10,354 matches
-
prin ăincompatibilitatea" funcției sale cu postura de om de afaceri - e un exemplu tipic prin care resentimentarismul țărănist înțelege să sfârșească o guvernare deplorabilă. Apărut din neantul slugărniciei, sigur că d-lui Ionescu un personaj care a dovedit, în momente tragice pentru țară, eroism, îi este suspect. Mă întreb de ce ministrul de Interne n-a luat nici o măsură împotriva subordonaților care au pătat haină militară dedându-se la furturi calificate: ce altceva decât hoție e luarea de împrumuturi cu dobânzi preferențiale
Buddhismul, variantă crestin-democrată by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17929_a_19254]
-
autorităților, anumite drepturi pentru biserică lor. În consecință, au distrus memoriul. Prea tîrziu. Securitatea aflase de el, arestîndu-i pe cei trei redactori.Gestul poate părea de o sublima zădărnicie. Nu era. Pentru că exprimă irepresibila nevoie de a comunica Occidentului destinul tragic al României în general și al Bisericii greco-catolice în special. Era o datorie înaltă de conștiință. Și ea trebuia mărturisita într-un document, chiar dacă lumea Occidentului nu mai putea, atunci, în 1955, interveni în imperiul țărilor din estul Europei, subjugate
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
locului, convertita și pervertita: vorba pașnică a lui Ben Dosa e priceputa în cheie seducătoare, femeile se îndrăgostesc de el, mai ales una anume, si evreul devine, la rîndul său, pricina de noi izbucniri de ură și violență. Sfîrșitul lui tragic e grăbit de apariția unui personaj care incearca și el să răspîndească între oameni credință, numai că de data această credință creștină. Spre deosebire de rabin, însă, care împărtășea o religie fără a sabota în același timp altele, mesajul creștin al episcopului
Fascinatia ororii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17939_a_19264]
-
și dificilul traseu de integrare în continentul-tară de adopție. Oferta unui asemenea "context" e plurala și are deja o solidă "tradiție" literară. Dezrădăcinarea, părăsirea forțată a locurilor natale, alteritatea, deseori radicală și imposibil de asimilat, pun în mișcare, respectînd un tragic ciclu al eșecului și al reluării, un complex mecanism de recreare a identității. Acesta dezvolta noi tensiuni ce pot fi relaționate succint pe baza a doua dihotomii, una temporală și o alta spațială: prezent/ trecut și aici (țară de adopție
Literatura exilului si exilul literaturii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17948_a_19273]
-
are capacitatea de a se deplasa în timp, nu numai în trecut, ci poate și în viitor. Dacă Will este constantă Oxfordului, memoria locului, desi una îndărătnica și plină de capricii, cei doi dons de care vorbeam adineauri sînt figuri tragic efemere. Venerabili profesori, fără de care nimeni nu își poate imagina universitatea, în final amîndoi mor, unul dintre ei după o lungă și epuizanta maladie. Moartea lor nu e subita, treptată, gradualitatea fiind exprimată cu o pregnanta tulburătoare, prin felul în
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
o observe, să o constate. Aceeași vanitate că și în cazul naratorului, care la început se întreba dacă nu cumva moartea celor doi prieteni ai săi s-a suprapus în chip semnificativ cu plecarea lui. Dar e tot o vanitate tragică și conștientă de sine, trecătoare deci, mai curînd un reflex al frustrării de a pleca, al obligației de a-ți recunoaște propria evanescenta. Moartea le îngrozește pe personajele lui Mariaș: cei rămași în viață se bucură pe față, chiar dacă îngrijorați
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
personajele lui Mariaș: cei rămași în viață se bucură pe față, chiar dacă îngrijorați că le va veni rîndul. Singură consolare nu poate veni decît din acceptarea (invitarea) unei precarități identitare imanente, pe care moartea nu face decît să o confirme. Tragic este contrastul dintre Oxford, ca spațiu constant simbolizat de Will cu ciudată lui memorie, și acești bătrîni profesori, care se imbolnavesc, își pierd vlaga, curajul, resursele, și mor singuri, ascunși ca niște animale sălbatice. Însă acest contrast nu face decît
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
pomenește în arest preventiv, deoarece figurează pe lista "inamicilor potențiali". Odată cu izbucnirea războiului, iată-l acreditat corespondent de front al cotidianului Corriere della seră. Printre alte "vinovații" personale figurează și scrierea românului Soarele orb, în care deplînge declanșarea conflictului stupid, tragic, inutil. Român cenzurat! Obligat să participe activ în operațiunile militare din Albania și Grecia... ...Îl regăsim în 1941, vara tîrziu, prezent la București, unde ocupă o cameră spațioasa la hotelul Athénée Palace. Acum, aici, la București, e în drum spre
Istoria si răstimpul clipei by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17998_a_19323]
-
și cea a simbolizării" (p. 52). Se instituie, astfel, un palimpsest ce păstrează tensiunea existența între cei doi frați, proiectînd-o însă la un alt nivel. Imitînd viața unei plante agățătoare, cuvintele cărții despre Cristofor le înlănțuie pe cele care dezvăluie tragică istorie a urii dintre Hadar și Olof. Printr-o substituție metonimica, aceasta din urmă se dovedește a fi, de fapt, cea "imitata" și, implicit, "simbolizata", nu invers, căci spune sfîntul Cristofor: "port cu mine reprezentarea" (p. 52). Nouă poveste păstrează
Palimpsest by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/18015_a_19340]
-
dr. Taifun capătă dovezi că femeia îl înșeală cu alți doi bărbați, fiecare dintre ei fiind asigurat că e tatăl copilului cu pricina. Se produce, în tovărășia unui prieten de-al lui Bobîrcă și a unuia dintre implicați, mărturisirea adulterinei, tragică și cu iz evanghelic ("Ei, domnilor judecători, în decăderea mea, n-am uitat că șunt creștină și am plîns de multe ori la picioarele duhovnicului meu, înțeleptul părinte Vasile...") Evident, prietenul lui Bobîrcă, ascultînd-o, citează din evanghelia lui Ioan pasajul
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
acum Matei, si se opri totul. Facem pauză!". (Aici parcă timpul asculta de oameni, Matei fiind înzestrat cu însușirea divină a cuvântului care se face faptă pe masura ce este rostit.) În fine, în al treilea rând, registrului dramatic și mai apoi tragic al întâmplărilor exterioare i se opune comicul grotesc al situațiilor în care sunt puși muncitorii. Astfel, Marcu, suferind un minor "accident de muncă", scoate la iveală din cizma un... bocanc, captura de război de la un pilot american, căzut la Ploiești
În oras se întâmplă ceva... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18025_a_19350]
-
Z. Ornea Scrisesem acest comentariu acum cîteva zile cînd, iată, vine vestea tragică a decesului poetului cu har care a fost Vlaicu Barna. Regretînd mult pierderea unuia dintre distinșii noștri colegi, public, după acest trist eveniment, cronică pregătită să-l bucure la apariție. Acum își propune să exprime întristarea. Ajuns la vîrsta senectuții
Memorialistică savuroasă si instructivă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18037_a_19362]
-
uniune națională sau exclusiv penetist. Dar, cum se știe, regele a recurs la dictatură personală, după interstițiul de 44 zile al guvernului Goga-Cuza, urmînd cunoscutele înfruntări cu Gardă de Fier, asasinarea elitei sale conducătoare și, apoi, datorită complicării situației internaționale, tragicele cesiuni teritoriale din 1940, care au grăbit abdicarea regelui și instalarea dictaturii militare a generalului Antonescu, pe care autorul o consideră că mai apropiată de cea carlistă decît de cea legionara. Capitala să eroare a fost antrenarea țării în război
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
conducătoare de la Kremlin abandonează proiectele punitive ale lui Hrusciov. Dej a învins din nou în politică, nu și în starea sănătății, răpus fiind de un cancer. Urmează perioadă sinistra a conducerii lui N. Ceaușescu, căruia autorul îi surprinde, cu umor tragic, tendințele de a fi prezentat că supraom. Iar din 1972, după o liberalizare șireata, reinstaurează un neostalinism lugubru. Iar accelerarea industrializării, cu deosebire a celei grele, în dauna celei ușoare și a agriculturii, dezechilibrează efectiv economia, cu consecințe funeste pînă
Istoria noastră văzută de un analist străin by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18053_a_19378]
-
de luptă, omul care propovăduiește, în stilul reclamelor de la TV, spălarea creierelor, omul care suporta insistența absurdă a unor anchetatori și așa mai departe. Piesă s-ar putea intitula, de fapt, "omul descompus" - descompus în elementele ultime ale condiției sale tragice. Regizorul - dar și cititorul, pentru că și el se află în postura unui regizor - poate recompune din aceste elemente, în multe feluri, mască plângătoare a omului secolului douăzeci. Curajul de a fi melodramatic Impresionantă prin tragismul amplu orchestrat și prin ducerea
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
verbal, Ceaușescu e îndepărtat pentru a-i lăsa ideologia să se răsfețe în libertățile democrației. * Apropo de aceste libertăți, de 8 martie sau cu o zi înainte, mai multe cotidiane au vînat condiția femeii în România, ca pe un iepure tragic. Cît le ajută femeilor un asemenea punct de vedere sau cel opus, care ignoră condiția reală a femeii de la noi, rămîne de văzut în timp. Dar ideea că femeile sînt un fel de victime sigure ale acestui sistem, spre deosebire de binecuvîntatele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
de așteptare în "camerele obscure" ale celebrei instituții), iar mai aproape de noi prin crearea, de către Ion Iliescu și acoliții săi, a adevăratelor "batalioane ale morții" minerești, aflate sub comanda lui Miron Cozma, istoria României de azi e marcată de persistentă tragică a râului. Am tresărit parcurgând paginile lui Rebreanu în care, evocând anul 1941, se vorbește de "echipele morții" și de listele rușinii. Oare nu în același fel proceda Corneliu Vadim Tudor, cu puțină vreme în urmă, cănd publică numele personalităților
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
Judecătorii înșiși par terorizați și judeca parcă mereu cu spaimă sancțiunilor ce le vor pătimi ei mâine de la alt regim". Triste echivalente istorice! Parcă, vreme de o jumătate de secol, roată istoriei ar fi stat pe loc, ori, încă mai tragic, ar fi revenit în punctul de maximă virulenta al blestemului. De altfel, nu e nevoie să faci apel la mărturiile de ieri, când presa de azi abundă în relatări grotești despre bestialitatea societății românești. Am fost tentat, multă vreme, să
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
foruri presărate prin minister și pe la C.C. și de o autocenzura cu atît mai mare, cu cît responsabilii culturali se treziseră cu ștampila "bun de tipar" în mînă), se petreceau tot felul de accidente, unele de-a binelea vesele. Mască tragică a cenzurii, așa cum ne-o restituie istoria culturii din regimurile comuniste, lasă locul frecvent geamănului ei comic. Era inevitabil să se întîmple așa, cînd rază de bătaie a cenzorului nu mai avea lungimea dinainte, trebuind să se mulțumească a căuta
Cenzura veselă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18095_a_19420]
-
a cenzorului, prea evocator. Cele două exemple din urmă sînt de pe vremea cînd cenzură nu căzuse în beția curat lingvistică de dupa 1971. Dovadă că ea era veselă și mai înainte. E drept, mult mai rar. În materie de comic involuntar, tragicul regim ceaușist rămîne neegalat.
Cenzura veselă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18095_a_19420]
-
numai viața ta și descifrează din ea hieroglifa vieții universale." Schopenhauer e maestrul spiritual, e călăuza care propune regasirea Eului. Spune Nietzsche: "Schopenhauer însuși pentru noi - adica acel călăuz care ne conduce din peșteră deprimării sceptice... sus pe culmea contemplației tragice sub cerul nocturn, infinit, înstelat, si care s-a călăuzit cel dintâi pe șine pe acest drum. Este un act de măreție că s-a postat că un tot în fața vieții pentru a o interpreta că un tot." Schopenhauer a
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
trei fronturi, în cazul cînd România ar fi refuzat ultimatumul. Și un război pe trei fronturi România nu avea mijloace să ducă. În condițiile vitrege date, cedarea, de tipul strategiei brîncovenești, a fost singura alternativă posibilă. Țară s-a împuținat tragic, dar și-a păstrat statalitatea. Și regele a plătit, pentru asta, cu tronul. Trecînd la personalitatea lui Ion Antonescu, autorul consideră din capul locului, cu dreptate, ca acesta a fost, negreșit, un dictator. Dar nu unul fascist (cu exceptia lunilor de
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
-și strigă durerea. Recitește poeme, caută prin manuscrise: "Soțul meu nu se confesa niciodată, nici chiar celor mai buni prieteni. Mărturisirile le caut acum în poemele lui, uimitoare prin premoniții, poemele care-mi prilejuiesc revelații după revelații...". Una dintre aceste tragice revelații, copiate de Geneviève Fondane sună așa: Va va fi dat să mergeți cu viscere de-angoasă/ pana pe tărâmurile istovirii - iar de se poate, mai departe chiar,/Voi fi cu voi în mocirlă și amar/ Voi fi în voi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]
-
de față) vorbirea îi era interzisă subiectului (eului), ea era imposibilă, nerealizată. Gestul autorului adaugă acestui text scris la persoana întîi o macabră garanție a autenticității, a identității dintre eul narator și eul auctorial, transformîndu-l într-o confesiune cu implicații tragice, dincolo de orice metaforă, dincolo de alegoria (atît de șocantă pentru oricare cititor format în spațiul logocentric de tip european) Logosului absent la Cina de taină a unei noi Sfinte Familii (mamă, tată, copil-narator). Gestul autorului, după apariția cărții, hrănește (ca o
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
complexe ale construcției. Că există o rigoare (matematică? sau muzicală?) îndărătul narațiunii, și că această rigoare face posibilă complexitatea de sens. O rigoare de rocă dură. Ca pîinea doritei întrupări. A citi Pîinea de tăcere doar ca pe un denunț (tragic) al unei însingurări a ființei (specific helvete, în chip straniu helvete, cum le place straniilor helveți însingurați să scrie) mi se pare excesiv de restrictiv. A o citi în afara gestului sinucigaș care i-a urmat - mi se pare imposibil. A spune
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]