704 matches
-
două fețe ne pun să împușcăm noi în noi înșine, pe moldovan în albanez, pe ardelean în dalmatin, pe frate în frate. ["ALBANEZII ȘI ROMÎNII"] 2263 Cumcă albanezii și românii sunt unul și acelaș popor, însă unii au pastrat limba tracă, iar cei din urmă și-au apropriat dialectul latin vulgar, nu mai e azi nici o îndoială. 90 {EminescuOpXV 91} ["ROMÎNII AU RĂSĂRIT... "] 2307 Românii au răsărit dintre slavi ca insula... din mare. Stratul primar fonologic " secundar bisericesc - o limbă mai
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
străin. Iar în apropierea cătunului există, da, să nu vă mire, o rezervație de cerbi. Se pot organiza acolo vânători în mlaștină, singurele evenimente care îi scoală de la mesele lor pe pescari”... Atunci ascultasem destul de absent. Dar acum aveam puțin trac. Se învălmășeau în mine, într-un amestec confuz, gânduri și stări contradictorii; curiozitate, „ce dracu de vânători mai sunt și astea? să vânezi cerbi în mlaștină?”, ambiție, „acum, dacă tot am plecat n-aș vrea să mă fac de râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din nou. Profesorul nu-l mai observă de data aceasta și deci nu-i făcu nici o observație. Începu să prezinte pe larg și pe Înțelesul copiilor inventarul acelui tumul. Descria o sabie cu două tăișuri și povestea apoi cum luptătorii traci care o purtaseră aveau obiceiul să o țină tot timpul drept În sus. Alături de veșmintele negre și de scuturile albe, strălucitoare, aceste săbii duseseră faima luptătorilor traci În toată lumea antică, de pe malurile nordice ale Pontului până În Palestina. Apoi un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acelui tumul. Descria o sabie cu două tăișuri și povestea apoi cum luptătorii traci care o purtaseră aveau obiceiul să o țină tot timpul drept În sus. Alături de veșmintele negre și de scuturile albe, strălucitoare, aceste săbii duseseră faima luptătorilor traci În toată lumea antică, de pe malurile nordice ale Pontului până În Palestina. Apoi un fel de topor de bronz, subțire și ornamentat, fibule (copiii nu știau la ce e bună o fibulă, dar desenul schițat pe tablă de Valedulcean Îi lămurea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
apropie de frontul dușman. Thraex (trac): forma substantivului se datorează asemănării dintre armamentul acestei categorii de gladiatori și cel al soldatului din falanga macedoneană, înarmat cu un scut mic, rotund și o lance. Macedonenii purtau adesea un coif militar numit „trac”, de unde vine și numele. Cu timpul, s-au format două tipuri de gladiatori traci: unul specializat în lupta cu mirmilonul și celălalt specializat în lupta cu hoplomachus-ul. Cele două categorii de gladiatori difereau printr-o serie de detalii ale armamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
categorii de gladiatori și cel al soldatului din falanga macedoneană, înarmat cu un scut mic, rotund și o lance. Macedonenii purtau adesea un coif militar numit „trac”, de unde vine și numele. Cu timpul, s-au format două tipuri de gladiatori traci: unul specializat în lupta cu mirmilonul și celălalt specializat în lupta cu hoplomachus-ul. Cele două categorii de gladiatori difereau printr-o serie de detalii ale armamentului. Tibială: fâșie groasă de lână ce se înfășoară pe picior, de la genunchi până la gleznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și soarele românismului. I.N.O.: Facem modernizarea schemelor? M.L.:Dar textul meu modernizează cercetarea istorică prin ideea de simbioză traco-latină înfăptuită timp îndelungat pe un spațiu vast. Consistența etnică a acest ui s pațiu, afirmată de Herodot prin cuvintele: „poporul trac este , du pă inzi, cel mai numeros de pe pământ”, a fost precizată tot de el sub raport etnolingvistic: „triburile tracilor poartă în fiecare loc altă denumire, [dar] firea și obiceiurile lor sunt identice.” Ovidiu notează la fața locului varietatea denumirilor
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
înfăptuită timp îndelungat pe un spațiu vast. Consistența etnică a acest ui s pațiu, afirmată de Herodot prin cuvintele: „poporul trac este , du pă inzi, cel mai numeros de pe pământ”, a fost precizată tot de el sub raport etnolingvistic: „triburile tracilor poartă în fiecare loc altă denumire, [dar] firea și obiceiurile lor sunt identice.” Ovidiu notează la fața locului varietatea denumirilor populației tracice, vorbind în creația sa tomitană de geți, meterci, colchi, sarmați, panoni, traci, iliri, besi, sciți, bistoni, odrisi, cimerei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ceea ce vine în concordanță cu concepția lui Mircea Eliade care socotea că „orice istoric, începând de la un anumit moment al activității sale, este obligat să-și situeze cercetările de «specialitate» în perspectiva istoriei universale.” I.N.O.:Înțeleg, Dv. reabilitați stratul traci c al limbii... M.L.: Nu numai atât, dar dezvălui lipsurile în perceperea și teoretizarea istoriei, care sun t: 1. Viziunea statică asupra limbii pe care tra diția o rupe de existența sa reală în procesul de comunicare unde limba evoluează
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
determinat schimbar ea r adicală sub raport etnolingvistic a spațiului tracic l au con stituit cuceririle și colonizările romane prin care acest spațiu a fost transformat în Latium (=Vlahie) a Romei. În legătură cu procesul de valahizare este subliniat faptul că limba tracă poate fi numită substrat doar pentru perioada de în ceput a contac tului lingvistic traco-latin, termenul marcând postura de autohtoni a vorbitorilor traci față de cuceritorii latini. După stabilirea latinilor printre traci, pentru începuturile constituirii limbii române și pentru perioada de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a fost transformat în Latium (=Vlahie) a Romei. În legătură cu procesul de valahizare este subliniat faptul că limba tracă poate fi numită substrat doar pentru perioada de în ceput a contac tului lingvistic traco-latin, termenul marcând postura de autohtoni a vorbitorilor traci față de cuceritorii latini. După stabilirea latinilor printre traci, pentru începuturile constituirii limbii române și pentru perioada de devenire a acesteia, ambele limbi sunt limbi-bază. Ceea ce le diferențiază pe acestea nu este factorul timp, ci particularitățile structurale și sferele de aport
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
mult, trecerea la creștinism este, foarte adesea, o simplă traducere din păgânismul anterior. Se știe de unde vine marele cult al Maicii Domnului, în Apus și Răsărit, s-a recunoscut, pe bună dreptate, în Sf. Gheorghe continuarea atât de popularului "erou trac", iar Sf. Cosma și Damian apar, în secolul al IV-lea, ca înlocuitori ai dioscurilor, la Cavarna, în Dobrogea. (Un istoric, Zeiller-"Les origines chretiennes dans les provinces danubiennes", Paris, 1918, se întreba dacă aceste credințe orientale au fost un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
locului ales de credincioși și apărătorul locuitorilor din dioceza sa. Viața romană la Dunăre era puternică și înfloritoare, episcopatele numeroase o dovedesc.34 Răspândirea creștinismului printre barbari este opera misionarilor, astfel, Sf. Niceta de Remesiana a contribuit la creștinarea bessilor traci. După apariția ereziei ariene, populația latină, ca și romanitatea răsăriteană, au rămas fidele ortodoxiei Bisericii universale. Episcopatele latine s-au menținut și în vremea stăpânirii hunilor, acestea au apărat pe locuitori împotriva năvălitorilor. Împăratul Justinian a reorganizat episcopatele, subordonându-le
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de avari, 3000 de gepizi, 800 de slavi și 2000 de "barbari", adică daco-romani, străromâni. În cele din urmă, sub asaltul atacurilor avaro-slave la Dunăre, în anul 602, s-a declanșat revolta militară romană care a transformat pe "sălbatecul centurion trac" (Iorga), Focas, în împărat al Bizanțului.17 După revolta militară și moartea împăratului Mauriciu, în anul 602, slavii străpung limesul danubian și năvălesc ca un torent în sudul Dunării, peste Moesia și Macedonia, ajungând până la Constantinopol. Ulterior, în cursul primei
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aibă o biserică independentă, țarul Boris s-a hotărât definitiv pentru acceptarea creștinismului bizantin (870), fapt de cea mai mare importanță în istoria Bulgariei. Urmare însemnată a creștinării pentru societatea bulgară a fost ștergerea deosebirii etnice între bulgari și populația tracă romanizată, condiție necesară pentru alcătuirea unui popor bulgar unit. Creștinismul a coagulat societatea bulgară. În acest fel, protobulgarii au fost asimilați definitiv în masa slavă, iar limba slavonă s-a impus ca limbă oficială în stat și în biserică. Ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Primul țarat bulgar (679-971) Formațiunea statală proto-bulgară recunoscută de împăratul Constantin IV Pogonatul, prin tratatul din anul 681, era condusă de un han (Asparuh), ajutat de aristocrația tribală bulgară și slavă (vezi mai sus). Majoritatea supușilor o alcătuiau populația locală tracă, romanizată și creștinată, și triburile slave stabilite în masă, în prima jumătate a secolului al VII-lea, pe teritoriul de la sud de Dunăre, ocupat, după 679, de bulgari. O parte a populației locale pierise în luptele cu năvălitorii slavi, o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în urma pătrunderii masive slave a fost asimilată treptat (slavizată). Numai elementele romanice din regiunile de deal și de munte (Munții Haemus, Pind) și-au conservat neamul. Păstorii români (vlahi) din Macedonia și Bulgaria, nordul Greciei și Albania sunt urmașii păstorilor traci romanizați . Păstorii români din Carpați și Haemus nu sunt nomazi, iar transhumanța lor presupune legarea de așezări omenești stabile-satele se află la câmpie iar vara urcă turmele la munte. Dar la sud de Haemus, în Pind, Rodopi și Gramos, satele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și Kr. Sandfeld, cuprinde limbile bulgară, albaneză, neogreacă și română, mai puțin sârbo-croata. Weigand considera albaneza, româna și bulgara ca trei ipostaze ale aceleiași limbi "balcanice", albanezii fiind traci care vorbesc (păstrează) limba veche, românii fiind traci romanizați, iar bulgarii traci slavizați. Însă, deși limbile balcanice prezintă concordanțe, acestea nu merg până la identitate completă. În același timp, este incontestabil că un număr relativ ridicat de cuvinte, mai ales în albaneză și română, provin din idiomurile populațiilor preromane și anterioare slavilor. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al acestora indică pregnanța lor deosebitoare, ce ilustrează originalitatea și vechimea indo-europeană, ca și exclusivitatea lor românească. Ele se deosebesc net de elementele slave ori de împrumuturile ulterioare și, în aceeași măsură, de elementele latine. Aceste elemente vechi, neromane, autohtone (trace) erau prezente în limbă anterior oricăror împrumuturi externe faptul este semnificativ în cel mai înalt grad și concludent din punct de vedere cronologic, istoric.44 În legătură cu originea limbii române, unii istorici aduc argumente lingvistice ce subliniază asemănările între română și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cele ale istoricilor, "este imposibil să nu ajungem, în mod logic, la al treilea punct de vedere, adică la ideea formării limbii române primare în întreaga regiune care cuprindea atât vechea Dacie Traiană, de la nord de Dunăre, cât și provinciile trace și ilire, din sudul fluviului".48 În evoluția limbii române (vechi) există două perioade distincte: cea dintâi, 275-602, începută după retragerea aureliană și încheiată odată cu invazia slavilor în sudul Dunării, este cea în care centrul de gravităție al lumii romanice
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ca și exclusivitatea lor românească, până ce majoritatea cuvintelor s-au integrat în blocul elementelor ereditare ale limbii române. Ele se deosebesc net de elementele slave ori de împrumuturile ulterioare, în aceeași măsură ca elementele latine. Aceste elemente vechi, neromane (autohtone, trace) erau prezente în limbă anterior oricăror împrumuturi externe, fiind din punct de vedere românesc, contemporane, în sensul absolut, cu întregul fond romanic al limbii române. Ulterior, după cucerirea romană, latina înlocuiește idiomurile autohtone. În limba română, gramatica ei istorică arată
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
moștenit. Lingviștii români și străini au întrevăzut clar că limba română este o limbă latină altoită pe fondul etnic și lingvistic indigen, traco-dacic. S-a produs, în secolele II-III, prima încrucișare, în istoria limbii române, între latina populară și graiurile trace ale dacilor, geților și moesilor. Limba latină, ca limbă a stăpânirii și culturii romane, a fost adoptată de localnici (autohtoni) și învățată treptat, în curs de câteva generații (secole), sfârșind prin a fi însușită integral de comunitatea populară autohtonă. Învățând
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
indo-europene. Aceste populații iraniene au fost asimilate, înainte de venirea romanilor, de o altă populație indo-europeană, tracii, care s-au extins în întreaga Peninsulă Balcanică (sudul și nordul Dunării) și în regiunile învecinate, Europa centrală și Asia Mică. Acestui grup etnic, tracilor, îi aparțineau geții (dacii). Însușirea latinei, după cucerirea romană, de către geți (daci), a făcut ca aceasta să sufere unele modificări, deosebindu-se de latina din alte provincii ale Imperiului. Totalitatea elementelor pătrunse în latină din limba populațiilor cucerite alcătuiesc substratul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și mai ales cea a hunilor, a avut loc distrugerea orașelor din Dacia, iar altele sunt nume vechi dacice. Cuvintele traco-dacice: pe baza concordanței dintre cuvintele românești și cele albaneze, s-a stabilit că 80-90 de cuvinte provin din substratul trac, iar 40 au o origine probabilă. Iată aceste cuvinte: baltă, balaur, barză, baligă, brad, brâu, brânză, brusture, bucurie, buză, cătun, căciulă, căpușă, călbează, ceafă, cioară, cioc, ciut, copac, coacăză, curpen, gard, gorun, ghionoaie, ghimpe, groapă, grumaz, gușă, gresie, leurdă, mal
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
l�ments de sociologie juridique (1940). HALBWACHS Maurice (1877-1945): La Classe ouvri�re et leș niveaux de vie (1913); Leș Origines du sentiment religieux d�apr�s Durkheim (1924); Leș Cadres sociaux de la m�moire (1925); La Population et le trac� � Paris depuis cent ans (1928); Leș Causes du suicide (1930); LՃvolution des besoins dans leș classes ouvri�res (1933); Morphologie sociale (1938a); Esquisse d�une psychologie des classes sociales (titre de la r��d. de 1955) (1938b); La Topographie l�gendaire
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]