacă ar fi mestecat dintr-un trabuc mare. Când vorbea, glasul Îi semăna cu al unui urs de mărime medie, mormăind din interiorul unei peșteri puțin adânci, și Întotdeauna pe punctul de a izbucni de mânie. Când rânjea, gura era o Încrucișare Între stilul maiaș timpuriu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
listă acest lucru ca fiind o posibilitate de luat În calcul. Așa că m-am simțit cam jenat când, având astfel de gânduri În minte, m-am pomenit că dau tocmai peste milionar, care stătea sub un brad Înalt fumând un trabuc și fredonând Încetișor. — A, tu erai, zise el cât se poate de netulburat la vederea mea apărând din senin pe proprietatea sa, cu arma În mână. Credeam că e Îngrijitorul. Presupun că vrei niște bani. Pentru un scurt moment, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
-l Împușc În tot atâtea săptămâni. De când am Început să lucrez pentru dumneata, Herr Six, a devenit aproape un obicei pentru mine, știi. Stătea În fața mea nesigur și reținut, cu mâinile puse pe după gât. Își drese vocea și azvârli mucul trabucului În șemineul stins. Când, În cele din urmă, vorbi, păru jenat, ca și cum era pe cale să dea afară un vechi servitor credincios care fusese prins furând: — Știi, mă bucur că ai venit, Îmi spuse el. Chiar voiam să-i vorbesc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Dieter Roșcovanul sau de... — Ba cum să nu, Six. E un infractor, exact ca și tine. În timpul grevelor oțelarilor, el a fost gangsterul pe care l-ai plătit ca să-i intimideze pe muncitorii tăi. Six râse și Își aprinse un trabuc: — Un gangster. Haida-de, Herr Gunther, imaginația dumitale o ia razna, zău așa. Acum, dacă nu te superi, ai fost plătit foarte generos, așa că, te rog, dacă pleci Îți voi fi foarte recunoscător. Sunt un om foarte ocupat și am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]