1,181 matches
-
realitatea exercitării rolurilor profesionale în clasa concretă, în contextele reale. Mai ales că, datorită dificultăților specifice inițierii în domeniul pedagogic a studenților de alte specialități, cu atât mai mult este cerută această manieră de lucru pentru: schimbarea stilului de învățare tradiționalist anterior, corectarea sau combaterea sau modificarea de reprezentări și sensuri confuze, deformări, prejudecăți, mentalități, atitudini, motivații inițiale extrinseci, venite din experiențe nonformale și informale anterioare în domeniu. Concomitent cu verificarea propriilor ipoteze ale experimentului, s-a putut confirma și o
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
autocontrol, autocorectare, autoevaluare, prin angajarea lui în procese de reglare, de adaptare a mijloacelor de ameliorare. • Educatul nu evaluează propriile producții. Evaluarea cere implica rea totală a lui în prezentarea riguroasă a achizițiilor. Istoria evaluării în educație a surprins abordări tradiționaliste sau actualizate, concretizate în diferite modele-instrumente metodologice, dar acum sunt relevante și schimbările conceptuale, interpretative ale problematicii evaluării, pentru a vedea unde ne situăm și care pot fi prioritățile sau perspectivele. Sugestiv, pentru o analiză comparativă a acestor abordări, generatoare
Metodologia educației. Schimbări de paradigme by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
găsește În organizarea mediului În care copilul trăiește și Își Împlinește experiențele. Acesta trebuie să fie bogat În posibilități, pentru ca tatonarea să fie rapidă, complexă și profundă, mai sigură pe rezultatele sale. Pe scurt, mediul organizat poate ajuta copilul. Educația tradiționalistă bazată pe autoritarism și verbalism poate duce la greșeli, căci nimeni nu poate trăi experiența pentru noi. Totuși nu se poate trece de la o extremă la alta: de la totalitarism la delăsare. Pedagogul poate construi așa numitele mânere de ajutor de
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
de tip deschidere la schimbare. În vreme ce pentru diferențierea între bărbați și femei interplay-ul colectiv-categoric nu a evidențiat mari diferențe, pentru rural-urban a relevat o tendință de diferențiere din ce în ce mai pronunțată a identificărilor, în sensul că tinerii din rural devin semnificativ mai tradiționaliști și mai puțin deschiși la schimbare pe măsură ce ne apropiem de prezent. Așadar, în dinamica 1993-2005, în ceea ce privește profilul axiologic al tinerilor, tușa cea mai apăsată și care pare să se evidențieze tot mai tare odată cu trecerea timpului este cea "tradițională" (în
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ei înșiși. Dacă punem în paralel reprezentarea referitoare la comportamentul comunității cu rezultatele de mai sus, putem spune că, în timp ce tinerii (din rural) își reprezintă comunitățile de apartenență ca fiind mai detradiționalizate, se percep pe ei înșiși în general mai tradiționaliști. În altă ordine de idei, imaginile pe care le au tinerii despre ei nu se suprapun decât în mică măsură cu imaginea pe care o au cei cu vârsta peste 35 de ani despre ei. Adică heteropercepția este substanțial diferită
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ieșean Daniel Corbu. Un exercițiu de operă realizată prin arta „permutantă și inventaviantivă”, se „desconspiră” poetul în cali tate de autor. Permutantă nu ca în zona numerelor matematice, ci a cuvintelor, încercând și reușind să dinamitez e co ncepția poetică tradiționalistă, făcând să se treacă de la citirea textului poetic, de la procedeul orizontal și în alt fel de modalități, cu condiția „numai dacă textul de bază este construit pe temelii foarte solide” - precizează același Nicolas Blithikiotis într -un interviu susținut despre „Pașaportul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
a fost o explozie de cercetare pe subiecte religioase și un număr substanțial de fapte noi au fost acumulate. Volumul acestor descoperiri s-a dovedit a fi inconsistent cu privire la vechea paradigmă. Ca răspuns la creșterea incompatibilității dintre fapte și teoria tradiționalistă, noi teorii au fost construite să interpreteze literatura empirică cu privire la religie ca fenomen social (Borgatta, Montgomery, ed., 2000). Warner atrage atenția asupra istoricilor care au acumulat dovezi enorme care să demonstreze spre exemplu că istoria religioasă americană nu se potrivește
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
religia era cea care impunea normele morale la nivel individual și social, controla destul de puternic respectarea acestor norme și influența deciziile cele mai importante ale oamenilor, referitoare la căsătorie sau muncă." (Voicu, 2007, p. 12). Putem spune că în perioada tradiționalistă în care vorbim într-un fel de teocratism, religia și autoritățile religioase aveau o influență puternică atât asupra vieții publice, cât și asupra celei private. Dacă privim, în schimb, cu multă luare aminte, vedem că Biserica, în general, se "remontează
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
continuă să rămână ridicată în România (peste 85% dintre subiecți declară familia ca "importantă" sau "foarte importantă"), dar nu atât de ridicată ca în unele țări catolice mai conservatoare din punct de vedere axiologic (Polonia, Irlanda, Italia), dar și mai tradiționaliste (ca Turcia), unde acest prag trece de 90%. În această confruntare simbolică cu alte repere existențiale majore, familia deține întâietatea, fiind urmată de muncă, religie, prieteni, timp liber (toate peste 70%), viața politică rămânând pe mai departe într-o poziționare
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
pentru copiii străzii, centre de adăpost pentru o perioadă determinată pentru mamă și copil/copii (gen centru maternal), cantine sociale etc. Facultățile de teologie au secții de Teologie-Asistență Socială, în care nu putem vorbi doar de o experimentare a altruismului tradiționalist creștin, ci și de o familiarizare a teologilor care vor practica asistența socială, cu noile norme, standarde, ale asistenței sociale performante profesionalizate. Într-adevăr "creștinismul nu ajunge brusc la o înțelegere a implicațiilor sociale ale credinței, ci le descoperă treptat
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
după aproape o jumătate de veac de comunism în România, aceeași cercetare sociologică arăta ca valoare în dreptul aceluiași studiu doar 6%, putem crede că în zece ani, românii în loc să se grupeze în jurul valorilor democratice, au rămas orientați tot spre valorile tradiționaliste "revigorând", într-un fel, religia și valorile ei atât la nivel de indivizi, cât și la nivel de prezentă în spațiul public. Mai mult, rezultatele cercetării noastre (la nivel național și la nivel teritorial, județean) confirmă imaginea unui angajat în
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
despre o reacție pur instinctuală, caracterizând psihologia omului comun, "natural"); 2. depășirea experienței personale prin resuscitarea unui trecut îndepărtat, ce vizează afirmarea conștiinței istorice și naționale, întărind totodată "sentimentul continuității psihologice" (de la o astfel de atitudine se revendică majoritatea curentelor tradiționaliste, și îndeosebi sămănătorismul adică literatura "moldovenească" prin excelență și, nu mai puțin, memorialistica); 3. refugiul în trecut prin "retrăirea perpetuă" a acelorași sentimente și deprinderea unor automatisme, cu precizarea că paseismul acesta nu e înțeles acum ca o expresie euforică
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
se cuvine a fi depășită, crede criticul modernist, printr-o artă accentuat reflexivă, care se îndepărtează de viață și de formele sale elementare (adică de lupta pentru supraviețuire și pentru putere), fie acestea "individuale" sau "colective". În termeni lovinescieni, literatura tradiționalistă (situația 2) se vădește a fi manifestarea estetică primară, în context istoric, a creativității "rasei", pe coordonatele unei psihologii reductibile la mecanica instinctului vital (situația 1), pe când literatura propusă de autorul lui Bizu (situația 4) stă sub semnul reflexivității (situația
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
teoria sincronismului și a imitației formelor străine) și că, în această evoluție, simbolismul n-a fost decât un fenomen periferic, fără impact semnificativ ceea ce s-a și întâmplat, determinându-l pe criticul modernist să celebreze, în cea mai pură manieră tradiționalistă, conservatoare, creativitatea rasei, în spiritul vechilor teorii despre specificul național. Am ales două exemple. Primul e din Istoria literaturii române contemporane: "Literatura română nu și-a dovedit existența numai prin talente neîndoioase, ci și prin însușiri specifice și comune: virtualitățile
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Cu siguranță că dacă profesorii ar fi întrebați ce competențe specifice au dobândit elevii de liceu într-o lecție, ei ar avea dificultăți în formularea răspunsurilor, fapt ce plasează demersul educațional într-un context întâmplător, bazat pe rutină și învățarea tradiționalistă, neplanificată judicios. Mai trebuie întărit faptul că o competență nu se poate dobândi într-o singură lecție, aspect menționat în lucrările de specialitate, chiar dacă o anumită competență este „vizată” ca țintă de realizat într-o lecție (Dulamă și col., 2010
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
Gândirismul are ca premise principiile sămănătorismului, pe care le depășește însă, prin afirmarea specificului național, resuscitarea valorilor consfințite prin tradiție, recuperând sentimentul originilor ființei românești și spiritul ortodoxist, considerat o forță modelatoare a spiritualității noastre. Particularitățile tradiționalismului sunt: tipologia prozei tradiționaliste: - revigorarea temelor identitare, legate de existența rustică, de condiția țăranului: satul, familia, salvarea prin credință, iubirea și datoria, războiul/jertfa în războiul întregirii neamului, urmările nefaste ale dezrădăcinării, orașul ca cetate a pierzaniei etc. - viziune prin care se idealizează modelul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cu natura, în ritmuri cosmice etc. - tiparele narative tradiționale: narațiunea heterodiegetică, perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a diegezei, construcția „logică“ a subiectului, principii compoziționale clasice (simetria, circularitatea etc.) - limbaj care valorifică expresivitatea registrului popular, arhaic, regional, oral, simbolic etc. tipologia poeziei tradiționaliste: - cultivarea speciilor cu relevanță tradițională: lirica religioasă, poezia bucolică și panteistă, poezia chtoniană (elogiul energiilor germinative ale pământului); poezia de inspi rație mitică și de sensibilitate metafizică (cu puncte de tangență cu poezia expresionistă) - construirea viziunii poetice pe repere ale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
semantice din titlu, Ion Barbu își structurează viziunea poetică prin însumarea unor simboluri - cu un grad ridicat de ambiguitate și ermetism - prin care se figurează două modele de poeticitate. Astfel, fiecare catren alcătuiește o secvență poetică, evidențiind contrastul dintre poezia tradiționalistă, dominată de afectivitate și lirica modernistă, cântec al spiritului pur care conferă ordine și sens universurilor oglindite. Antiteza dintre aceste tipuri diferite de poezie se realizează prin imagini organizate în serii de opoziții: simboluri ale teluricului în prima strofă versus
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și cimpoiul. Acestea sugerează melodia simplă, de tonalitate rustică, deci o poezie minoră, cu o tematică sentimentală. Dorul, tristețea, jalea sunt însă exprimate incomplet, fragmen tar, ca experiențe individuale: Durerea divizată o sună încet, mai tare... Caracterul mimetic al liricii tradiționaliste este reliefat prin asocierea acestor simboluri cu un spațiu comun, banal (lunca, drumul), în contrast cu adâncul mărilor foșnitoare și înaltul cerului, care „se logodesc“ în poezia modernă. Interogația retorică din finalul secvenței exprimă ideea că poetica tradițională nu poate exprima toată
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Război Mondial (de la începutul verii până toamna târziu), în timp ce volumul al doilea comprimă o durată diegetică amplă (din 1937 până în anii ’50), surprin zând un timp catastrofic, al colectivizării forțate. Complexitatea romanului rezidă și în structurile narative ce îmbină elemente tradiționaliste și moderniste. Astfel, narațiunea heterodiegetică este substituită în finalul volumului al doilea cu narațiunea la per soana întâi, iar perspectiva narativă omniscientă a unui narator obiectiv alternează cu perspectivele interne, subiective, ale eroilor (personaj focalizator: Ilie Moromete; personaje narator: Niculae
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dinamic, profund creativ. Ea presupune spații de interferență între curente literare și spații de ruptură. De aceea, cred eu, este atât de dificil să încadrăm marii scriitori întro anumită paradigmă. Lucian Blaga, de pildă, a fost „revendicat“ atât de Gândirea tradiționalistă, cât și de moderniștii de la Contimporanul. Dar în poezia și dramaturgia lui apar pregnant și elemente expresioniste, așa încât nicio ideologie este tică nul circumscrie deplin. În concluzie, ideologiile literare sunt un prețios instrument teoretic cu ajutorul căruia putem înțelege „spiritul veacului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
se vorbește despre ecumenicitatea Bisericii din secolele IV-V, trebuie să se înțeleagă „ecumenicitatea ortodoxă”. La întărirea și afirmarea ecumenicității patristice din secolele IV-V, au contribuit și alți factori precum: activitatea științifică și teologică a școlilor catehetice (neoalexandrină, antiohiană, tradiționalistă și siriană), zelul misionar de care era însuflețită Biserica, legăturile de adevărată prietenie între unii ierarhi sau între ierarhi și credincioși, călătoriile diverse (de studii, de serviciu, pelerinaje la locurile sfinte, călătorii impuse de exiluri sau de alte pedepse). Prin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
curente diferite, apar primele semne ale viitoarelor organizații politice democrate de origine creștină. Aceste curente și-au pus amprenta asupra temelor de bază care vor fi cristalizate în secolul al XX-lea. În ceea ce privește originile democrației creștine nu trebuie exclus curentul tradiționalist și contrarevoluționar care prin antiliberalismul și antisocialismul său a militat împotriva individualismului, pentru o monarhie de drept divin, o economie agrară, o Europă creștină cu un Papă puternic, dar a pus și baza unei gândiri politice bazate pe credință și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
unitar. Acestor interpelări li s-au adăugat revendicările de ordin național dublate uneori de revendicări religioase, ca în Irlanda, Belgia, Polonia, afirmarea credinței fiind în acest caz un mijloc de a sprijini propria naționalitate. Contrarevoluție și tradiție Reacțiile filosofiei contrarevoluționare, tradiționaliste, au fost încurajate de foarte mulți autori 6 începînd cu Novalis, care prin Christenheit oder Europa (1799) visa să restaureze Respublica christiana medievală ca realitate politică contemporană, și continuînd cu Chateaubriand care, prin Le génie du christianisme (1802), stabilea corespondența
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în ziarul său Historisch-Politische Blätter fur das Katholische Deutschland (1838). Fiind foarte preocupat de problemele sociale, el este de părere că Biserica trebuie să se sprijine pe popor pentru a face să triumfe regatul social al lui Cristos. Acest curent tradiționalist care străbate întreaga istorie a catolicismului pînă astăzi a fost mai întîi contra: contra Revoluției bineînțeles, dar și contra a tot ceea ce putea să o favorizeze: filosofia Luminilor, protestantismul, liberalismul economic. El propune revenirea la o societate a regulilor, anti-individualistă
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]