62,782 matches
-
ce fericiți veți fi! Și între laudele mele josnice de la începutul raportului, și cele de la sfârșitul raportului, am îndesat în ziua aceea o grămadă de șopârle vii, de critică și de protest și de cereri - le-am citit pe toate, trăgând cu ochiul ba spre faraon, ba spre fiica faraonului, și la sfârșit am îngroșat laudele josnice. Un pic așa, pentru orice eventualitate. S-a terminat ședința, Zoia s-a sculat și a ieșit printre primii, nu ne-a facut nimeni
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
obrajii mai inguști, chiar scobiți. Tatăl meu e un om foarte deosebit, îmi spune fără să ridice glasul. Orice s-ar întâmpla de aici înainte, va rămâne în istorie, și hotărârile pe care le ia sunt dictate de istorie. Iși trage suflarea, și continuă să-mi spună, la fel de scăzut, fiindcă e furioasă, că fără el nimic nu s-ar fi împrimăvărat în România, și dacă lucrurile nu stau chiar bine, asta e fiindcă e înconjurat de material uman inferior și corupt
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
într-un loc bun și cald unde ai să crești mare." Gertrude a uitat visele urîte, ea a fost o pisică adevărată frumoasă care a trăit mulți ani fericiți. Ai mai văzut-o o singură dată: era în coșmarul tău, trăgea să moară și îți șoptea: "Eu sînt Gertrude, m-am strecurat nevăzută aici în casa ta, în care n-am fost niciodată, în patul tău în care nu m-am încălzit niciodată. Miau, spun, torcînd la picioarele tale. Sînt eu
Poezie by Svetlana Cârstean () [Corola-journal/Imaginative/7333_a_8658]
-
trimit în batistă dinții de fier cu care m-a mușcat de inimă azi-noapte căpcânul de după icoană (și nu știu de ce fac asta nu știu) dar dacă tu ai să treci strada la vreme nepotrivită în apus și înspre toamnă trăgând piciorul greu printre frunze negre ochi sparți frânturi de poeme scrijelate în asfalt cu mațele scoase afară dar dacă tu ai să treci strada cu păpușa fricii în spate împuns da da cu degetul arătător de căpcânul din răspântie în
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
tai cu securea sunete din cuvinte de carne vie pentru zgripțorul care mă va duce la văzduh curat dar dacă tu ai să treci strada pe la taraba vameșului de fier ca să-i plătești cu dragoste și ură foamea și setea trăgând după tine din apele stătute ale unei nopți care nu mai sfârșește trupuri de fum și mâzgă din care primăvara s-a retras pentru totdeauna dar dacă tu ai să treci strada pe sub crengile de gheață ale merișorului sălbatic din
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
și varsă irealitate de când Doamne ți-ai cules stelele apele albinele risipite prin lume și trudit te-ai dus să te odihnești în pădurile arse de smog de urât și de timp pe apele noroioase ale mărilor- haznale s-au tras obloane s-au pus lacăte și corbul dostoievski dragul de el blestematul de el răscrăcăratul își drege cu trăscău psihedelic glasul dar voi - chiar așa chiar de unde știți că sunteți vii cârpaci ai nimicului chiar așa chiar dar oamenii au
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
Radu Ulmeanu Ceva fără nume Un vultur negru vine din când în când în picaj să-mi ciugulească sprâncenele și trage toți norii de pe cer după el lăsând în urmă o nebunie de stele Nu mai știu cum să mă feresc de pliscul lui necruțător încerc să-mi apăr măcar ochii și mi-i acopăr cu palmele găurite Ascult țipătul înfometat
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
toate uneltele lăsate-n paragină de când boala a trecut cu șenilele peste casa noastră. Numai de ar veni să îi mângâie fața tumefiată, pieptul vinețiu și brațele descărnate, să îl privească în lumina zilei de toamnă și apoi să-l tragă dintre cearșafurile murdare ca pe un tractor împotmolit într-o mlaștină. Dar el vede ce vrea și spune tot ce-i trece prin minte zice că sub pleoape e sânge și că în ungher îl pândește dracul zice să-l
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
peste greu, da' poate vei prinde tu vremuri mai bune, îmi zice cu amar mătușa Polina și mai înhață două piroști, înfulecă gâfâind șașlâc, pelmeni și cârnați cu votcă, înghesuie blinele și întinge lacomă cu degetu-n cașă. În timpul ăsta, tot trage cu ochiul, nu care cumva să se atingă vreunul de ciupercuțele ei marinate... Vezi bine, Polina e trecută prin multe și știe că viața e numai corvoadă și chin și că sufletul omului e împuțit și cleios ca o fiertură
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
Emil Brumaru Felii de pîine unse cu magiun, Vagoane vechi trase pe linia moartă, Îngeri strigîndu-mă cu vocea spartă, Pe stradă, cînd mă duc sfios la școală Spre-o profă de română ideală, Care predă "adverbu'"-n pielea goală? Chipiul cefere, frageda haltă Răsfrîntă-n zori în cea mai pură baltă De
Ce-o să-mi aducă oare Moș Crăciun? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7754_a_9079]
-
copiii. Sunt mii, zeci de mii. Peste tot, pe sub toate tufișurile, în cuștile maimuțelor aborigene, pe carapacele uriașelor broaște țestoase, la tot pasul trebuie să ai grijă ca nu cumva să calci unul. Nu țipă nimeni la ei, nu-i trage nimeni de mânecă sau de urechi. Simplu și curățel îmbrăcați, fac un vacarm, că răgetele leilor îți ajung la auz ca niște jalnice chițcăituri. Oricare ar fi părerile cu care voi pleca de aici, una va fi dintre cele mai
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
-ului, în centru, s-a dovedit a fi o vilă cu însemnele fostului proprietar pe frontispiciul rococo, stil foarte îndrăgit de, presupun!, petroliștii din Texas, cu o curte micuță, ticsită de găinușe decorative, întru protecția cărora vizitatorii sunt invitați să tragă neapărat portița la intrare. Frumos, înduioșător chiar, cu micul inconvenient că urcând scările celor trei nivele și străbătând coridoarele ești nevoit să alegi pe parchet micile insulițe neviciate de guano, ba să ai grijă și de măruntele obrăznicături care ți
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
gară. Montană Te voi găsi firește pe cărarea ce duce spre ascunsa avere montană cu brațul înălțat de valul văzduhului cald cum o pasăre căutînd mîngîierea în clipa aceasta țintuită pe-o culme în timp ce Soarele-și face încă de lucru trage argila udă a șesurilor ca pe-un năvod plin de pești o dăruie altui pisc capricios ce nu-l recunoaște. Visuri Visuri visuri înfundate aidoma țevilor de la canalizare cum să cîntărești nimicul care-i lipsește visului nimicul care-i prisosește
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
mai închipuim aproape de zborul din vis când nici nu trebuie să te chinui peste câmp sau mall-uri maluri cimitir dar niciodată ca omizile (o să fii gri o să miroși a boală) când știm drumurile care duc se fac pulbere le tragem pe-o nară și-mprejurul mesei umbra pisicii-ncepe unduios să ruleze un diafilm al celor patru mâini transpirate electrice în jocul cu cărți de piele își modelează amprentele după conturul celuilalt intensitatea simțurilor după temperatura sângelui prin zidul din spate
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
minunilor apoi mă potrivesc și lucrurile încep să priceapă ce s-ar putea face din mine și pe măsura numelui tău și tu acolo pretutindeni unde cad sau mă las cuprinsă de pasiunea pentru insectare cu boldul între degete îmi trag sufletul în chiar epicentrul uitării tale despre tot ce m-ar atrage să-mi schimb reîncarnările da poate-n viața viitoare poate m-aș îndrăgosti de dragostea ta și ea m-ar iubi și eu neuitând aș iubi-o mai
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
să mă salvezi te-ai salvat pe tine în schimb ești fericit scrisoare în vid (ii) nu știu să flirtez la naiba mă jucam cu păpușile și erau fericite unde să fi dispărut acel spirit ludic cu mâinile lui virile trăgând pe sfoară absențe altfel de neclintit ca iubirea pentru cea căreia aș putea să-i potrivesc infailibil dezlegările după chipul și asemănarea ficțiunilor tale gonflabile și-apoi să mă supăr și să o arunc lângă celelalte jucării privind-o cu
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
muștele ce gravitează în jur. Ca de fiecare dată, nu știi dacă te vei întoarce și asta învie culorile de pământ ars. Foșnetul pădurii e o ureche în care se strânge geamătul celor ce te-au atins și s-au tras curând înapoi, fără cuvinte de schimb. în horn a rămas puțină zăpadă și o pată albastră spre care te urnești cu toate repictările așezate pe suflet până ce fiecare punct dureros intră în expansiune sub fascinația mântuirii prin foc. Înîuntru-afară când
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
eu îl iubesc și am să fac tot ce pot ca să fie fericit și să-și poată vedea de lucrul lui. Și eu pe lîngă el. Încearcă să mă înțelegi. Ai auzit tu cîte ceva despre mine de mă tot tragi de mînecă atît de discret că eu mă fac la fel de elegant că nu pricep despre ce este vorba. Am crescut și eu, dragă mamă. Suntem acum doar două femei față-n față, care încearcă să se înțeleagă. Am făcut și
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
apucată "Kiki, ai înnebunit... Stai cuminte ce te-a apucat... Domnul Horasangian a venit în numele Fundației Gulbenkian ca să achiziționeze tabloul de van Dongen și eventual cele doua desene de Vuillard... A sosit direct de la Lisabona, Kiki dragă...", încerca ea să tragă de timp ducîndu-l pe prințul albanez sau ce-o fi fost, să vadă cele două desene de Vuillard. Ca să am eu timp să mă îmbrac. "Ha..., ha..., ha...", am izbucnit eu într-un rîs nervos, hahaha iar, și a treia
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
dată aș fi spart-o de rușine și furie, dar atunci toată povestea m-a amuzat. A venit și MD lîngă mine, m-a sărutat pe obraz ca să mă liniștească, domnul Horasangian a mai dat mîna odată cu mine, i-am tras și eu un Kiki Iguazu, ca să nu știe chiar cine a făcut streep-tease în fața lui, și MD și Dl Haș, eu mă încurc mereu cu albanezii ăștia, eu am în cap numai Ismail Kadare, un tip cu ochelari, am rîs
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
fiori reci mă învăluie. Smocul alb de pe cap străluci o clipă ca și cum ar fi fost nins. Altceva nu mai știu, pentru că, pe nesimțite, sub mine, apa năvalnică a săpat o văgăună neagră. Malul s-a surpat și ochii corbului mă trăgeau tot mai adânc spre fundul râului. Mă rostogoleam printre bolovani și nisipul îmi intra în gură. Ochii îmi erau larg deschiși și am văzut în apa tulbure crengi și lemne care mă loveau din toate părțile. Simțeam usturimi la genunchi
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
torentului. Nu știu cât a durat, dar am reușit să țâșnesc la suprafață și m-am agățat de creanga unei sălcii. Deasupra capului, auzeam croncănituri și fâlfâit de aripi, iar pe lângă mine, în apă, continuau să se rostogolească victimele puhoiului. M-am tras încet spre mal, plină de nisip și nămol. Am căzut în iarbă. Abia respiram. Rochița era ruptă, din zgârieturi curgea sânge, ochii mă usturau îngrozitor. Mirosul ierbii și al florilor, atât de puternic după furtună, m-a trezit și m-
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
Sufletul meu e leacul fericirii, Sub el se-așează în ofrandă mirii, Din vindecare în vindecare mergând așa Până la carnea (aer subtil) a ta, Iubito făcută pulbere, Culme pe care duhul coboară Pentru a-mi aprinde rugul, Pentru a mă trage în plămânii săi Până la nuditatea grației. Ce văd din ceea ce nu e vedere? Ce parte a lacrimei a reintrat în corp Pentru ca în veci să-mi fie carne? Ce altă facere iau din necreat? Podoabă cui fără podoabă? Ce viață
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
de început Și de sfârșit, el deasemenea facere. Dumnezeule, îți sunt ființă, Și prin aceasta mă redau mie însumi. Cine te strigă, deși cu nume pierdut ? E o noapte în care nu mai știi De tine însuți și de toți. Trage obloanele să nu vezi Că dincolo de ferestre cineva te privește Cu ochi devorați de ei înșiși. Groznică lumină din care toți se trag Beți de a fi și de a plânge. Să nu aud că oamenii mă cheamă, Chemarea fiind
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
cu nume pierdut ? E o noapte în care nu mai știi De tine însuți și de toți. Trage obloanele să nu vezi Că dincolo de ferestre cineva te privește Cu ochi devorați de ei înșiși. Groznică lumină din care toți se trag Beți de a fi și de a plânge. Să nu aud că oamenii mă cheamă, Chemarea fiind mortuară. Pereche mi-e de ceea ce mi-e teamă, Lucruri mărunte, gemete la vamă. Va spune lumea iar că sunt nebun, Așa sunt
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]