745 matches
-
sale. Alături de „munca de stil, de scriitură“: „romancierul e un artizan, spune Claudel, de aceea încerc să lucrez atent imaginile, comparațiile, să găsesc echilibrul între o limbă simplă, poetică și una care sondează adâncimile“. Accentul pică pe tragic: romanele construiesc tragismul unei perioade, dar nu sunt triste. Doar așa se poate examina condiția umană, pentru că romanul este „un microscop, o lupă asupra individului și societății“, susține Claudel. Fără îndoială, Philippe Claudel e un autor atipic în spațiul francez. Interesat de evenimentele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Hanu Ancuței, proza lui Sadoveanu afișează un realism sentimental și un naturalism descriptiv estompate însă progresiv. „Rafinarea povestirii merge paralel cu scăderea dramatismului“ - crede Nicolae Manolescu, din naturalismul social de viziune zolistă de la început, unde resemnarea și scepticismul înlocuiesc totuși tragismul, păstrându-se mai târziu doar simpla surprindere a condițiilor primare ale omului social. Și nu ca un demers militant de accentuare a opoziției între clase, dar între două lumi distincte: „Naturalismul din primele nuvele sadoveniene încetează în clipa în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
forța lor atrage, împinge mintea spre delir! Și câtă frumusețe sfâșietoare descoperim și în dansul delirant al femeii, în sufletul căreia e vie prezența unei fantome absente! Mai mult decât atât, ca și cum ar vrea să cristalizeze într-o metaforă poetică tragismul fantomei rămase inaccesibile și tăcute, în aceeași piesă no e introdusă povestea regelui din Kan. Incapabil să se consoleze după moartea iubitei sale, nobila doamnă Ri, regele pune să-i fie pictat chipul pe un perete al pavilionului Izvorului Liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Ilenei după miezul nopții și a atenua astfel șocul versurilor ei. Când a citit, a fost primită cu răceală, ceea ce scria ea atunci nu era în ton cu linia ludic-ironică a cenaclului, ea venea cu versuri biografice de un puternic tragism și o directețe percutantă, cu imagini care bruscau prin prospețimea și autenticitatea realului incizat de cuvinte, cam cum scriu tinerii abia acum, după 30 de ani de atunci. Nicolae Manolescu a avut un discurs ferm împotriva acestui fel de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
calități care strălucesc în literatura unui Camil Petrescu, a Hortensiei Papadat-Bengescu sau a unui Liviu Rebreanu (din Pădurea spânzuraților, dar chiar și din Ion, unde viața învățătorului și a preotului, stâlpii spirituali ai satului, ștearsă la Sadoveanu, e plină de tragism și de culoare la autorul Răscoalei) înseamnă să pui în mod arbitrar peste literatura română modernă pălăria unui singur scriitor, dintr-o admirație care dovedește neînțelegerea chiar a operei acestuia. Fiindcă iată ce citim în articolul care deschide numărul omagial
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
biscuiți. Tamar Îi spuse că n-avea importanță, Îi mulțumi. Se simțea deja mai bine. El era Întotdeauna atât de bun. Mărul lui Adam, prea proeminent la ea, nu i se părea acum caraghios, ci tragic. Din cauza acestui sentiment de tragism se Îndoi că aceia care vor veni după ei, Yoezer și contemporanii săi, vor reuși cu adevărat să ducă o viață mai cumpătată decât a lor. Cel mult, cruzimea și prostia vor căpăta forme mai subtile și mai sofisticate. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vârstă la care nu știm încă mare lucru despre viața care ne înconjoară. Pentru că lectura precede, de fapt, cunoașterea și bineînțeles, o influențează!... Fiindu-ne primul îndreptar, am putea spune că descoperim prin ea complexitatea și frumusețea vieții, măreția sau tragismul acesteia...” S. Titel 455. „Disprețul și indiferența în fața cărților înseamnă implicit și dispreț față de om, față de contradictoria, complicata sa existență...” S. Titel 456. „Parafrazând o afirmație care îi aparține lui Tudor Vianu... <<Mi-e frică de omul căruia nu-i
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
a fost prezentat ca viitor proiect de mult îndurerata mamă a Ameliei și mi-a fost pus la dispoziție pentru a-mi da părerea. Chiar așa, sub forma incompletă în care era prezentat mi-a produs vii emoții, gândind la tragismul situației înfățișate sincer de eroina întâmplărilor și m-a determinat să-mi dau părerea în scris sub forma unei scrisori către mama eroinei... Ulterior, mama Ameliei a avut tăria sufletească să publice integral conținutul zguduitor al tuturor mărturisirilor, însumând aproape
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
vreo regulă, căci nimic nu mai putea controla povestea. Se știa privit,dar continua să scrie cu convingerea că ceea ce făcea era bine, că, la urma urmei, o compunere nu poate face rău nimănui, fără să-și dea seama de tragismul care se ascundea printre rândurile fiecărui text. Însă în același timp era destul de greu să realizeze pericolul spre care se îndrepta cu fiecare silabă pe care o scria, pentru că, pe măsură ce textul curgea pe foaia de hârtie, el era furat de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mamelor, feroce și indiferentă, blândă și generoasă, surdă, primitivă și infinit superioară grosolanei mele masculinități, ea mă ferea, mă ocrotea, mă conducea prin aparența complicată care ne învăluie cum ne învăluie aerul pe care îl respirăm ignorându-l. Brutalitatea imaginii, tragismul dimensiunii întunecau strălucirea conceptului intuițional, îi amputau promisiunile, îl transportau în zona anomaliei și a grotescului, acolo unde numai promiscuitatea s-ar fi putut simți în largul său. În plus, unele fapte mă făceau să descopăr în mine reacții suspect
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
concepute și viețuite ca expresii ale nemărginirii. b. Desfășurări infinite ale sensurilor valorice, ale vectorilor ideatici ai intelectului "entuziast", "eroic" din viziunea lui Giordano Bruno, au loc: în muzica lui Bach, Mozart, Beethoven, Schubert; în căutarea nemuririi de către Ghilgameș; în tragismul iubirii din Tristan și Isolda; conflictul universal dintre bine și rău din teatrul lui Shakespeare sau tablourile lui Rembrandt; idealitatea etică din Don Quijote; moartea transfiguratoare ca nuntă cu natura în Miorița; conflictul dintre aparență și mister în pictura lui Leonardo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vieții, trăind pasionat cu ajutorul celor cinci simțuri darurile naturii, ale prieteniei și ale dragostei și, prin aceasta, de a dobândi dincolo un sens nou care ne va face să ne confundăm, să ne absorbim în Iubirea Eternă Hölderlin află catharsisul tragismului existenței prin lauda vieții transfigurată poetic, a vieții care este o moarte conștientă de sine, așa cum afirmă în finalul poemului În albastru adorabil, referindu-se la cumplitele suferințe îndurate prin ce nedrept destin ? de Oedip: "A trăi este o moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
În zadar le scrii în piatră și le crezi eternizate, Căci eternă-i numai moartea, ce-i viață-i trecător. Și de-aceea beau păharul poeziei înfocate. Nu-mi mai chinui cugetarea cu-ntrebări nedezlegate. Poezia este răspunsul omului la tragismul existenței, la antisensul suferinței, al răului, al morții. Omul este sieși un necunoscut, afirmă Kant. Prin poezie își el creează sinele o identitate și un sălaș al sinelui. Poezie și ambiguitate Timpul imaginea mobilă a veșniciei. Platon Ambiguitatea în literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a geniului de către lumea comună: "Nențeles rămâne gândul/ Ce-ți străbate cânturile,/ Zboară vecinic îngânându-l,/ Valurile, vânturile." Cea mai tulburătoare neliniște eminesciană este cea a perspectivei revenirii sisifice identitare în această lume a durerii, a răului și a morții, tragism descris în postuma Bolnav în al meu suflet, unde apare suprema spaimă: aceea de a exista. Dar în lirica eminesciană neliniștea existențială este infinit depășită prin magia muzicală unică, inimitabilă a verbului său, alături de altitudinea ideației polarizând către sacru, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
blocată de invazia bunurilor de consum, a satisfacțiilor de moment, suferința metafizică a dispărut și, consecutiv, veritabila creație de artă. Epopeea sumero-babiloneană din zorii culturii universale, Ghilgameș, este un poem al meditației asupra suferinței, creație unui popor profund sensibil la tragismul ființei umane. Și este semnificativ faptul că în acest sublim poem biruința etică este a omului, și nu a zeilor dușmănoși, acest lucru privind prietenia, anume dintre eroul căutând, găsind și ratând nemurirea și Enkidu. Singura nemuritoare este prietenia. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
intelectual bine informat și, deopotrivă, inventator de idei. Dar numai pentru a-i depista izvoarele într-o lungă listă de autori, dintre care unii fuseseră, dimpotrivă, ținta criticilor sale. Noțiunile de viață, trăire, experiență, structură ar veni de la Dilthey, neliniștea, tragismul vieții, iraționalismul de la Kierkegaard, Heidegger și Șestov, ideea de destin de la Spengler și Keyserling, raționalismul mistic de la Massis, preocuparea pentru filozofia religiei de la Dilthey și neotomism, ortodoxismul de la Berdiaev, altoit însă cu catolicismul lui Massis și cu idei din gnosticism
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de ales. Mă simțeam Într-un fel superior lui. Eu alesesem. El nu. Aveam un ascendent și o detașare. Tu vii acum și-mi spui cât de frumoasă este cerșetoria? Dumnezeule mare! Cum să fie frumoasă? Este tragică, de un tragism fără margini. Nu ești atentă la fețele cerșetorilor? Nu le vezi disperarea din priviri? Cârduri de cerșetori cenușii. Toți, dar absolut toți, par personajele tragice ale unui piese. Fiecare cu mimica lui, cu Îmbrăcămintea lui rufoasă, cu Înfricoșarea lui, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dar și cu satisfacțiile proprii omului tânăr aruncat în mrejele lui Cupidon, scriere ce dă savoare textului, oarecare suculență dar exprimă și sentimente de compasiune pentru eșecurile, adesea tragice, ca urmare a amestecului luptei de clasă în viața sa intimă, tragism ce va stârni în conștiința cititorului oprobriul față de dictatura de natură ideologică asupra unor sentimente omenești capitale, de altă natură, unii socotind-o divină! Dictatură, care, din păcate, a supravegheat și patul conjugal, nu numai ritmul bătăilor inimilor tinere. Aventura
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
că într-un moment de relaxare Mihaela îmi șopti la ureche: ― Nu te-am înșelat, Dor... Dor... N-a fost decât o năpastă la mijloc... Tăceam. Încerca să se dezvinovățească, să-și justifice infidelitatea, tincturînd-o fără necesitate și cu puțin tragism. Trudă zadarnică! Mai convingătoare decât orice argument pleda pentru cauza ei chiar situația în care ne găseam: era a mea din cap până-n călcâie și își trăda cu mine proaspătul iubit. Dovadă evidentă că puterea mea asupra ei se menținea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mă poată ajuta să găsesc răspunsul la nici o întrebare? Și chiar dacă aș fi avut răspunsurile, printr-o minune, oare aș fi putut întreprinde ceva cu ele? Nu cumva nimic, asemeni tuturor celor care le-au căpătat? Îmi amintesc și astăzi tragismul gândurilor și faptelor care m-au aruncat, aproape complet paralizat, în clădirea aceasta destinată celor pierduți, în casa aceasta de nebuni fioroși, care de care mai plini de păcate și mai rătăciți. De cât de sus, de la ce înălțime am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
băncilor, consiliile de stat, parlamentele și cele cîteva familii regale cu coroana pe ismene...” În fapt, proza „spînzură” între viziunea expresionistă și cea futuristă. Nu mai avem de-a face cu o sinucidere teatrală, ci cu o crimă de un tragism apocaliptic... Neinclus, îndeobște, în familia prozei avangardiste, micul roman poetic Paradisul suspinelor (1930) are totuși certe legături de sînge cu aceasta. „Roman al subiectivității”, fragmentarist, artificios și fantast, el este, într-adevăr, „mai mult în atmosfera europeană a epocii decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
editorială: Geo Șerban, Caiet cultural (2) editat de Realitatea evreiască a Federației Comunităților Evreiești din România, Editura Hasefer, București, 1999, p. 86). Oricum, eseistul și poetul Fondane - un fanatic al poeziei - a reușit să confere în Franța și aiurea, prin tragismul gîndirii și al biografiei sale, o triplă legitimitate - existențială, critică și metafizică - revoltei modernisto-avangardiste, inovînd creator în interiorul mai multor tradiții spirituale. Tot în unu, plecarea la Paris a pictorului Victor Brauner e salutată ca posibilitate de afirmare personală, fără vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În bătălie, ci În urma unei septicemii contractate la bordul vasului care Îl purta spre Dardanele - eșuase atât de lamentabil În a Împlini sublima profeție a lui „Și dac-ar fi să mor...“ nu făcuse decât să intensifice patosul, să accentueze tragismul elocvent al irosirii atâtor vieți tinere În Marele Război. După ce sfârși de dictat ultima revizuire a acestei lucrări, constată că nu mai avea nici un chef să Își continue romanul În curs de elaborare, Turnul de fildeș. Aceasta Îi provocă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mintea tulburată de boală. Termenul „sigilat“, care apărea de mai multe ori În mesaje și care sugera secrete Întunecate așteptând să fie scoase la iveală, Îi stârnea teama. Nu se Îndoia că Fenimore se omorâse și era destul de devastat de tragismul acestui fapt, dar lucrul de care Îi era cu adevărat frică era că ar fi putut găsi dovezi că făcuse pasul din cauza lui. Corectitudinea bănuielilor cu privire la primul aspect i se confirmă de Îndată ce văzu, din interiorul apartamentului, fereastra de la care căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
un unghi mai puțin așteptat, Îi vine Încă din 1925. Doi pastori, William Hazlitt și, la rând, „sublimul dandy” trec unul după altul În paginile ei. Simple portrete, nici pe departe la Înălțimea frazelor din Orlando, roman legat subtil de tragismul făpturilor bisexuate. Calitățile care Îl transformă pe Brummell Într-un „simbol al epocii” - „ciudata combinație de spirit, gust, insolență, independență” - par a face parte din Însăși filosofia de viață a Virginiei Woolf. Scriind despre prăbușirea finală a lui Brummell, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]