1,003 matches
-
și mor;// Lene fierbinte și-adâncă/ Unde se-opresc și albinele,/ Lumină atât de puternică,/ Încât stinge răul și binele// Într-o beatitudine/ Uimită ea însăși de sine;/ Fructe senzuale cu viermi/ În cărnile dulci de rușine..." Îmbinarea erotismului cu tragicul deconstruiește canonul unui romantism diafan, în care iubirea își găsea întotdeauna locul în natură, apropiindu-se mai mult de o estetică a urâtului, modernistă. Totul pare degradat sub influența senzualității, lenea, descompunerea, moartea fiind elementele noii lumi a poetei, influențată
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
din a doua etapă a creației). Aceasta din urmă face din propria intimitate un spațiu al refugiului, un cadru ocrotitor, deoarece ea se simțea bine în trupul său, material și spiritual. Ileana Mălăncioiu devine, însă, prizoniera propriei realități interioare, iar tragicul, transpus printr-o lirică a gravului, pe care aceasta o adoptă în cea mai mare parte a creațiilor sale, e constituit tocmai din căderea între cele două lumi, simțindu-se neînțeleasă total, în niciuna. Lipsa cuvintelor potrivite intervine, la Ileana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
În intima congruitate cu opera poetică, Vina tragică (1978), inițial teză de doctorat, "îi luminează sensurile și îi fixează o viziune foarte personală despre viață și despre literatură, (...) propunând o anumită perspectivă asupra eroului tragic și a vinei, fără vină: tragicul e o valoare a vieții și, de aceea, exclude absurdul"190. Având un rol important, în emiterea unor principii de funcționare a creației Ilenei Mălăncioiu, în cadrul paradigmei proprii, ipotezele filosofice oferă, totodată, o nouă deschidere, în devenirea poeziei acesteia. Alex
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
publicate în volumul Amfiteatru, asonanța 258 cu vocală anterioară închisă i: "Noi, plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă" (Delimitări). Amestecând gravul cu ironicul, tragicul cu comicul, sublimul cu banalul, ca într-un râsu' plânsu' stănescian, utilizarea acestei figuri fonologice cu rang expresiv înalt contribuie la crearea imaginii cosmopolite și proteice, totodată, din textele interzise blandiene. Am încercat, pe parcursul acestui capitol, să trasăm, prin exemple
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
compenseze imperfecțiunea realului. Ca și-n romanul amar al Martei Petreu. Petru Cimpoeșu are în Elvira Sorohan cel mai constant susținător: paginile despre romanele sale succesive, adunate în carte, construiesc o monografie. Ironia ca figură de gândire și adjuvanții ei, tragicul și comicul, procedee ca paradoxul și oximoronul, șarja și parodierea, asocierea cu opera lui I.L. Caragiale prin forța de a surprinde spiritul epocii sunt aspecte ce alcătuiesc o identitate stilistică și culturală a scriitorului băcăuan. Discursul critic se încarcă, la
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cînd atacă asemenea subiecte. Personajul bătrînei Ioana, de exemplu, protagonista nuvelei Coji de portocală, biată ființă uitată de lume și regimuri în străfundurile unei temnițe comuniste, cu o soartă demnă de o povestire urmu ziană, în care absurdul îi dispută tragicului întîietatea, este o figură pe care nu o poți șterge ușor din memorie, odată cu închiderea cărții. Băbuța aceasta, zdrobită de inepția nivelatoare a unei ocîrmuiri care a promovat în funcții doar secături imbecile, ai cărei bărbat și fiu ispășesc la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai are resurse, își poate umple singur spațiile albe. În orice caz, Marc nu o va face pentru el, deși textul, scris la persoana a treia, e filtrat de propria percepție a lucrurilor. Eufemismul titlului ascunde o intensă trăire a tragicului. Atracția lui Philippe Djian pentru tenebre nu e nouă, dar cu fiecare roman pare să se întărească aceeași întrebare: spre ce tinde? Cît de mult poate fi banalizată moartea? Ce mai face viața suportabilă, în absența iubirii? Tonul umoristic și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a creat vreun sistem filosofic, dar și-a perfecționat o metodă de gîndire și un stil care țin loc de sistem, devenind un principiu unificator și asigurînd coerența de ansamblu. O asemenea tensiune a trăirii și un asemenea sens al tragicului existenței nu ar fi putut adopta o expresie evolutivă, argumentativă susținută, ci doar fulgurațiile unei scriituri și doar într-o limbă netedă, strălucitoare, clasică. Paradoxul cioranian și logica terțului inclus Pisicile sunt muritoare, deci Socrate este o pisică și are
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
subiectului Ielelor mai răsună un ultim ecou al unor gânduri funebre, fiindcă ielele, în credința populară, nu sunt numai niște spirite care trăiesc în jurul apelor, în nori și păduri, ci mai răpesc uneori și sufletele oamenilor. Dar de data aceasta tragicul din gândul lui Smigelschi s'a transformat în eudemonie. Ielele lui sunt niște copilași veseli, cari se joacă în pădure, sau învârtesc hora fantastică deasupra unui lac ascuns între stânci"217. În studiul intitulat Hora ielelor, patru astfel de copii-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în cuvinte impresionante, reamintind de <<conștiință>> și de <<omenie>> și subliniind că sunteți <<dator>> să apelați <<la mine>> și <<numai>> la mine pentru evreii din Romania care sunt trecuți în ghettouri pregătite pentru ei pe Bug. Pentru a amesteca și tragicul în intervenția d voastră, subliniați că această măsură <<este moartea, moartea fără vină, fără altă vină decât aceea de a fi evrei>>. Domnule Filderman, nimeni nu poate să fie mai sensibil ca mine la suferințele celor umili și fără apărare
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
ales (ca) unul din ultimii reprezentanți ai seminției semețe crai exilat printr-o tainică urzeală a destinului într-o epocă de care trebuia să se apere, înălțînd în jurul său ziduri masive de dispreț"; astfel, vocația teatrală a lui Mateiu atinge tragicul paroxismului și histrionul se manifestă în absolut, chiar masca devenind personaj: "Măștile nu mai pot fi alternate, pentru că omul însuși s-a preschimbat într-o mască." În acest mod, expresia ajunge să genereze un conținut sufletesc pe măsură, care obturează
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
misterioși pictori și prozatori ca Ruysdael, Mignard, von Dych, Cavalerul Lely, Barbey d'Aurevilly repere ale unui exotism exterior nutrit de experiențe limită; Craii de Curte-veche reconstituie un exotism interior aflat sub semnul nocturnului și al vieților duble, deturnînd receptarea tragicului prin semnul carnavalesc al cunoscutei anecdote care constituie primum movens al viziunii romanești în care ne întîmpină galeria personajelor atît de enigmatice al căror nume stă sub semnul aceleași litere: Pașadia, Pantazi, Pirgu, Pena, Pomponel, Păuna, Pulcheria, Papura Jilava... Pașadia
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
era și neseriozitatea autorului, iar cei care i-au reproșat lipsa dimensiunii tragice nu se înșelau foarte [...]. Din cîte se știe despre omul Caragiale se poate alcătui portretul unui ins care, chiar atunci cînd era pus față în față cu tragicul, reacția lui cădea în comic [...]. Or, atitudinea "grecului" Caragiale nu era cu totul străină negrecilor contemporani din Vechiul Regat, mai precis din București, pe atunci capitala fiind nu doar capul, ci totalitatea țării. Pentru că dacă zgîriem puțin portretul lui Marius
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cel de-al doilea își împlinește „legenda personală”, fără s-o știe poate niciodată, „pe ultima sută de metri”; își duce himera până la capăt, trăindu-și obsesiile asemenea eroilor kafkieni, până la ultima suflare, și ilustrând astfel într-un mod concret tragicul existenței umane. John Fowles - Iubita locotenentului francez Fuga de realitate - de la convenție romanescă la libertatea de sine „Nu există decât o singură definiție bună a lui Dumnezeu: libertatea care îngăduie altor libertăți să existe.” (p 113) După lectura unei cărți
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Cine mi-a văzut Mândru ciobănel Tras printr-un inel? Fețișoara lui, Spuma laptelui, Mustăcioara lui, Spicul grâului, Perișorul lui, Pana corbului, Ochișorii lui, Mura câmpului?” Prezența în acest tablou a diminutivelor accentuează afecțiunea maternă. Disperarea căutării feciorului atinge dimensiunea tragicului, după cum sugerează și versurile: „Pe câmpi alergând Pe toți întrebând Și la toți zicând”, în care utilizarea verbelor la gerunziu nu subliniază doar o continuitate dureroasă a acțiunii, ci conferă baladei, în acest episod al ei, o sonoritate gravă, o
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
4.2. La osul cu carne se adună ciorile / 171 4.3. Fală goală, tașcă ușoară / 176 PARTEA IV: FERVOAREA Capitolul 5. Slavici cel cumpătat / 185 Capitolul 6. Slavici cel tragic / 207 6.1. Slavici și începuturile sale sub semnul tragicului / 207 6.2. Între tragic și dramatic: periplu în proza slaviciană / 209 6.3. Capodoperele și "farmecul" lor tragic / 220 6.4. Slavici și tragicul... ca vocație / 230 Capitolul 7. Slavici cel vajnic / 233 7.1. Cei trei I. Slavici
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
185 Capitolul 6. Slavici cel tragic / 207 6.1. Slavici și începuturile sale sub semnul tragicului / 207 6.2. Între tragic și dramatic: periplu în proza slaviciană / 209 6.3. Capodoperele și "farmecul" lor tragic / 220 6.4. Slavici și tragicul... ca vocație / 230 Capitolul 7. Slavici cel vajnic / 233 7.1. Cei trei I. Slavici / 233 7.2. Cel ce aleargă după fluturi / 240 7.3. Iubirea in gloriam / 249 Bibliografie / 257 Abstract / 267 Résumé / 273 Prefață Cine privește curba
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
singur gândul liniștitor: acela că "nu e nimic mult, când oamenii iubesc puțin, așa cum nu e nimic puțin când oamenii iubesc mult" (Sf. Vasile cel Mare). Și nu s-a înșelat. Capitolul 6 Slavici cel tragic 6.1. Sub semnul tragicului. Slavici și începuturile sale În 10 aprilie 1873, Slavici îl informează pe Iacob Negruzzi despre activitatea sa din Arad. Epistola, extrem de lungă, pare un raport amănunțit asupra vieții de zi cu zi a tânărului șirian ce regretă absența plăcutelor seri
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
parcurs emoțional. Nu credem că eroul din Moara cu noroc e unul tragic, dar modul în care acesta își duce povara vinii și suferința eșecului i-a determinat pe unii critici să-l așeze în rândul personajelor care cunosc "prăpastia tragicului"193. Vinovatul fără vină nu reprezintă subiectul preferat al nuvelisticii scriitorului, el va deveni eroul predilect al romanului indiferent de momentul în care a fost scris. Preferința pentru personajele tragice și spațiul mai mare manevră pe care i-l oferă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
al Ilenei Mălăncioiu despre vina tragică sau cartea despre tragic a lui Gabriel Liiceanu susținute ca teze de doctorat în anii 1975-1976, asemenea erori nu mai pot fi admise. Ceea ce rămâne e preocuparea de a așeza sau nu sub semnul tragicului o lume preocupată categoric de raportul cu Limita în condițiile unui dialog permanent dintre aceasta (finis) și conștiință. "A fi om în lumea lui Dumnezeu" acesta e scopul existențial al multor "anonimi" din creația scriitorului ardelean pe care Slavici îl
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
păstrarea imaginii de sine de la marii "vinovați tragici". De la Antigona la Stavroghin, de la Oedip la Joseph K., între sublim și grotesc sau ridicol (cum vede Ileana Mălăncioiu parcursul lor existențial sau capătul de drum), personajele ce se așază sub orizontul tragicului nu se dezic niciodată de sine, tragismul lor rezultă tocmai din căutarea unei soluții în rațiune pentru a putea rezolva optim inadaptarea la conștiință a problemei de viață cu care se confruntă. Vinovații tragici "au capacitatea de a suferi pentru
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de consacrata definiție dată sublimului de către Mihail Dragomirescu 213! Avem impresia că aparține lui Slavici de la primul până la ultimul cuvânt, Slavici cel atât de îndrăgostit de tragic și atât de fidel ... chiar dacă a fost adeseori trădat. 6.4. Slavici și tragicul... ca vocație Trei lucrări celebre au dezbătut, fiecare la vremea sa cu maximă putere de convingere, problema caducității tragediei. Nietzsche și Steiner se așază amândoi în tabăra celor care vorbesc despre moartea tragediei 214, chiar și atunci când propun o viziune
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
cu divinitatea, precum vechii greci. Dar tragedia este acea formă de artă care cere cu necesitate prezența divinității. Ea este moartă, pentru că umbra acesteia nu mai cade peste noi așa cum cădea peste Agamemnon"216. Jean-Marie Domenach realizează o analiză a tragicului din perspectiva multiplelor sale metamorfoze. În ciuda formelor diferite de manifestare, tragicul este însoțitorul permanent al finței umane. El este aventura insolită a omului în marele ceas al întâlnirii cu sine. Tragicul stă sub semnul inefabilului, al unei infinite proiecții spre
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
artă care cere cu necesitate prezența divinității. Ea este moartă, pentru că umbra acesteia nu mai cade peste noi așa cum cădea peste Agamemnon"216. Jean-Marie Domenach realizează o analiză a tragicului din perspectiva multiplelor sale metamorfoze. În ciuda formelor diferite de manifestare, tragicul este însoțitorul permanent al finței umane. El este aventura insolită a omului în marele ceas al întâlnirii cu sine. Tragicul stă sub semnul inefabilului, al unei infinite proiecții spre un spațiu indeterminat. Această continuă deschidere duce la imposibilitatea închiderii sale
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
peste Agamemnon"216. Jean-Marie Domenach realizează o analiză a tragicului din perspectiva multiplelor sale metamorfoze. În ciuda formelor diferite de manifestare, tragicul este însoțitorul permanent al finței umane. El este aventura insolită a omului în marele ceas al întâlnirii cu sine. Tragicul stă sub semnul inefabilului, al unei infinite proiecții spre un spațiu indeterminat. Această continuă deschidere duce la imposibilitatea închiderii sale în "carcera conceptului": "Producție sălbatică a spiritului chiar atunci când secole de clasicism l-au versificat, l-au împodobit tragicul nu
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]